971 matches
-
pentru termenul de "concept pseudoestetic" atribuit comicului în capitolul Estetica simpaticului. Conceptele pseudoestetice și îl plasează alături de alți termeni care nu pot primi o definiție riguroasă, precum tragicul, sublimul, pateticul, mișcătorul, impunătorul, grațiosul etc. care țin de psihologia ca disciplină naturalistă ce-și propune să construiască tipuri și scheme de viață spirituală a omului (Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971, pp. 158-163). 13 Evanghelos Moutsopoulos, Categoriile estetice, Editura Univers, București, 1976, p. 70. 14
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trei rețele în SUA. În primii 15 ani de existență, televiziunea era "mediul sponsorilor", care controlau programele și nu urmăreau decât să atragă o audiență cât mai largă. Aparatele TV mici, alb-negru, cu reproducere sonoră slabă, impuneau estetica unui "realism naturalist". Abia odată cu apariția televizoarelor color și transmisia prin satelit audiența se diferențiază, eliberându-se de conservatorismul ideologic și de sărăcia estetică. ibid., p. 162. 508 De reținut totuși că nu putem estima cu precizie câtă influență dețin starurile față de propria
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
drojdie de bere, În formă de covrig rotund, umplut cu dulceață sau cremă, cu variante specifice pentru Paști și Crăciun. Sambayón. Cremă care se prepară din gălbenuș de ou și se folosește la prepararea prăjiturilor și Înghețatelor. Sánchez, Florencio. Dramaturg naturalist uruguayan (1875-1910), autor de drame și comedii, dar și de zarzuelas (operete) și sainetes (comedii Într-un act). Sarmiento, Domingo Faustino. Scriitor (1811-1888) și fost președinte al Argentinei (1868-1874), autor al romanelor Facundo (capodopera sa) și Civilización y barbarie (Civilizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
literar: El Quijote y las diferentes maneras de comentarlo (Don Quijote și diferitele moduri de a-l comenta, 1864) și Apuntes sobre el nuevo arte de escribir novelas (Însemnări despre noua artă de a scrie romane, 1887), În care critică tezele naturaliste ale Emiliei Pardo Bazán. Cel mai izbutit și celebru roman al său este Pepita Jiménez (1874). Valle-Inclán, Ramón María del. Scriitor spaniol (1866-1936) al cărui nume era Ramón del Valle y Peña, aparținând Generației de la 1898. Consacrarea literară i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
siete de bastos, conform jocului spaniol de cărți. Nume dat cu ușoară ironie unui aragonez rustic. Bolșevică (< rus. bol’she, „mai mare“); de remarcat și jocul de cuvinte maximalist / marxist. Exemplara bibliografie a lui Carlos Anglada cuprinde și: crudul roman naturalist Carne de salon (1914), magnanima palinodie Spirit de salon (1914), de-acum depășitul manifest Cuvinte către Pegas (1917), notele de călătorie din La Început a fost vagonul pullman (1923) și cele patru numere numerotate ale revistei Zero (1924-1927) (n.a.). (Notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ochii și mințile noastre, atât În modul nostru de percepție, cât și În modul de a analiza cele percepute: nesfârșite secvențe scurte și stop-cadre, nesfârșita nevoie de a edita și clasifica acest material brut. Mi-am petrecut toată tinerețea ca naturalist amator mai mult sau mai puțin tradiționalist; ca pseudo-savant, abordând natura ca pe un fel de enigmă sau joc intelectual, În care faptul că eram În stare să aplic denumiri și să explic comportamente - prin urmare, să identific și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
diferi foarte mult. Poate tocmai fiind scriitor (și nimic nu este mai imaginar decât timpul trecut În care este pusă pe hârtie prima formă a romanului, intens de vie și de prezentă), am observat de ceva vreme În eul meu naturalist următorul lucru: un recul disproporționat În orice experiență prezentă a naturii, o retragere sau o revenire la cunoștințe sau trăiri din trecut, fie acesta trecutul determinat al memoriei personale, fie cel nedeterminat, imperfect, al cunoștințelor consfințite acumulate și al comportamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
adevărata virtute umană (și frumusețea Însoțită de virtute) s-a aflat pentru europeni În natura Îmblânzită, Îngenuncheată În interiorul lui hortus conclusus, sau a emblematicei grădini cu ziduri Înalte a civilizației. Conceptul acesta a fost atât de puternic Încât reprezentarea artistică naturalistă a peisajului sălbatic este total absentă Înainte de secolul al XVII-lea - dar și atunci atât de rară, Încât am putea spune chiar până la apariția mișcării romantice. Grija publică pentru natură, cu măsuri concrete pentru a o proteja, nu a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
