3,698 matches
-
În sertarul de la comoda din antreu. Dacă cumva franțuzoica s-o Întoarce Într-o zi. O fi tot acolo... Ne-am apropiat de comodă și am deschis sertarul de sus. Un plic portocaliu zăcea În mijlocul unei colecții de ceasuri oprite, nasturi și monede ieșite din uz În urmă cu douzeci de ani. Am luat plicul și l-am examinat. — Dumneavoastră ați citit-o? — Auziți, drept cine mă luați? — Nu vă supărați. Ar fi fost normal, date fiind Împrejurările, cînd vă gîndeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
le obținuse, unele erau ale unor nevinovați care fuseseră conduși la eșafod cu mâinile și picioarele legate, în timp ce își strigau neputincioși nevinovăția. Ajung la poarta Castelului. Care este deschisă. Cu părul încă ud, cămașa în dezordine, pantalonii descheiați la câțiva nasturi și inima bătând nebunește. Iar aici, îl zăresc deodată pe scări, în picioare, impunător ca un diavol, un adevărat maestru de ceremonii, pe procuror, imperial și la fel de viu ca mine, cu măruntaiele la locul lor și sângele în vene. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mult mai numeroasă de data asta, se pregătea să fie trimisă pentru a-i întâlni pe nemți. Și, deocamdată încă mai puteau să glumescă. Străzile, ca și localurile, erau pline de uniforme. Un râu, un fluviu de ghetre noi, de nasturi strălucitori, de epoleți cusuți trainic. Unii cântau aici, alții urlau mai încolo, sau fluierau după puținele fete care mai întârziau prin magazine. Parcă se apropia o imensă împerechere, sălbatică, sângeroasă și colectivă, o izbucnire de viață brută, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fezandat. — Poate că încă ți-e prea cald, nu? îi șopti puștiului în ureche. O să te ajut să-ți împrospătezi memoria, flăcăule! Și scoase din buzunar un cuțit de vânătoare pe care îl desfăcu. Apoi smulse metodic, unul câte unul, nasturii de la vesta micului breton și pe cei de la cămașă, după care îi tăie maioul. Îi scoase cu precauție hainele, iar torsul gol al prizonierului se ivi ca o pată mare și luminoasă în penumbra curții. Când Matziev termină cu hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a țipat Amory. Nici o vorbă! Sunt obosit și terminat. Tom l-a privit Întrebător, după care s-a lăsat În fotoliu și și-a deschis caietul de italiană. Amory și-a aruncat pe podea pardesiul și pălăria, și-a desfăcut nasturele de la guler și a luat din raft, la Întâmplare, un roman de Wells. „Wells e rațional“, și-a spus, „iar dacă n-are efect, Îl citesc pe Rupert Brooke“. A trecut o jumătate de oră. Afară s-a stârnit vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
generația mea e agitată. M-am săturat de sistemul social În care cel putred de bogat o obține pe fata cea mai ispititoare dacă și-o dorește, În care artistul lipsit de mijloace trebuie să-și vândă talentul fabricantului de nasturi. Chiar dacă n-aș avea nici pic de talent, tot nu m-aș mulțumi să muncesc zece ani, condamnat fie la celibat, fie la o Îngăduință tacită, ca să produc bani de un automobil pentru fiul cine știe cui... - Dar dacă nu ești sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
își regretă întreaga ticăloșie. Agenții regretară că i-au cedat misiunea lui Smith. O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își descheie încetișor nasturii fustiței de blugi. Era atâta durere în ochii ei, atâta viață se zbătea în vinișoarele de la gât, încât nimeni, nici măcar cel mai pervers dintre perverșii din public nu se uită la bucile ei perfecte. Nici o femeie nu remarcă micile imperfecțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ți faci singur e întotdeauna mai bine lucrat și mai de calitate fiindcă știi ce și cum și de unde, pe când la lucrurile de gata nu știi asta niciodată. Dar poți bănui, desigur: sunt prost și neglijent cusute, de le cad nasturii imediat, și mult prea scumpe. Se poate și mai ieftin. Mămica a economisit o grămadă de bani punându‑și mâinile la treabă, iar tăticul îi distruge lucrul cu bună știință. Și asta fiindcă n‑a vrut, din principiu, să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de acumulare, deja s‑a apropiat periculos de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se apropie cu iuțeala vântului de punctul culminant, iar fiul de lacul de acumulare care stă acolo părăsit, în căldura amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se apropie cu iuțeala vântului de punctul culminant, iar fiul de lacul de acumulare care stă acolo părăsit, în căldura amiezii. E prea frig ca să faci baie, asta se va putea abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
