911 matches
-
căci ea este din ce în ce mai bolnavă, agonizează în mijlocul indiferenței și glumelor publicului." El condamnă fără drept de apel piesele cu teză, destinate, prin chiar scopul lor demonstrativ, să fie false. Sunt niște "piese enervante. Ele argumentează în loc să trăiască", scrie el în Naturalismul în teatru. Și adaugă: "au mai ales acest lucru care supără, faptul că autorii pot și trebuie să le aranjeze pentru a le face să semnifice ceea ce vor ei. Toate paradoxurile sunt permise la teatru, numai să fie plasate acolo
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un spectacol pe care-l detestă și a cărei lipsă de realism o biciuiește în nenumărate rânduri. Cu mult înaintea lui Brecht, îi reproșează că scufundă publicul într-o stare de totală pasivitate. "Este atât de comod, scrie el în Naturalismul în teatru, să fii cu mintea goală, să te lași în voia unei digestii amabile într-o baie de muzică." De aceea el refuză intruziunea muzicii, a cântului sau a dansului, în teatru, arte care nu sunt pentru el decât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu să zugrăvească tipuri, să-i reprezinte în cele mai mărunte particularități ale lor, în gesturile lor cotidiene, el critică modul lor de "generalizare în loc să individualizeze; personajele lor nu mai sunt ființe vii, ci sentimente, argumente, pasiuni deduse și gândite" (Naturalismul în teatru). Dacă Harpagon este "Avarul", Moș Grandet, în Eugénie Grandet, roman față de care Zola nu-și precupețește elogiile, este mult mai uman, căci el este "un avar". "Luați deci ca exemplu mediul contemporan, scrie Zola în Naturalismul în teatru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și gândite" (Naturalismul în teatru). Dacă Harpagon este "Avarul", Moș Grandet, în Eugénie Grandet, roman față de care Zola nu-și precupețește elogiile, este mult mai uman, căci el este "un avar". "Luați deci ca exemplu mediul contemporan, scrie Zola în Naturalismul în teatru, și încercați să-i faceți pe niște oameni să trăiască acolo: veți scrie niște opere frumoase. Fără îndoială, trebuie un efort, trebuie să degajăm din talmeș-balmeșul vieții formula simplă a naturalismului. În asta constă dificultatea, să faci lucruri
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca exemplu mediul contemporan, scrie Zola în Naturalismul în teatru, și încercați să-i faceți pe niște oameni să trăiască acolo: veți scrie niște opere frumoase. Fără îndoială, trebuie un efort, trebuie să degajăm din talmeș-balmeșul vieții formula simplă a naturalismului. În asta constă dificultatea, să faci lucruri de seamă cu subiecte și personaje pe care ochii noștri, obișnuiți cu spectacolul de fiecare zi, le văd în cele din urmă neînsemnate. Este mai comod, știu, să prezinți publicului o marionetă, să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
efort, încât sunt fabricați cu duzina. Este un articol curent de care s-a umplut literatura noastră. Dimpotrivă, efortul devine foarte dur când dorim un erou real, analizat în mod savant, în picioare și în acțiune. Iată fără îndoială de ce naturalismul îi îngrozește pe autorii obișnuiți să pescuiască oameni de seamă în apele tulburi ale istoriei. Ar trebui să scotocească umanitatea prea în profunzime, să afle viața, să meargă drept la măreția reală și să o pună în practică cu o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
psihologic căutat cu ardoare. Știind că teatrul este o artă care se bazează pe convenții, Zola nu are naivitatea să creadă că este posibil să fie arătată pe scenă realitatea brută. "Ar fi absurd să se creadă, scrie el în Naturalismul în teatru, că se va putea transpune natura ca atare pe scenă, să fie plantați copaci adevărați, să avem case adevărate, luminate de soare adevărat. Începând cu aceasta, convențiile se impun, trebuie acceptate iluziile mai mult sau mai puțin perfecte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
perfectă. Dacă este dornic să fie mascate convențiile, o face pentru a apropia pe cât posibil scena de lumea reală, pentru a-i conferi o mai mare intensitate de viață. Nu putem crea cu totul ființe vii, mai scrie el în Naturalismul în teatru, lumi care să furnizeze totul prin ele însele. Materia pe care o folosim este moartă, și nu putem să-i insuflăm decât o viață artificială. Dar câte trepte în această viață artificială, de la imitația grosieră care nu înșeală
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vor să dea viață unui spirit fără trup, ci unei ființe în carne și oase, un decor precis este indispensabil. "Uitați-vă cât de bine răspunde decorul abstract din secolul al XVII-lea literaturii dramatice a timpului, scrie Zola în Naturalismul în teatru. Mediul nu contează încă. Ai impresia că personajul pășește prin aer, degajat de obiectele exterioare. El nu are influență asupra lor, și nu este determinat de ele. Dar, și mai caracteristic este faptul că personajul este pe atunci
