1,525 matches
-
și o văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate, apoi îi zâmbi primarului care stătuse nemișcat, furat de acest surâs de 20 de ani, în timp ce în cel puțin cincisprezece locuri oamenii își tăiau gâtul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai săraci, care n-au MaxiBar ca noi etc. - Lasă, dragă, că s-a stricat robinetul în lipsa ta. I-a lipsit și casei un bărbat, nu numai mie! Doamna Popa îi dăduse lecția de tact a vieții ei cu o naturalețe îngrijorătoare. Femeia asta era mai periculoasă decât își imaginase Popa vreodată. Și acum scoate din frigider... sfinte Doamne! o sticlă de șampanie! Domnul Popa nu mai băuse șampanie de la Revelionul la care i-a băgat mâna Marianei pe sub fustă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un fel de factotum, cu costumul lui alb de Pierrot de bâlci. M-a fascinat efectiv, mă uitam la el fără să pot să-mi desprind privirea, aveam în față pe unul din cei mari în pantomimă și mă surprindea naturalețea mișcărilor, a gesturilor sale, a privirilor, mai ales a privirilor. Știa destul de multe lucruri, cânta la trompetă, se mișca fără cusur, iar spectacolul său, fără a fi vreo minune, era un fel de reprezentație de muzeu, cam asta este pantomima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o cale directă de acces către celălalt. Aceasta poate fi găsită făcând seara plimbări împreună. Cu fiecare discuție profundă vom mai descoperi o bucată de teren neexplorat, îi promite Rainer Sophiei. Vor aduce în relația lor un nou tip de naturalețe, o asigură el. Minunăția naturii constă în lipsa ei totală de contradicții. Sophie îl contrazice și spune, dă‑mi drumul, îmi șifonezi rochia, nu vezi că‑i din șifon? Degenerezi din ce în ce mai tare, Rainer, zău așa. Adulții sunt serviți până și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în chip discriminatoriu. Și totuși, semnele unei atitudini benefice de toleranță culturală se întrevăd în imaginile cuplurilor de rase diferite. Estetizarea, tratamentul special al conjuncției corpurilor, este deosebit de importantă în astfel de reprezentații, pentru ca dorința să se poată transmite cu naturalețe. Mai mult, subtilitățile plastice par a conduce scenele spre o erotizare intensă, cu fantasmatica adiacentă, ca manifestare a dorinței, adesea obsesive, de a poseda alteritatea. Să fie vorba aici de o nostalgie a frumuseții unice, primitive? Sau de miturile culturale
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
nu conține zbaterile ambițiosului care se ia de piept cu demiurgul. Versul său e râu de câmpie, briza de primăvară care zbicește rănile lutului dinafara și dinăuntrul omului. E absolut obligatoriu de adăugat, la caracteristicile versurilor lui V. Rață, frumusețea, naturalețea și bogăția limbii care-i îmbracă autorului substanța lirică. Poetul, sunt convins, nu a făcut efort în a găsi “cuvinte potrivite”, căci ele îi sunt deja tezaurizate în ființa sa de bun român. Și asta, nota bene, în condițiile în
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
E cu femeia, atenție mare! Fănel traversa sala conducând-o atent pe Anca înspre separeu. Un buchet mare de trandafiri se legăna neglijent în una din mâinile sale. Nu era obișnuit cu asemenea sarcină. Mariana i-a întâmpinat ceremonios, cu naturalețe în gesturi. - Bine ați venit! Vă rog să poftiți... - Bună seara! au răspuns ei aproape la unison. - Meniul pe care l-ați comandat este asigurat întocmai. Dacă doriți și altceva, vă prezint imediat... - Nu este nevoie, mulțumim! Apreciez că aceasta
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > NATURALEȚE ȘI FORȚĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINȚĂ DESPRE OAMENI OBIȘNUIȚI CARE LUPTĂ ȘI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Leagănul pisicii - un joc pe care probabil, toți
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
ar fi existat vreodată, un fir comun de la care a pornit totul? Faci rost de o ață lungă, pe care o "înnozi" printre degete, după care treci modelul obținut pe degetele unui prieten. Jocul se cheamă leagănul pisicii... Referință Bibliografică: Naturalețe și forță epică într-un roman de referință despre oameni obișnuiți care luptă și ajung să învingă / Octavian Curpaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaș : Toate Drepturile
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
ei răsună ca un clinchet de clopoțel sau ca o colindă de iarnă binecuvântată. Nu poți dormi decât cu amintirea ei pe pleoape. Aleargă cu pletele ce-i flutură în soare, ca spicul grâului sub vântul serii. Te fascinează prin naturalețea cu care își joacă propriul rol. Este charismatică și dulce, vioaie și înțeleaptă, joacă roluri multe și nu știi niciodată cu exactitate cine e. Te conduce pe drumul către eternitate și accepți de bună voie. Glasul ei mieros l-ar