târziu mi-a povestit că venea deseori În acest bar Împreună cu iubiții ei, de cele mai multe ori bărbați Însurați. Am condus-o până acasă, Într-un apartament la marginea cartierului Setagaya; În seara aceea Își șterse o lacrimă În timp ce Își desfăcea nasturii de la cămașă, apoi am Îmbrățișat-o și am purtat-o În brațe până la patul din mijlocul camerei, un pat semidublu imens, prea mare. — Știi, eu aveam o Întânire... Nu pot... e adevărat, jur... Ei bine, accept numai pentru că e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu uit! Cum plătești? Cu bani gheață, cu cecuri sau cu carte de credit? mă Întrebă ea ridicându-se din fotoliu și apropiindu-se de mine. Cu banii jos, i-am răspuns eu. Imediat a Început să-mi descheie doi nasturi de la cămașă, apoi mi-a dezgolit pieptul, s-a aplecat și a Început să-mi sărute sfârcurile. Era mai Înaltă cu un cap decât mine. În jurul ei plutea un miros puternic de parfum. Acum că o priveam de aproape, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să indice că s-ar fi apărat. Unde l-au găsit? — În parcarea de la Teatrul Metropol, zise Nebe. I-am deschis jacheta, observând că tocul pentru armă pe care-l purta prins de umăr era gol, și apoi am desfăcut nasturii de la cămașă, care era încă lipicioasă din cauza sângelui, pentru a mă uita la rană. Era greu de spus până nu o curățau puțin, dar ce se vedea la suprafață părea sfâșiat, ca și cum cuțitul ar fi fost răsucit înăuntru. — Indiferent cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la fel de mare asupra auzului precum oricare dintre materialele tipărite disponibile ar fi putut-o avea asupra ochiului. Cu detalii ginecologice fotografiate de aproape, dar prost, revista la care mă uitam făcea parțial loc unui text care era destinat să desfacă nasturii de la pantaloni. Dacă era să te încrezi în ea, tinerele asistente medicale germane se împerecheau fără mai multă minte decât pisicile maidaneze obișnuite. Becker azvârli revista pe podea și ridică alta. — „Noaptea nunții pentru virgină“, citi el. — Nu e genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
uluitoare: așezat la o masă din colț, era un grup de trei persoane, îmbătate zdravăn, care includea două blonde cu înfățișare de capete seci și un fruntaș politic de la NSDAP, îmbrăcat într-o tunică maro deschis la un rând de nasturi, care era însuși Julius Streicher, Gauleiter-ul Franconiei. Chelnerul care se întoarse cu băuturile noastre zâmbi nervos când l-am rugat să ne confirme că bărbatul din colț era într-adevăr Julius Streicher. Ne zise că da, el era, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Mai întâi am zărit capul roșu al lui Vogelmann, l-am salutat, și apoi m-am uitat după Himmler. De vreme ce nu era nici o uniformă, a fost mai greu de identificat în costumul său închis la culoare, cu două rânduri de nasturi. Era mai înalt decât mă așteptasem și, de asemenea, mai tânăr - nu avea poate mai mult de 37-38 de ani. Când vorbi, păru să fie genul de bărbat cu maniere blânde și, cu excepția imensului Rolex din aur, impresia mea generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la culcare, Bernie. Își puse brațele în jurul gâtului meu și am ridicat-o, strângând-o de corpul meu ca pe un invalid și purtând-o spre dormitor. Am așezat-o jos pe marginea patului și am început să-i desfac nasturii de la bluză. Când n-o mai avu pe ea, oftă și căzu pe spate pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ce uriaș potențial de muncă au, i-au exploatat, cum se spune, la sânge, deși n-au sânge, au brom. Nu pot însă