1,263 matches
-
S. A.: Așa este. Revenind la chestiunea mișcării ideilor, cred că Occidentul european a reușit și altceva, iar influența americană a fost decisivă: să relanseze și să credibilizeze idei, forme culturale, chiar ideologii de centru și centru-dreapta, după dezastrul european al nazismului. Această performanță americană este puțin discutată, iar când e discutată nu e discutată cu simpatie în mediile stângii, dar a fost o contribuție decisivă a Lumii Noi la resurecția Lumii Vechi. Fiind în poziție hegemonică în raport cu țările europene, mai ales
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
putea crea nici puntea către viitor. V. N.: Să spun lucrul următor. A existat o perioadă, aproximativ '45-'60, în care eu susțin că centrul umanismului occidental a fost în America de Nord, pentru că acolo erau, de exemplu, profesori evrei fugiți de nazism, profesori ruși fugiți de comunism, est-europeni fugiți de toate năpastele din lume. Acești oameni aduceau cu ei o încărcătură de idei și de tradiții umaniste de la sfârșitul secolului XIX și de la începutul secolului XX. Neokantianismul, tradiția neoclasică, toate acestea erau
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
și declarația este îndeobște numită Charta Atlanticului. Aceasta conține opt puncte importante, privind: susținerea de către ambele țări a principiilor autodeterminării, plebiscitele pentru modificări teritoriale, libertatea comerțului, prosperitatea economică, libertatea navigației și dezarmarea mondială și anticiparea, de către ambele țări, a distrugerii nazismului. Joseph Harrington, Masters of War, Makers of Peace, Copley Publishing Group, Littleton, MA, 1987, p. 151. Sovieticii au acceptat Charta Atlanticului prin ambasadorul lor de la Londra, Ivan Maisky. Herbert Feis, Churchill, Roosevelt, Stalin: The War They Waged and the Peace
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lui Étienne Borne. Revista a fost imediat interzisă, iar Mounier arestat la începutul anului 1942, dar episodul demonstrează distanțarea față de context, chiar dacă prima reacție a lui Maritain, Borne și Michelet a fost să zică nu regimului rezultat în urma înfrîngerii în fața nazismului și supus ocupantului nazist. După Eliberare, în numele refuzului anticomunismului, el a încercat un dialog cu comuniștii, fiind însă în același timp suficient de lucid și de ferm în principiile lui încît să nu devină niciodată un "tovarăș de drum". Demersul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
realizarea federației a fost accentuată de CDU. După război, Adenauer propovăduia formarea unui Stat federal, dotat cu "tot ceea ce îi este necesar pentru a exista, dar nimic mai mult", după cum spunea el în discursul din 4 aprilie 1946. Trebuia șters nazismul și sprijinite puterile aliate. În final, articolul 30 din legea fundamentală stipula că "exercitarea puterilor publice și îndeplinirea sarcinilor ce revin Statului aparțin Land-urilor, cu excepția dispozițiilor sau autorizațiilor contrare prezentei legi fundamentale". În 1950, chiar CDU a primit o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
bun caz, cîteva decenii războaiele și nu stabileau o pace adevărată. Ciclul războaielor franco-germane, deschis în 1870, era prezent în mințile tuturor, iar tratatul de la Versailles, umilindu-l și pedepsindu-l pe cel învins, reprezenta prototipul tratatului dezastruos. După ravagiile nazismului și ale celui de-al doilea război mondial, se punea problema de a instaura o pace veritabilă, deci pe baze complet noi. Formarea unei comunități constituia, pentru democrația creștină, mijlocul de care dispuneau națiunile Europei pentru a supraviețui ca națiuni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
afirme pe eșichierul politic și să beneficieze de groaza trezită de bolșevism. Anii 1919-1925 se remarcă prin crearea mai multor partide democratice de inspirație creștină în Italia, Franța, Spania, Polonia, Țările Baltice. În schimb, în urma instaurării dictaturilor, tragediile fascismului și nazismului, ale bolșevismului, dramele războiului din Spania și ale războiului mondial i-au împins pe creștin-democrați la o aprofundare doctrinală și la angajamente care trebuiau să-i conducă la asumarea celor mai mari responsabilități după cel de-al doilea război mondial
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
declanșarea războiului. Discursul deschis al deputatului Joseph Joos la Katholikentag în 1924, Jugend, Nazionalismus, Pazifismus apare modificat față de discursul general. Din acest punct de vedere, Zentrum pare insuficient pregătit intelectual pentru a face față încercărilor naziste. Prin natura sa ostil nazismului, el îi subestima pericolul și forța. Rolul jucat de cancelarul Franz von Papen, proprietarul cotidianului partidului, Germania, este reprezentativ pentru o mare parte a catolicismului german, sedus de tezele populiste și naționaliste, crezînd că-l poate controla pe Hitler, a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
