571 matches
-
deschise și acesta Își făcu apariția În prag, Îmbrăcat sumar și cu o față deloc prietenoasă: - Nu se poate dormi În liniște pe vaporul ăsta blestemat? exclamă el, punînd mîna pe telescopul ofițerul trei. Ia să vedem! Unde naiba e naufragiatul ăla? Elliot Caine Întinse brațul, arătînd cu degetul: - Acolo, domnule... Pe stînca dinspre capul nord... Uriașul căpitan Lazemby, unul dintre bărbații cei mai Înalți, puternici, roșcovani, eficienți și autoritari din Armata Regală, Își Înfipse bine picioarele pe podea și cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gîndești, ci ca să primești ordine. O să te coste o lună de salariu. Făcu un gest din mînă În timp ce se Întorcea spre cabina lui. Adu-l pe domnul Garret imediat, iar oamenii să se pregătească pentru manevre... Mă amuză să salvez naufragiați. Zece minute mai tîrziu avea să se Întoarcă perfect bărbierit și Îmbrăcat În uniformă, În timp ce gabierii Începeau să strîngă pînzele și coasta de lavă se zărea Înaintea lui cu maximă claritate, Încît aproape că se puteau distinge trăsăturile bărbatului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tunuri și peștera mare din vîlceaua dinspre vest, unde fuseseră Îngrămădite mărfurile de pe Madeleine și Río Branco. Găsiră, de asemenea, peștera care devenise mormîntul lui Dominique Lassa, cîteva resturi din pilotul Gamboa și, atîrnat de o creangă, clopotul care aparținuse naufragiatei fregate franceze. Căpitanul Lazemby, care coborîse pe pămînt și aștepta așezat pe un scaun pliant la umbra unui cactus, se uită cu stupefacție la prim-ofițer. — Cum adică nu-i? Întrebă el neîncrezător. Ce vrei să spui prin asta, „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
taxi care apare, gândi el. A mai trebuit să meargă destul, taxiurile care treceau erau ocupate, unul nici măcar n-a auzit că era chemat și, în sfârșit, când abia mai reușea să-și târască picioarele, o șalupă de salvare culese naufragiatul pe punctul de a se îneca. Liftul îl urcă milos până la etajul al paisprezecelea, ușa se deschise fără rezistență, canapeaua îl primi ca pe un prieten drag, în câteva minute comisarul, cu picioarele întinse, dormea dus, sau dormea somnul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
închipuită de o minte bântuită de umbre. Trebuia s-o iau de la capăt. Dar pur și simplu nu mă simțeam în stare să mă scol. Așteptam să se întâmple o minune. Nu, nu eram deloc ca-n cuib. Mai degrabă naufragiat, numai că pe insula mea era iarnă și nu salvasem nimic din dezastru. Bagajul meu era sechestrat la Poliție. Așteptai o minune sau alta, dragă Dan. Așteptai noua ta viață, uitându-te pe fereastra spartă. 7 Inelaru tuși și scuipă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
unii. Destin nu înseamnă numai belele. Rigiditatea se relaxează prin hazard. Viața rămâne un perpetuu melanj dintre necesitate și hazard. Numai nesimțiții cred că sunt la per tu cu destinul. Străzile sunt ticsite de destine mai mult ori mai puțin naufragiate. Norocul vine când are chef. Ghinionul vine cand ceva nu este în regulă. Într-o lucrare științifică, un destin poate fi burdușit într-o banală notă de subsol. Cum să descifrezi desenul din covorul destinului tău doar în câteva decenii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mulți nasturi lipsă. Și vegetarienii se mănâncă între ei. Se înmulțesc mințile frigide, necutremurate de nici un orgasm intelectual. Nespiritualizată, frumusețea fizică rămâne afiș. Ipohondrii simt dureri și în piciorul scaunului pe care stau. Toți suntem, mai mult sau mai puțin, naufragiați. Fiecare pe vaporul lui. Încă din peșteri, unii se ghiftuiau flămânzindu-i pe alții. Între datele limită ale vieții unii nu presară decât puncte de suspensie. Multe creiere rămân toată viața împăturite. De multe ori, entuziasmul deraiază în ridicol. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doua! Dacă nu vă opriți la timp, grea bătrânețe veți avea sau... nu o veți avea deloc!". Deși, intervenția ei spontană și tendențioasă nu prea ne-a convenit la început, judecând la rece, ne-am dat seama că noi eram naufragiații, iar ea salvamarul. Pur și simplu, ne-a aruncat un colac de salvare. Poate ultimul pe care-l avea. Ne-am agățat de el chiar din aceeași zi și ne-am salvat cu toții. Ne-am oprit totuși la timp. Probabil
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