îndeplini decât munci fizice. Nu știu dacă țineți minte, dar apăruseră odată la noi pe piețe niște nasturi în formă de romb, din plastic. Aici erau făcuți. Vagoane întregi de nasturi erau trimise de-aici, apoi mături, fărașe, lampioane, tocătoare, sape, abțibilduri. Dar totul s-a dovedit a fi nerentabil, căci, deși prețul forței de muncă era practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sânge, deși n-au sânge, au brom. Nu pot însă îndeplini decât munci fizice. Nu știu dacă țineți minte, dar apăruseră odată la noi pe piețe niște nasturi în formă de romb, din plastic. Aici erau făcuți. Vagoane întregi de nasturi erau trimise de-aici, apoi mături, fărașe, lampioane, tocătoare, sape, abțibilduri. Dar totul s-a dovedit a fi nerentabil, căci, deși prețul forței de muncă era practic zero, trebuiau aduse aici materiile prime, ceea ce costa enorm. Oamenii s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Pe la mijlocul anilor '70 a jucat în câteva filme fără să fi studiat actoria! Era mai în vârsta cu vreo 20 de ani decât mine. Costumația lui era foarte aiurită. Într-o iarnă a umblat cu un loden ponosit, fără nici un nasture, încins la brâu cu o cravată. Într-o zi l-am întâlnit la rond la Pache, pe unde locuiam, dând târcoale restaurantului „Izvorul Rece” în căutarea unor „amici de pahar”. Dârâia de frig. Mi-a fost milă de el și
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
ei o smucește trăgându-și coechipierul după el. Br. 1 (lui Halviță): Te văd om subțire, de mătase cum se zice. Dacă te-aș refuza, aș face o mare greșeală HALVIȚĂ: Dar voi nu munciți pe bani mă' sau pe nasturi? Br. 2: Aoleu, să nu mai vorbim de funie în casa lui'... domnul Cucu. (Halviță plătește lui br. 1). Plătește și-ți vând un pont. (Halviță plătește și br. 2) Dacă nu te cumințești, vezi că te așteaptă niscai belele
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
cu care întind argila, care este un fel de mașină pentru tăieței, diferite forme de tăiat, clești, metalele necesare asamblării bijuteriilor, precum și multe alte obiecte pe care le găsesc prin casă: diferite texturi, obiecte din sticlă, hârtie, cutii și chiar nasturi. De unde te inspiri în realizarea bijuteriilor? Toate tehnicile pe care le stăpânesc, le-am învățat cu ajutorul internetului. Există artiști care creează adevărate capodopere din argilă polimerică, astfel că dacă ești dispus să înveți, ai de unde, iar inspirație poți găsi în
INTERVIU DE CRĂCIUN CU INA SAVA – ARTISTĂ HANDMADE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361423_a_362752]
-
te-am văzut și mai goală decât atât.. - Hei! Cum îți permiți.... Scuză-mă!... Cu ce ocazie? - Anca, hai să fim serioși. Te mai schimbi pe ici pe colo, te mai apleci, halatu-i scurt, e decoltat, mai scapă câte un nasture neprins și, în plus, nici acolo nu porți sutien, ce naiba! Îți stă foarte bine goală, ești ideală în atelierul unui sculptor... - Nu se poate! Ce faci, doctore? a întrebat ea pierdută de emoție, jenă și plăcere, fără să știe cum
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
ești în America, biata de ea, ce s-o fi mândrind cu tine! O furie oarbă o cuprinse, întunecându-i rațiunea. Zări, peste umărul bărbatului, pe noptieră, o veioză înaltă. - Hai să ne așezăm, zise, prefăcându-se că-și descheie nasturii la taior. Se aplecă și își încleștă mâna pe zveltul picior de veioză. O singură clipă a simțit că o stăpânesc puteri titanice. Lovi puternic, fără milă. Bărbatul se clătină și se prăbuși pe pat. În scurt timp, Adela își
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
Și el era un bărbat înalt și bine făcut. Era îmbrăcat în niște blugi albi, asortați cu o curea neagră, iar în picioare purta o pereche de pantofi maro și lăcuiți, o cămașă lungă, înflorată și bufantă, cu primii doi nasturi deschiși, care-i dezvelea gâtul lung, împodobit cu un lanț de aur și avea o fizionomie frumoasă. Pe fruntea sa înaltă se vedea o cută subțire. Era brunet cu ochi albaștri și avea tenul ușor măsliniu. Părul drept îi era
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]