continuat acțiunea după înfrîngere aproape în mod natural. Itinerariul unui Georges Bidault începînd cu editorialele fulgurante din L'Aube și pînă la președinția Consiliului Național după Jean Moulin, este un exemplu din acest punct de vedere. Bine informați asupra realităților nazismului dinainte de război, ei nu au fost tentați să cadă la învoială cu un Stat supus Vichy-ului, deși Revoluția națională seducea ierarhia catolică. Dintre cei care se opuneau guvernului de la Vichy și luptau împotriva ocupanților, mulți dintre ei au contribuit ulterior
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
proveniți din mișcările de tineret și din Rezistență. Aici, ei au căpătat o altă viziune despre politică, o viziune trecută prin experiența luptei, și se simțeau legați între ei printr-o solidaritate puternică, o fraternitate născută din lupta implacabilă împotriva nazismului. Primul guvern al generalului de Gaulle, din septembrie 1944, cuprindea cinci foști conducători ai ACJF. Această nouă generație, reprezentată în Franța de Georges Bidault, Maurice Schumann, Pierre-Henri Teitgen, François de Menthon, în Germania de Ludwig Erhard, Hermann Ehlers, Gustav Heinemann
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Est" institut de formare a șefilor de partide, care organizează în toată Europa Centrală și de Est seminarii, colocvii, conferințe. Sarcina sa este considerabilă. Condițiile realizării ei variază mult de la o țară la alta, în funcție de intensitatea dramelor trăite, de la nazism la comunism, funcție, de asemenea, de tradițiile religioase ale fiecăreia. După război, partidele de inspirație creștină s-au reconstituit, avînd uneori succese electorale importante. Dar curînd s-a instalat dictatura, ducînd fie la dispariție, fie la transformarea în partid-alibi supus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
refugiaților"1. Sturzo a încercat, împotriva tuturor dificultăților, să păstreze legăturile internaționale, creînd la Londra, în 1936, "People and Fredom Group", iar în 1940 o Uniune Internațională Creștin-Democrată în care se regăseau oameni politici de inspirație creștină care fugiseră de nazism. Fiind obligat să se refugieze în Statele Unite, el a dus o intensă activitate centrată pe regrupare și stabilirea de contacte. De la relansare la Partidul European Relansarea, din punct de vedere structural, a avut loc după război, dar succesul nu a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
împotriva partidelor comuniste puternice și aservite Moscovei, iar în Germania, CDU a avut o acțiune hotărîtoare în instaurarea unei democrații recunoscute și respectate; fermitatea acestor partide în rezistența față de regimurile totalitare trebuie evidențiată; fiind în prima linie împotriva fascismului și nazismului, în ciuda pozițiilor mai ambigui ale Bisericii lor, creștin-democrații, după război, au dat dovadă de o luciditate rară față de Uniunea Sovietică și de comunism. Într-o perioadă în care cultura europeană era marcată de marxism, fermitatea ideologiei lui Étienne Borne este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
conceput "revoluția mondială" supraviețuindă și-n condițiile celuilalt sistem, cel capitalist, oblăduit, de astă dată pe față, de marile concerne economice și financiare transnaționale. Ceea ce era perfect compatibil cu bolșevismul, care fusese tot un experiment al marilor concerne, ca și nazismul. Iuri Andropov (1914-1984), maestrul lui Mihail Gorbaciov, concepuse doctrina celor patru stadii ale partidului comunist, congeneră cu a lui Valter Roman, care, într-o carte din 1970 (Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții), se întreba "profetic": Cine va veni după noi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Proiectul de lege stabilea o legătură indestructibilă între genocid, statul Israel și Ierusalim. Numele ebraic al locului consacrat acestei comemorări este preluat din Isaiahhhhh. În discursul său, Dinur retrasează istoria persecuției și pune accentul pe eroismul victimelor care au înfruntat nazismul. Suntem în anii de construire a identității israeliene, care încă avea nevoie de eroi pentru a se consolida. Dinur îi consideră eroi nu numai pe rebelii din ghetoul Varșoviei, ci și pe evreii care luptaseră zi după zi pentru supraviețuire
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
îndoieli în privința cifrei de șase milioane de victime, considerată o invenție sionistă. În plus, după propagatorii acestei teze, nu doar din simplu pragmatism s-ar fi impus o colaborare între cei doi parteneri, ci și în virtutea afinităților dintre sionism și nazism. Ei se sprijină în special pe acordul de transferlllll semnat de liderul sionist Haim Arlozorov și de guvernul german în 1933 pentru a facilita emigrația evreiască în Palestina. Această acuzație urmărește, bineînțeles, să contrabalanseze accentul pus de sioniști pe colaborarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în componentă insurmontabilă a memoriei evenimentului și bloca deja drumul istoriei. Arendt însăși vedea aici un pericol major pentru istoriografie și pentru prezervarea instituției judiciare. În articole, apoi în carte, ea condamnă leadership-ul evreiesc instaurat în zonele unde făcea ravagii nazismul, acuzându-l că a colaborat cu inamicul într-un fel sau altul, pentru un motiv sau altul. Ea îi reproșează că i-a lipsit clarviziunea politică și pretinde că, dacă evreii n-ar fi fost organizați, ar fi existat, desigur