au Început să vadă natura ca un tot unitar până În momentul În care aparatul de fotografiat a surprins-o pentru ei; și deja, În acest context, Începuse să-i Înlocuiască. Arta nu are nici o obligație specială să fie realistă și naturalistă, de fapt nu are nici o altă obligație decât să spună ce dorește sau ce anume vrea să spună artistul. Și totuși, această neputință durabilă de a reda Întregul la fel de veridic ca și partea izolată - acest eșec de a pune În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
W., fiul lui Daniel Plainview, viitorul magnat, își pierde auzul în acest accident, iar tatăl îl abandonează temporar pentru a se apropia hipnotizat de flăcări ca un fluture de lampă. Majoritatea cadrelor tăiate cu o precizie chirurgicală baleiază între tabloul naturalist și tușa expresionistă care redă forța absorbantă a elementarului. O sclipire a privirii sau a dentiției cu ceva carnasier răzbat din întuneric, rîsul ca un scrîșnet de balama adăugînd o intensitate stranie acestor scene, precum cea în care cei doi
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
aproape toate tezele acelea sânt cuprinse în Vechiul Testament și cuprind maniera de a vedea iudaică. Noul Testament, adică temelia bisericii creștine, mai nici nu coprinde teze de cosmogonie sau de teogonie, încît nici așa-numita liberă-cugetare, care substituie Cărții Facerii doctrine naturaliste, nu are a face de-a dreptul cu miezul bisericii creștine, ci cu accesoriul dogmatic al Testamentului Vechi. Ieie cineva în mod cât de superficial ideea despre Dumnezeu din Testamentul Vechi în care creatorul se mânie, cere jertfe crunte și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bun într-un fel de menajerie de curiozități etnologice și zoologice, a cărei exemplare gândesc și vorbesc tot atât de ciudat pe cât de ciudate arată. Se vede că teoria de "om și om" a fost pricepută la noi cu totul conform spiritului naturalist al secolului nostru, și nația a voit să trimeață un șir de specimine omenești dintre acelea cărora nu le lipsește, pentru a fi pure expresii vertebrate ale regnului respectiv, decât deosebirea unui fir de păr aruncat într-o cumpănă. Ecce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
subl. n.). În schimb, odată cu Bărnuțiu, ceea ce anterior era atribuit întâmplării biografice și puterii obișnuinței, este transformat în destinul de a te fi născut român, în continuarea unei tradiții a eroismului istoric. La Bărnuțiu, națiunea este înțeleasă într-un registru naturalist, ca datum al naturii: "natur'a a împartitu genulu omenescu in natiuni" (Bărnuțiu, 1870, p. 176), astfel că amorul patriei devine o necesitate psiho-emoțională determinată de natura însăși. Naționalismul mesianic al lui Bălcescu, în care națiunile erau creația providenței, este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mare politic de către trei state europene: Francia, Italia și România. [24 - 25 aprilie 1881] ["A DISCUTA CU IGNORANȚA... A discuta cu ignoranța și cu reaua credință e o foarte spinoasă misiune. În unul din numerele trecute am emis o teorie, naturalistă oarecum, asupra esenței unora din așa-numitele acte mari ale patrioților. Am arătat de ex. că revoluția socială la noi a pornit de sus și n-a însemnat decât o înmulțire a oligarhilor vechi, de rasă, prin elemente de o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
indică articolele din etapa constructivist-integralistă - desprinderea totală de planul conceptual în direcția mallarméană a „cedării inițiativei cuvintelor” și a transformării poetului într-un „operator al limbajului”. E o anti-mimesis declarată ori de câte ori se vorbește despre „creație pură” (epurată de tentațiile „fotografierii” naturaliste a lumii) sau de „plăsmuire abstractă”, - formulă, aceasta din urmă, calificând însăși imaginea poetică: „plăsmuire abstractă, imaginea raport pur (s.n.) a două elemente cât mai depărtate (sau cât mai apropiate) între ele”. Abstracțiunii „logicii” și „gramaticii” li se contrapune de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
adev]rate sau false în mod obiectiv și c] putem afla ce principii morale sunr corecte într-o anumit] situație prin intermediului unui tip de intuiție sau cunoaștere legate de însușirile lor morale. Naturalismul CHARLES R. PIGDEN Că și intuiționiștii, naturaliștii consider] c] judec]țile morale pot fi adev]rate sau false și c] pot fi cunoscute. Spre deosebire de intuiționiști ins], ei nu cred c] exist] fapte sau însușiri morale speciale care s] fie cunoscute prin intuiție. Ei afirm] c] însușirea de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]u poate fi identificat] sau redus] la o alt] proprietate (fericirea, poate, sau voința lui Dumnezeu, pentru a da dou] exemple foarte diferite). Susținându-și opiniile, naturaliștii trebuie s] țin] seama de afirmația conform c]reia este eronat (eroarea naturalist]) s] se derive valori din fapte. Subiectivismul