si se vedea clar că era o chestiune care îl preocupase foarte mult. Ticăloșii aia și-ar putea permite să-și piardă un vas intrând cu el în al nostru, căci le-ar rămâne celelalte trei, cu care să salveze naufragiații. Dar noi, dacă începem să luăm apă, o să fim la mâna lor. Nu! repeta. Nu putem să ne angajăm într-o înfruntare în larg. Atunci, care este planul tău? —Să profităm de viteză noastră superioară și să încercăm să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pe uscat. Nu încăpea nici o îndoială că erau oameni, dar... ce fel de oameni? Tapú Tetuanúi n-avea să uite niciodată - la fel cum n-aveau să uite nici însoțitorii lui- impresia pe care i-au creat-o acei nefericiți naufragiați, care țipau și dădeau din mâini, dar care - chiar și de la această distanță se putea observa - nu aveau nimic în comun cu restul ființelor umane pe care le văzuseră până atunci. Pe băiat îl surprinse în primul rând faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
obiecte străine mentalității celor născuți în Bora Bora și simplul fapt de a le atinge cu vârfurile degetelor le produse aceeași senzație că și când ar fi reușit să atingă, dintr-odată, stelele. Văzând uimirea și nedumerirea lor, unul dintre naufragiați - atât de bărbos încât din toată fața nu i se mai distingeau decât ochii- le puse în palmă niște mici pietre galbene, de forma rotundă și cu fetele plane, pe care se puteau zări cât se poate de clar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cea care încă mai plutea. Vreo cinci rechini se învârteau în jurul lor, dar nu se arătau agresivi. Apă continuă să urce. Cei de pe prima navă le strigau celor care se apropiau să nu încerce să urce la bord. Câțiva dintre naufragiați înțeleseră inutilitatea eforturilor lor și, întorcându-se, porniră într-o încercare absurdă de a ajunge înot până pe coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și căpitanul. Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ochii celor de care, cu atâta viclenie, isi bătuseră joc. Își făcură apariția și mai mulți rechini, ca și cum vestea banchetului care se apropia ar fi ajuns deja până în fundul oceanului, iar cei mai îndrăzneți dintre ei le atingeau deja picioarele naufragiaților. Era doar o chestiune de timp. Navă lui Octar abia se mai ridică la câțiva centimetri deasupra apei. Un om scoase un strigăt sfâșietor când un rechin-ciocan îi smulse un picior, dintr-o singură mușcătură. O pată roșie se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în eternitate nimic nu curge, totul este prezent. Bătrânii din Lisa mi se păreau ultimii bătrâni. Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte că, la rândul lor, părinții mei vor îmbătrîni. Acum, întreaga copilărie îmi apare ca un univers naufragiat din care am supraviețuit numai eu. Și poate de aceea vraja copilăriei e chiar mai greu de lămurit decât moartea. Timpul nu reprezenta atunci nimic, nu exista pentru mine, iar lumea începea cu Lisa și sfârșea cu Lisa. Dacă las
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mirosul florilor din întreaga grădină. În clipa aceea avu impresia că ceva ieșise pe fereastră. O fi fost chiar singurătatea?, își spuse ea. Deodată însă, îi veni o idee ca un colac de salvare aruncat într-o apă adâncă unui naufragiat, un fel de eliberare: să însereze în jurnalul său, spre neuitare, măcar câteva crâmpeie din frământările ce-i măcinaseră liniștea din ultima vreme. Poate n-ar trebui să mă grăbesc, dar nu pot accepta ideea că aș putea vreodată să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Națiunilor Unite; ... b) infracțiunile prevăzute la art. 50 al Convenției de la Geneva din 1949 pentru îmbunătățirea soartei răniților și bolnavilor din forțele armate în campanie, la art. 51 al Convenției de la Geneva din 1949 pentru îmbunătățirea soartei răniților, bolnavilor și naufragiaților forțelor armate maritime, la art. 130 al Convenției de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război și la art. 147 al Convenției de la Geneva din 1949 cu privire la protecția persoanelor civile în timp de război; ... c) orice violări analoage ale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141746_a_143075]
-
pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Tratamentele neomenoase Articolul 358 Supunerea la tratamente neomenoase a răniților ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roșii ori al organizațiilor asimilate acesteia, a naufragiaților, a prizonierilor de război și în general a oricărei alte persoane cazute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experiențe medicale sau științifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepsește cu închisoare de la 5
