1,431 matches
-
colo colo. Altfel te du pe mâna miliției, să știi, amenința el adunând din ce mai rămâsese din ce a fost cândva un mândru gard bucovinesc lânga care crescuse un păr cu pere padurețe. Pierdut în lumea lui, a acidentului neînțeles, motociclistul dădea din cap, aprobând tot ce auzea, fără să știe probabil ce aprobă și despre ce este vorba și mai ales de ce se uită lumea la el așa urât iar omul acela cu gardul îl tot amenință vorbindu-i
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
Articolele Autorului Doar să-ți apleci urechea și țărmurile-ți vor spune despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o mare nefiresc de albastră cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh, trombe de flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu țipete răgușite de
PĂMÂNTURI ŞI APE ÎNTRE PATIMI ŞI ISPITE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343073_a_344402]
-
mult decat oferă, care vor să ia mai mult decat aduc, care vor o recompensă mai mare decât efortul lor la propășirea generală, într-un cuvânt mai mult decat merită. Dacă nu înțeleg acest lucru, se vor declara toată viața neînțeleși și nemulțumiți. De multe ori, cei mai mici sunt împuterniciți să măsoare ce e mai înalt și atunci se umplu de orgoliu și ridicol. Oricine are dreptul la propria opinie dar asta nu înseamnă să judece, să insulte, sau sa
EXERCITII DE MEDITATIE (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343514_a_344843]
-
Trăind pentru tine iubito îți cer Să fii tandra și pură și buna. Al vieții mister neputînd sa-nteleg Și a morții cărare, obligat s-o aleg Aș dori în final să ma-ntorc în trecut Lîngă al nostru Bacovia neînțeles și tăcut. Te caut, te strig, te aștept ... Aș vrea ca să fii lîngă mine mereu, Să te strîng în brațe la piept Lumină, viața și sufletul meu Numai frigul complice mi-amintete că sînt Și-i ploaie, și-i trăsnet, și
MEMENTO MORI de ADRIAN GRIGORAŞ în ediţia nr. 628 din 19 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343543_a_344872]
-
ciung (chiar era)cam îi vobea în zeflemea. La o meditație din asta a încercat să să pregătească cât mai bine la un exercițiu (demonstrativ) pe care avea să mi-l propună în clasă... Folosit simțindu-mă, tot protestăm cu neînțelesul. Când eram liber ajutam pe tata la trebi, sau mai bine zis eram pus... totul parcă mergea după o linie ideatica, după o viziune din ‘luminata’ imaginație ai acelor ani, însoțit și ajutat desigur de părinți. Până într-o seară
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
Cade cerul pe el, cum se spune. Nimic nu mai vrea, nimic nu îi mai place, nimic nu mai este ca înainte. O durere greu vindecabilă îi străbate inima și mintea. Din ea pot cădea fluvii de lacrimi, izvorî frustrări neînțelese, șuvițe de ură, nebănuită, i se pot strecura în gândirea lui răvășită. Uni chiar au pus mâna pe un băț, sau o piatră, pe o sabie , sau pe tăișul lingvistic al vorbei și s-au angajat într-o luptă a
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
rătăcitor...!? Auzise că poeții sunt mereu solitari și cutreieră pădurile, plaiurile înflorite, munții cu izvoarele și mările înspumate. I-ar fi plăcut să-i recite versuri cu pletele răsfirate în adierea vântului sau în amurgul serii trăind drama geniului veșnic neînțeles. Narcisa reveni la prezent, înconjurată numai de apă, vrăjită de legănarea valurilor și de unduirea lor până la orizont unde cerul se contopea cu marea. În curând, în depărtare se contură faleza insulei. Debarcară în port și urcară într-o mașină
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
recentă avea să le fie un liant mai bun decât orice legătură de sânge! Fiecare găsea în ochii celorlalți același jurământ nerostit. Lumina aurie începu să slăbească în intensitate și oglinda-perete să se tulbure. Sensibilizați acum de-atâta necunoscut și neînțeles, se strânseră unii în alții, privind speriați în jur. Doar Americanul avu curaj să se apropie de peretele stâncos și să-l atingă cu mâna. Ultimele imagini din oglindă pieriră odată cu căderea unui întuneric deplin... Americanul stătea de ceva timp