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajele." De aceea, Zola acordă o mare importanță condițiilor reprezentației, decorului, costumelor, regiei și jocului 94. Decorurile, care reprezintă locurile dramei, trebuie să situeze acțiunea în spațiu și în timp, cu o precizie maximă. "La ora aceasta, scrie Zola în Naturalismul în teatru, decorul exact este o consecință a nevoii de realitate care ne chinuie. Este fatal ca teatrul să cedeze acestui impuls, când nici chiar romanul nu mai este decât o anchetă universală, un proces-verbal făcut asupra fiecărui fapt. Personajele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca și costumele, să informeze despre personaje, să le situeze în mediul lor, în obiceiurile lor de viață, decorurile țin loc de "descriere continuă". "Ele au câștigat importanța pe care a luat-o descrierea în romanele noastre", afirmă Zola în Naturalismul în teatru. Ele reprezintă acele "felii de viață" pe care romancierii naturaliști le zugrăvesc cu minuție. "Cum de nu este perceput întregul interes pe care un decor exact îl adaugă acțiunii? Un decor exact, un salon de exemplu cu mobilele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se cuvine nici crearea unui decor într-un scop ornamental. Decorul își pierde atunci rațiunea de a fi, care este să pună în evidență influența mediului asupra indivizilor. "Orice decor adăugat unei opere literare precum un balet, scrie Zola în Naturalismul în teatru, numai ca să astupăm o gaură, este un expedient supărător. Dimpotrivă, trebuie să fim bucuroși, când decorul exact se impune ca mediu necesar operei, fără de care ea ar rămâne incompletă și nu ar mai putea fi înțeleasă." Zola găsește
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu i se potrivește teatrului naturalist. Zola este convins că fiecare formă dramatică nouă trebuie să fie servită teatrului de interpreți diferiți, și dorește apariția unei generații de actori capabili să joace cu naturalețe. Există o lege, scrie el în Naturalismul în teatru: și anume că orice perioadă literară, în teatru, trebuie să-și aducă cu ea interpreții, ca să nu dispară. Tragedia și-a avut iluștrii comedianți timp de două secole; romantismul a dat naștere unei întregi generații de artiști de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anume că orice perioadă literară, în teatru, trebuie să-și aducă cu ea interpreții, ca să nu dispară. Tragedia și-a avut iluștrii comedianți timp de două secole; romantismul a dat naștere unei întregi generații de artiști de mare talent. Astăzi, naturalismul nu poate conta pe niciun actor de geniu. Asta se datorează fără îndoială faptului că operele, și ele, nu sunt încă decât în stadiul de promisiune. Este necesară existența unor succese pentru determinarea curentelor de entuziasm și de credință; și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiindcă a avut îndrăzneala să nu le aprecieze teatrul și să le facă cunoscut acest lucru, chiar dacă, pe moment, după succesul obținut cu Corbii (Les Corbeaux, 1882), au considerat Parizianca (La Parisienne, 1883) ca pe o serie de "studii de naturalism". Zola și-a pus multă speranță în teatrul lui Alexandre Dumas fiul (1824-1895), care a cunoscut un imens succes cu Dama cu camelii (La Dame aux Camélias) în 1852101. Pentru că demontează mecanismele societății burgheze căreia îi arată pe față ipocriziile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dacă nu se va schimba. Teatrul va fi naturalist sau nu va fi deloc", proclamă el. Zola, a cărui clarviziune este uneori imensă, s-a înșelat magistral în acest caz. Teatrul, cu generația care a urmat, s-a îndepărtat de naturalism, pentru a regăsi un alt suflu. Capitolul IV Trecerea spre modernitate Teatrul european s-a transformat mai mult în secolul al XX-lea decât o făcuse vreodată de la Renaștere încoace. Schimbările au avut loc când datorită unor autori dramatici, când
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
datorită regizorilor. Influențele în teatru între scriitura dramatică și condițiile de reprezentare sunt totdeauna reciproce, fie că este vorba de o inovație arhitecturală, de o concepție nouă a raporturilor actori/spectatori, sau de apariția unor noi modalități de joc. Cu Naturalismul s-a sfârșit, definitiv fără îndoială, o întreagă concepție despre teatru care nu va mai avea curs de acum înainte. Teatrul nu va mai viza o reproducere exactă și verosimilă a realului. Toate artele, în secolul al XX-lea, au