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Israelului de a vedea acest proces desfășurându-se pe teritoriul său au declanșat o imensă controversă în lumea evreiască. Argumentația ei submina miturile celor care se confruntau cu ea, construite pe distincții nete între bine și rău, oroare și banalitate, nazism și umanitate, călăi și victime, cei care aveau puterea și cei care n-o aveau, între naziști, antisemiți care acționaseră cu o cruzime de nedescris, și un popor evreu neputincios, având în față un dușman împotriva căruia era imposibil să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sfânt și martirologie în istoria Israelului și în istoria popoarelor, Societatea istorică israeliană, Ierusalim, 1968, pp. 121-129 (în ebraică). Dean, Carolyn J., The Fragility of Empathy after the Holocaust, Cornell University Press, Ithaca/Londra, 2004. -, "Recent French Discourses on Stalinism, Nazism and "Exorbitant" Jewish Memory", History and Memory 18 (1), primăvara-vara 2006, pp. 43-85. DeKoven Ezrahi, Sidra, By Words Alone. The Holocaust in Literature, pref. de Alfred Kazin, The University of Chicago Press, Chicago/Londra, 1980. -, "Agnon Before and After", Prooftexts
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
à la religion de l'humanité", Le Débat (131), sept.-oct. 2004, pp. 13-19. Fischel, H.A., "Martyr and Prophet", Jewish Quarterly Review 37 (3), 1947, pp. 265-280; 37 (4), 1947, pp. 363-386. Friedlander, Saul (ed.), Probing the Limits of Representation. Nazism and the "Final Solution", Harvard University Press, Cambridge, Mass./ Londra, 1992. Friedman, Harry G., "Kiddush Haschem and Hillul Haschem", Hebrew Union College Annual, 1904, pp. 193-214. Garber, Zev, "The Ninety-Three Beit-Ya'akov Martyrs", Shofar 12 (1), pp. 69-92. Gibbs, Robert
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
History, Melancholy and Denial", History and Memory 5 (2), toamna-iarna 1993, pp. 136-151. 16 Elazar Barkan, Guilt of Nations: Restitution and Negotiating Historical Injustices, W.W. Norton, New York/Londra/Baltimore, 2000. Vezi și Carolyn Dean, "Recent French Discourses on Stalinism, Nazism and "Exorbitant" Jewish Memory", History and Memory 18 (1), primăvara-vara 2006, pp. 43-85. 17 Régine Robin, La Mémoire saturée, op. cit., p. 353. 18 Ahmed Djouder, Désintégration, Stock, Paris, 2006, pp. 156-157. 19 "Malaise dans l'identité historique", Le Débat (141
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din urmă din cel dinainte și nu invers, nimeni n-ar trebui să se simtă jignit să recunoască existența unei legături nu tocmai precare Între această bizară opinie și acel Zeitgeist din care, Într-o etapă ulterioară, s-a ivit nazismul În floare. Faptul că astăzi curentul și-a inversat cursul, iar unii fac din gnosticism aproape o erezie a iudaismului, reprezintă cu siguranță un progres, Însă numai În măsura În care gnosticii s-au folosit de Tanakh și poate de comentariile midrașice timpurii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
puteri malefice de-a dreptul supranaturale a Securității. Frica, mai Întâi cultivată și apoi Întreținută de poliția politică În beneficiul puterii comuniste, a avut aceleași rezultate pe care le obținuseră, cu două secole Înainte, absolutismul monarhic și, la mijlocul secolului XX, nazismul. Deși, raportați la numărul populației, cei care În anii regimului comunist din România au cunoscut În mod direct Securitatea sunt departe de a reprezenta o majoritate, totuși cea mai mare parte a populației a manifestat o adâncă teamă față de această
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
O primă deportare În masă, ce are loc imediat după război, În ianuarie 1945, e Îndreptată Împotriva populației de etnie germană din România, care, după ce fusese expropriată prin reforma agrară din 1945, e acuzată În bloc de a fi susținut nazismul (apartenență la „Grupul Etnic German”, participare la război În formațiunile SS, implicare În propaganda fascistă) și făcută responsabilă pentru pagubele pe care războiul le provocase URSS. În realitate, indiferent de implicarea În politică, apartenența la categoria femeilor germane Între 18
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
până În secolul al XVIII-lea și cel elaborat În epoca Luminilor 1. În istoriografie, chestiunea care a Încins cel mai mult spiritele În ultimele două decenii rămâne cea legată de măsura În care comunismul (În varianta sa radicală, stalinismul) și nazismul pot fi comparate. Un moment de reper În acest sens a fost publicarea În 1986, de către istoricul german Ernst Nolte, a unui articol dedicat comparației dintre cele două regimuri 2. Nolte a provocat astfel În Germania așa-numita „ceartă a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]