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
în prima parte și se reinventează de abia ca bătrânul Iliuță, credibil, amuzant, perfect adaptat rolului de compoziție. O amintesc de asemenea pe talentata Paula Niculiță în Veronica, un rol schematic, „pe linie", din care reușește să scoată maximum de naturalețe și fermitate. Un spectacol emoționant pe care-l recomand cu căldură tuturor celor în vizită la București! --------------------- Magdalena BRĂTESCU București octombrie 2016 Referință Bibliografică: Magdalena BRĂTESCU - „TREI GENERAȚII” DE LUCIA DEMETRIUS LA TEATRUL ODEON DIN BUCUREȘTI / Magdalena Brătescu : Confluențe Literare
„TREI GENERAŢII” DE LUCIA DEMETRIUS LA TEATRUL ODEON DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362835_a_364164]
-
Universului s-a spart,/Dar nu ai căpătat răspuns la Întrebare''. În năzuința de a atinge frumosul, Vasile Burlui caută permanent noi linii de expresie, precum pictorul care își pregătește cadrul, șevaletul și penelul pentru operă. Spontaneitatea și corența exprimării, naturalețea versului și simțirii din care se făcea doar pe vremuri poezie autentică, flori rare astăzi, o metrică a versului cu efect, rostirea firească a sunetului, trecut prin filtrul liric, toate aduc flori de lumină din lumina aceea de aură care
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
numai surprinderea unui singur moment, ci o poveste cu trecut și mai ales prezent, dar, formidabil, chiar și viitor. Fie el și trist, fie el chiar, poate, tragic... Tabloul este de un amplu dramatism, și e marcat de verosimilitate și naturalețe. Chipul este astfel făcut (o parte luminoasă, normală, iar celălalt obraz e pictat cu maro închis) încât relevă un conflict interior esențial, impus de vicisitudinile vieții. Aș vrea să vorbesc cu eroina portretizată, s-o îmbărbătez, dar demnitatea ei tristă
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
scoate” la înaintare, de această dată, un roman cu temă cazonă, rememorând amintiri din timpul efectuării stagiului militar. Abundența de personaje, situații și întâmplări limită, coloritul viu (ușor licențios) al vocabularului, toate au menirea să reconstituie autenticitatea scrierii în sine. Naturalețea derulării secvențiale a romanului și logica structurării construcției epice, probează calitățile de prozator ale scriitorului botoșănean. Atât romanul, cât și personajele sale (Tiberius, în speță), amintesc de bravul soldat Švejk din romanele lui Jaroslav Hašek sau de șugubățul Porta din
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
la locul unde a existat. Parcă eram într-un ALTAR. Gândul la acest mirific plai mă face iară copil. Câtă nevoie avem să fim iară copii!”. Frumos copil mare este scriitorul vâlcean Puiu Răducan în aceste proze autobiografice pline de naturalețe și prospețime, trimițându-mă cu gândul, paradoxal, dar nu întâmplător, la Calistrat Hogaș, și la jurnalul său „Pe drumuri de munte”, pagini antologice intrate, din nefericire, împreună cu autorul lor, în conul de umbră al uitării veacului XXI românesc. Nu întâmplător
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
de a călători, care se transformă în cazul său într-o veritabilă chemare a destinului. La Paris, în 1950, de Ziua Mamei Mitică Sinu evocă evenimente importante, a căror descriere dă impresia de viață, de bogăție spirituală, de vigoare și naturalețe. Un asemenea episod este Festivalul românesc de la Sala Odeon din Paris, din anul 1950. De Ziua Mamei, „un mare număr de emigranți români aflați la Paris..., învățați și foști oameni politici, români din toate sferele sociale, de toate categoriile și
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX . O ALTFEL DE CRONICĂ A ISTORIEI ROMÂNILOR DE ACUM UN VEAC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362451_a_363780]
-
inițiativa profesorului de engleză Flavius Buzilă (originar din Bistrița), trupa HÂRA și-a propus - și a reușit - să aducă un suflu nou și proaspăt în muzică românească. Trupa a fost remarcată imediat datorită creațiilor originale, inspirate, ce combină cu multă naturalețe elemente de rock alternativ, electro-pop, sonorități celtice și folclor românesc, dar și datorită versurilor inspirate, care ating sufletele ascultătorilor. Trupa a lansat trei LP-uri de succes, care le-au adus mai multe premii din partea instituțiilor media - cel mai bun
DEBUT SPECTACULOS AL TRUPEI HARA LA CHICAGO de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362472_a_363801]
-