JAMES RACHELS Exist] în acest moment un punct de vedere acceptat pe scar] larg], deși uneori f]r] o reflecție prealabil], conform c]ruia morală este „subiectiv]”. Ceea ce vor oamenii s] spun] prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fapt duce la elaborarea unor îndatoriri diferențiate și a unor coduri morale pentru grupuri diferite din cadrul unui complex social mai dezvoltat. Diferențierea se impune asupra unit]ții organice a naturii și asupra indivizilor. Deci ceea ce numim etic], deși în aparent] naturalist], este în mare m]sur] normativ]; justificarea rezult] din ordonarea „divin]” a lucrurilor, existând o tendinț] de absolutizare a legii morale. Totuși, nu se poate spune c] nu apar o serie de probleme esențiale, preocup]ri și paradoxuri cu relevant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o teorie foarte raționalist], Sfanțul Toma a trasat o c]rare între dou] grupuri de filosofi contemporani: averroiștii latini și voluntariștii franciscani. Primul grup, din care cel mai important a fost Siger din Brabant (1240-1284), a p]strat o versiune naturalist] nepotrivit] a eudemonismului aristotelian. Cel de-al doilea a ap]rât ideea c] legea divin] este un „manual de instrucțiuni” pentru viața omeneasc] și au susținut faptul c] aceasta este o surs] independent] de obligații generate de voință legislativ] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de scriitori și specialiști în științe naturale, localizați în și în zona Padovei, i-au considerat pe averroiștii latini din urm] cu dou] sute de ani, mergând pan] la Aristotel, ca reprezentând surse pentru o teorie etic] cu des]vârșire naturalist], în consonant] cu perspectivă lor global] extrem de științific]. Cel mai cunoscut din acest grup, de altfel puțin renumit, a fost Pietro Pomponazzi (1462-1525), care, ținând cont de materialismul s]u filosofic, de epistemologia să sceptic] și teoria etic] cvasiutilitarist], ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
creștin], completând virtuțile fundamentale cu virtuți creștine, cum ar fi credință, n]dejdea și milostenia. Str]vechii etici grecești i se aduce astfel o justificare din perspectiva teologiei. Teoria propus] de c]tre Toma din Aquino se situeaz] între viziunea naturalist] a vechilor greci și ostilitatea lui Kant fâț] de naturalism. În epoca Iluminismului, Kant a încercat s] fac] din moral] un derivat al rațiunii pure. Deși Sfanțul Toma din Aquino susținea ideea c] anumite adev]ruri privind morală pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
științ]? Ar fi ușor de r]spuns la aceast] întrebare dac] am putea identifica faptele morale cu faptele naturale. Naturalismul este concepția potrivit c]reia faptele morale sunt doar fapte naturale (vezi capitolul 37, „Naturalismul”). De exemplu, unii utilitariști sunt naturaliști, susținând faptul c] aceast] acțiune produce mai puțin] fericire decât vreo alternativ] disponibil] este același lucru cu faptul c] este greșit. Dac] ar fi adev]rât, nu ar mai fi o problem] așa de mare în a g]și loc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în faptul c] ea conduce la pl]cere.) Exist] și naturaliști aristotelieni care prefer] faptele legate de natură uman] și de progresul uman. (Prietenia este bun] deoarece este în consonant] cu nevoile umane sau cu natura uman].) Exist] pan] și naturaliști teologi care cred c] acest caracter bun al prieteniei deriv] din faptul c] ea este sfințit] de Dumnezeu. Pe scurt, naturaliștii recurg la tot felul de fapte - sociale, psihologice, științifice, chiar si metafizice și teologice - presupuse, atât timp cât nu revin la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obișnuit al cuvântului (fapte despre lumea natural]), ne putem întreba cum este posibil ca un asemenea grup de teorii morale disparate s] poarte aceeași etichet]. R]spunsul vine din istorie. Potrivit lui G.E. Moore, toate aceste teorii sunt victimei ale erorii naturaliste (despre care vom discuta mai tarziu). El a denumit naturalist] aceast] (presupus]) eroare pentru c] era mai des întâlnit] la filosofii care cochetau foarte putin cu naturalismul - aceia care doreau s] fundamenteze morală pe tipurile de fapte care puteau fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nici un trebuie - nu deriv] din - este” și e venerat că „Legea lui Hume”. Se consider] c] face minuni - indic] distincția fundamental] dintre fapte și valori, demonstreaz] noncognitivismul și (mai ales) respinge naturalismul. (Ultima presupunere este una ciudat], deoarece Hume era naturalist.) De fapt, aceast] Lege nu face nimic din cele de mai sus, deoarece Hume insist] asupra unei chestiuni logice simple. O concluzie care conține un trebuie s] nu poate (logic) s] derive din premise care nu conțin un alt trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]