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi regizorii scenici de după război: Jean-Louis Barrault, Roger Blin, Jean Vilar, Alain Cuny etc. 1.5. Baletul obiectelor de Oskar Schlemmer Ca și Craig, Oskar Schlemmer (1888-1943) lucrează la stilizarea mișcării 24. Și el dorește să facă tabula rasa din naturalismul în care s-a scufundat teatrul. Dansul, atât pentru că se află la originile teatrului, cât și pentru că poate să decurgă dintr-o fabulă narativă, i se pare, ca și lui Mallarmé, mijlocul de preferat pentru a-i reda teatrului forțe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
esențialul operei sale. Estetica sa formalistă a fost totuși cunoscută imediat. Datorită imensului succes al regiei sale pentru Revizorul lui Gogol, în 1926 vine să producă piesa la Paris la cererea lui Gaston Baty. Meyerhold se arată deosebit de sever față de naturalism, ale cărui excese le-a putut măsura lucrând la Teatrul de Artă din Moscova 39, în calitate de colaborator al lui Stanislavski, mai mare decât el cu unsprezece ani, pentru care, de altfel, are o mare admirație. Realismul decorurilor, costumelor și machiajului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Estetica Hugo, Prefețele la Marie Tudor și Lucrèce de Borgia Musset, Despre tragedie Hugo, Prefața la Ruy Blas Hugo, Prefața la Les Burgraves Wagner, Opera de artă a viitorului Wagner, Opera și drama Hugo, William Shakespeare Nietzche, Nașterea tragediei Zola, Naturalismul în teatru Autorii noștri dramatici Becq de Fouquières, Arta regiei scenice Strindberg, Prefața la Domnișoara Julie Antoine, Teatrul liber Maeterlinck, Cuvinte neînsemnate Quillard, Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte Appia, Punerea în scenă a dramei wagneriene Jarry, Despre inutilitatea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1878 în august 1880. 93 Fr., "Abstraction de la domesticité qui finit par se perdre dans les étoiles". Zola parodiază aici celebrul pasaj din Ruy Blas: "Ver de terre amoureux d'une étoile." (Râmă înamorată de o stea). 94 Zola, în Naturalismul în teatru, consacră un întreg capitol decorurilor și accesoriilor, un altul costumului, un altul comedianților, un altul pantomimei. 95 Acest lucru îi va fi reproșat esteticii naturaliste de Simboliști. 96 Antoine este critic dramatic, director de teatru, actor la Teatrul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
director de teatru, actor la Teatrul Liber mai întâi, apoi la Teatrul Antoine. Mai târziu va fi cineast. 97 Chiar dacă repertoriul său nu este în exclusivitate naturalist. 98 Electricitatea, care înlocuiește gazul, este introdusă pe scena franceză în momentul apariției naturalismului. Dar ea nu este folosită, la început, decât drept substitut pentru iluminatul cu gaz. Trebuie să-l așteptăm pe Appia pentru a-i descoperi infinitele potențialități scenice. 99 Prefața la Domnișoara Julie a trecut mult timp drept unul din manifestele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
folosită, la început, decât drept substitut pentru iluminatul cu gaz. Trebuie să-l așteptăm pe Appia pentru a-i descoperi infinitele potențialități scenice. 99 Prefața la Domnișoara Julie a trecut mult timp drept unul din manifestele cele mai marcante ale Naturalismului în teatru. Zola nu s-a înșelat punând la îndoială caracterul naturalist al piesei și reproșându-i lui Strindberg abstracționismul său. Într-o scrisoare din 14 decembrie 1887, el scrie: "Ca să fiu cinstit, niște prescurtări de analiză mă deranjează puțin
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Africa și America, pasiunea sa pentru biologie, care îl conduce la o activitate asupra utilizării ritmurilor biologice în teatru, fac din el un regizor de excepție. 39 Stanislavski a fondat Teatrul de Artă din Moscova în 1848. Meyerhold, pe care naturalismul folosit de Stanislavski nu-l satisface, părăsește Teatrul de Artă în 1902 pentru a fonda Societatea dramei noi. Va mai lucra apoi cu Stanislavski când vor crea împreună Teatrul Studio. 40 Folosim acești termeni, deși puțin ortodocși din punct de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un limbaj pe cât de obscur pe atât de elevat și șiretenia meschină a personajelor, dintre politețea lor ceremonioasă și necinstea lor funciară, adulterele grotești ce se amestecă cu toate acestea, fac ca în cele din urmă acest teatru, mergând dincolo de naturalism, să devină absurd-fantastic."50 Epitetul se aplică mult mai bine propriului său teatru, ceea ce spune mult despre înrudirea celor doi autori în plan artistic. Dar, așa cum precizam la începutul capitolului, dacă la Caragiale, în ciuda grotescului și a caricaturii, realitatea rămâne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]