EUR-Lex () [Corola-website/Law/223088_a_224417]
-
curată și înălțătoare". Vor fi, după cum îi promite el, "ca frate și soră". De altfel, îi explică avântatul deputat, el era complet insensibil la farmecele și cochetăriile feminine. Fără să mai vorbim de faptul că "un bărbat îndrăgostit este un naufragiat", un individ pierdut pentru societate. În concluzie, spera din toată inima ca el însuși, care punea pe primul plan ambițiile politice, "să nu se îndrăgostească vreodată". Marie acceptă acest pact al prieteniei pe care i-l propune Cassagnac, fără să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ale războiului și luptă și ea împotriva morții. Ea este în egală măsură o femeie, o ființă sexuată. Durerea fizică și tristețea dau naștere unor legături foarte puternice, foarte ambigue și foarte carnale. Soldații se agață uneori de infirmiere ca naufragiații de o bucată de lemn ce plutește pe apă. Așa se întâmplă și cu marinarul breton înfățișat de A. Leclerc în Infirmiera, o poezie de război despre o tânără care, după ce logodnicul său "își dăduse viața pentru Franța", face un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
identificarea iubitului său adevărat 58. Pentru mulți cititori cel de-al patrulea capitol, Saeculum Aureum, închinat lui Antinous, este cel mai uluitor. Este versiunea lui Yourcenar a poemului Don Juan de Byron, în special a cântului al doilea în care naufragiatul și zdrențărosul Don Juan este aruncat pe țărmul unei plaje pustii grecești fiind descoperit de goala și tânăra Haidée. Îndrăgostiții, Hadrian și Antinous, bătrân și tânăr, puternic și fragil, sunt portretizați fiecare printr-o descriere stufoasă, iar afecțiunea unuia față de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
plutonul de execuție./ Până acum am reușit să-i îmblânzesc/ cu câte o femeie, cu câte o portocală/ Toată noaptea clamează:/ noi suntem robii tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți printre naufragiați" (Deținut 001954). Nici retorica autoironiei altădată salvatoare, nici manevra eschivei (tradusă, adesea, într-o recuzită descinzând din imaginarul unei antichități sau a unei medievalități eroice), nu se dovedesc strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sale convulsii sau că certurile sale lăuntrice îl lasă la discreția dușmanilor din afară, el poate fi atunci considerat iremediabil pierdut: el este în puterea noastră. Despotismul capitalului, care este întreg în mâinile noastre, îi apare ca o scândură a naufragiatului de care este obligat, vrând nevrând, să se agațe, de frică să nu se scufunde. Pe acela pe care sufletul său liberal l-ar face să socotească aceste raționamente ca imorale l-aș întreba: dacă orice stat are doi inamici
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath se află regăsirea acelui locus amœnus salvator, dar și enigmatic-Înfricoșător. Nădejdea pe care și-o pune sinucigașul În jurnal nu e cu mult mai mare decât a naufragiatului În mesajul din sticla aruncată În valuri. Și totuși, dincolo de speranță și iluzie, dincolo de fantasme și proiecții ale visului (sau mai exact: ale coșmarului) cu ochii deschiși, scriitorul păstrează o nădejde secretă că dacă nu Îl va salva, jurnalul Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să cadă personal în genunchi în fața împăratului, Messalinus, ca un mare sacerdot, trebuie să ducă mesajul ovidian zeilor, adăugând la acesta și rugăciunile poetului. "Nu încerca, totuși, o astfel de intervenție, dacă o consideri dăunătoare. Iartă-mă: ca un adevărat naufragiat, mi-e frică de orice mare, chiar și de cea mai mică" (v. 127-128). Sextus Pompeius. Ovidiu a făcut drumul spre Tomis cu o navă până la Tempire (Tristele, I, X, 21 sqq.) și de acolo pe jos până în Tracia (ibid.
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unui alt val, de pe care strigă: Ă Intră în balenă! Alung-o! Pequod își îndreptă prova în direcția arătată și, spărgînd cercul magic, reuși să despartă Balena Albă de victima ei. în timp ce monstrul se depărta, furios, ambarcațiunile se grăbeau spre naufragiați. Ahab fu pescuit de ambarcațiunea lui Stubb; cu ochii injectați, orbiți de spuma albă și sărată ce i se usca în zbîrcituri, bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]