Astaloș, care m-a citit nu numai între rânduri ci și printre rânduri și a putut descoperi că există în ele ceva specific minunatei meserii de topograf, măsurător al terenului, printre puținii, modest spunând, din lume care scrie cu atâta naturalețe și sinceritate despre topografi, situații, oameni, locuri, obiceiuri, proverbe, întâmplări, într-o limbă și un stil propriu, lipsit de falsa pudoare afișată de mulți alții, descrieri autentice, uneori dureroase, alteori hazlii, la fel cum și-au cules alți scriitori, subiectele
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
demonstra că dimensiunea simbolică se poate anula, lăsând în fața ochilor noștri imaginea „dezgolită” de intenționalitate a reprezentării, în estetica ei imanentă și efemeră. La acest nivel, „frumusețea” nu se arată decât pe sine. Corpul femeii frumoase se poate privi cu naturalețea cu care privim un peisaj. „Sexualitatea” este un dat intrinsec, nu este manipulată de artist ca în pornografie, este realitatea unui imaginar care, invocă doar fantasmaticul, nu și deslușirea lui mentală. Dan CARAGEA București 31 iulie 2013 Referință Bibliografică: Dan
FOTOMEMORII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361153_a_362482]
-
scrisorile în zona artei sunt: personalitatea și talentul care ne indică numai sursa, cauza valorii, nu și individualitatea ei.G.Lanson precizează că valoarea epistolei crește în raport cu nerespectarea normelor și că sunt atâtea modele câți epistolari sunt.Particularitățile scrisorilor sunt naturalețea, spontaneitatea și sinceritatea. Condiția sine qua non generând valoarea estetică a scrisorii.Camil Petrescu care a fost un teoretician al scrisului anticalofil și prețuitor entuziast al documentelor nealterate prin imistiunea „stilizării “( Vd.Amintirile colonelului Locusteanu ), subliniază că epistola care tinde
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
stilului cu dinadins căutat, a expresiei pedante, a pozei, adică se situează într-un unghi de unde să ne apară nemistificată personalitatea emițătorului. Corespondențele care au devenit literare cum sunt ale Doamnei de Sevigne, George Sand sau Flaubert sunt capodopere de naturalețe și autenticitate. Marii epistolari, cum a fost Voltaire care trimitea 20-30 de scrisori pe zi, în anumite perioade, n-ar putea fi imaginați fără naturelețea spontaneității. Practc, ei n-au timp să „elaboreze “, chiar dacă ar dori s-o facă. George
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
în fond o manieră utilă oricărei activități intelectuale. Epistolarul nu i se poate sustrage acestei discipline, cum nu poate să nu respecte gramatica. Un autocontrol funcționează oricum.Caragiale își redacta scrisorile cu minuțiozitate și scrupul de bijutier, fără să știrbească naturalețea. Dar, sinceritatea nu trebuie absolutizată. Ea depinde de relațiile dintre emițător și receptor, de temperament, de starea psihică a celui care scrie epistola, de politețe și spiritul curtenitor.Pompoasele declarații ale lui Voltaire către Frederic II spre a-i flata
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
plânge de închipuitele cabale ce se urzesc în jurul său. Sinceritatea scrisorilor nu trebuie înțeleasă ca totală și intangibilă, iar în materie de estetică și istorie literară, se impune o confruntare permanentă cu opera sau cu alte documente ale vremi. Alături de naturalețe, sinceritate, spontaneitate, ce sunt caracteristicile artei epistolare, mai adăugăm plăcerea de a scrie scrisori, ca o prelungire a conversațiilor dincolo de salon, obicei ce-și găsește originea în societățile rafinate, cu ecouri și în secolul al XIX-lea românesc, cum ar
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
scrisorile în zona artei sunt: personalitatea și talentul care ne indică numai sursa, cauza valorii, nu și individualitatea ei.G.Lanson precizează că valoarea epistolei crește în raport cu nerespectarea normelor și că sunt atâtea modele câți epistolari sunt.Particularitățile scrisorilor sunt naturalețea, spontaneitatea și sinceritatea. Condiția sine qua non generând valoarea estetică a scrisorii.Camil Petrescu care a fost un teoretician al scrisului anticalofil și prețuitor entuziast al documentelor nealterate prin imistiunea „stilizării “( Vd.Amintirile colonelului Locusteanu ), subliniază că epistola care tinde
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
stilului cu dinadins căutat, a expresiei pedante, a pozei, adică se situează într-un unghi de unde să ne apară nemistificată personalitatea emițătorului. Corespondențele care au devenit literare cum sunt ale Doamnei de Sevigne, George Sand sau Flaubert sunt capodopere de naturalețe și autenticitate. Marii epistolari, cum a fost Voltaire care trimitea 20-30 de scrisori pe zi, în anumite perioade, n-ar putea fi imaginați fără naturelețea spontaneității. Practc, ei n-au timp să „elaboreze “, chiar dacă ar dori s-o facă. George
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]