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
bulgăre de viață în ninsori, Pierdut printre genuni, în albul infinit. Am strâns în palme lacrima luminii Tot alergând desculță după viață Și șchiopătând prin iedera minciunii Am exersat căderi fără speranță. Când m-au rănit — am cunoscut trădarea, Păcat neînțeles, simțit din greu, Scrâșnind din dinți, luptam cu disperarea, Dar m-a luat în brațe Dumnezeu. Și arătându-mi calea sprea Lumină, Mi-a fost de ajuns, reînvățasem mersul Prin praful lumii, veșnic clandestină Aflat-am vieții — tainele și sensul
GRĂUNTE DE LUMINĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377464_a_378793]
-
interese ascunse, tensiuni. Familii întregi emigrează, Oare cine îi manipulează...? Pe jos, pe uscat, prin aer și pe apă, Ei pleacă sperând că așa scapă De coșmarul trăit de mulți ani. Unii altora și-au devenit dușmani. Dilema este încă neînțeleasă, Ce cauze ascunse-i dispersează...? Ca mine, poate mulți se întreabă Și nu vor reuși să înțeleagă. E lupta între marile puteri, Le vor pământul și marile averi, Aurul negru, solul și subsolul, Stă omenirea să își dea obolul...? Interesele
MIGRAŢIE SAU MARE CONSPIRAŢIE...?! de IONEL GRECU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377555_a_378884]
-
-i paradisdar nu,aș vrea să citesc ceva anume...te voi citi pe tineca pe o cartearsă pe marginide griji , de patimi , de nevoisau ar fi mai bine să te citim în doinu voi mai citici voi trăi.... X. CEVA NEÎNȚELES..., de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017. Taci, inimă, nu mai striga ce dacă e cod roșu și la tine te uită cum se-aruncă marea și revine cum păsări țipă ca-n război dar
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
apoi pe malul înghețat se dau ofrandă acestui viscol ce frâmântă lumea fără tăgadă în genunchi vom alerga și-n palma lui ne-om adăposti să scriem vers că doar cuvântul are sens de înțeles ce strigi așa e ceva neînțeles? Citește mai mult Taci, inimă, nu mai strigace dacă e cod roșu și la tinete uită cum se-aruncă mareași revinecum păsări țipă ca-n războidar printre valuri tacapoipe malul înghețat se dau ofrandăacestui viscol ce frâmântă lumeafără tăgadăîn genunchi
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Deschid ochii verzi căutând căldură... Parcă la un semn natura se trezește Din somnul iernii și ușor pornește Să-mbrace zarea cu adieri plăcute Să-nflorescă valea in culori știute... Miresme blănde mângâie înserarea Înfiorează gânduri și cheamă depărtarea, Șopteșc mereu neînțelese cuvinte Spuse de mult în uitate jurăminte... Primăvara-i anotimpul iubirii Natura, îmbată cu vrajă fericirii, Uiți o clipă de durere și-ntristare Vezi măreția vieții mângâiată de soare... Florile-și deschid corole de lumină Natura înverzește și de viață
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
plăpânzi sărutați de mama naturăDeschid ochii verzi căutând căldură...Parcă la un semn natura se trezeșteDin somnul iernii și ușor porneșteSă-mbrace zarea cu adieri plăcuteSă-nflorescă valea in culori știute...Miresme blănde mângâie înserareaînfiorează gânduri și cheamă depărtarea,Șopteșc mereu neînțelese cuvinteSpuse de mult în uitate jurăminte...Primăvara-i anotimpul iubiriiNatura, îmbată cu vrajă fericirii,Uiți o clipă de durere și-ntristareVezi măreția vieții mângâiată de soare...Florile-și deschid corole de luminăNatura înverzește și de viață-i plină,Martie printre
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
lor. Nostalgică,ptr.o clipă, m-am transformat în pasăre. Aveam aripile lor, vedeam multiplele flori. Călătoream prin Univers, întorcându-mă în țara mea de vis,de dor... Eram ca acel călător, prizonier în propriile fantasme,vise... Abandonată de toți,neînțeleasă. Iar tu,piatră din Ocean, încetează , să mă mai chemi în visul tău, când noaptea vine. Vreau să te uit, nu te mai arăta în visul meu, când noaptea vine! Referință Bibliografică: Privind cerul pastelat / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare
PRIVIND CERUL PASTELAT de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378452_a_379781]
-
om înțelege. Nu ceva anume, o întrebare pusă, sau sensul unui cuvânt. Înțelegerea lui era mult mai largă.” ... ” Înțelegerea lui înțelegea, senin și usor, tot ce se poate înțelege. El înțelegea că se poate înțelege orice, că nimic nu rămâne neînțeles, acolo sus, unde înțelegerea surâde pentru ca înțelege...”. Iată că această frază arată faptul că pentru fiecare om există un moment, un nivel, care, odată atins, poate aduce tocmai iluminarea. Atunci când omul ajunge să înțeleagă orice, atunci când nimeni și nimic nu
CUM SĂ NU NE SUPĂRĂM PE OMUL PROST de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378587_a_379916]
-
rost! Rimează bine, dar acesta este adevărul. Păstrați energia pozitiva și inteligența emoțională pentru lucruri mai bune, care chiar au rost și sens, care chiar vă pot aduce fericirea! Fiți acel om care “poate înțelege orice, că nimic nu rămâne neînțeles, acolo sus, unde înțelegerea surâde pentru că înțelege...”. Paul Gheorghiu. Referință Bibliografică: Cum să nu ne supărăm pe omul prost / Paul Gheorghiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Paul Gheorghiu
CUM SĂ NU NE SUPĂRĂM PE OMUL PROST de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378587_a_379916]
-
mereu, gesturile cer să te-atingă ... dar tu, tu ... O mână-ntinsă-ntre real și semnul mirării, element comun, anotimp - iluzie. Am făcut din dor, și tu și eu, poeme. Zborului i-am dat hrană să îi crească aripi. Înțelegeam neînțelesul amândoi, chiar nențelesul dorului de noi și taina gândului ce tâmpla a ascuns-o într-un sărut visat - iluzie. Incandescența anotimpului, anotimp al iubirii de noi, al iubirii iubirii noastre - iluzie. 22 mai 2016 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: ILUZIE / Mara
ILUZIE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379024_a_380353]
-
poarte un singur nume: românești, în care să se regăsească și ardeleanul cu munteanul și cu moldoveanul. Și că balada Miorița să rămână în legendele istorice... Odată cu căderea comuniștilor, cei aflați la cârma RM după 2009 au dus o politică neînțeleasa nici până azi, dar ne bucura totuși un lucru, că au mențint cursul European și chiar eri la ședința Parlamentului nu a trecut spre examinare propunerea socialiștilor de ai cere socoteală Ministrului educației Corina Fusu, pentrucă elevii sciu pe toți
A SOSIT TIMPUL de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380447_a_381776]
-
de culoare și cântec toate „întristările”... mai ales atunci când toamna coboară pe munte și soarele se îmbracă în purpura înserării... Cuvintele, izvorâte dintr-o conștiință calmă, alteori răzvrătită, aduc la lumină sensibilitatea, profunzimea trăirilor, această „tainică simfonie” a sufletului, adesea, neînțeles... Poetul George CĂLIN, „veșnic îndrăgostit visător”, ascultă susurul izvoarelor, descoperind întreaga armonie a universului cu care ar dori să se contopească... dar, de cele mai multe ori , face popas în preajma „cascadei Niagara” și gândurile se revarsă năvalnic, antrenând în rostogolirea lor preaplinul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
zdrobi barierele cunoașterii. Privind în adâncul sufletului ca într-o oglindă autoarea își vede propriul trecut și prezent și speră în viitor la o lume mai bună. Uneori aspirațiile poetei sunt doar un vis, punctând de fapt drama poetului, veșnicul neînțeles. Din volumul E(c)lipsă, nu lipsește nici tema iubirii, a iubirii supreme la care visează orice pământean, dar care la urmă rămâne dezamăgit fiindcă în lume nu există perfecțiune. Toți vrem perfecțiunea dar chiar noi cei care o dorim
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
aura sa regală. De această stare a sa, firească și suprafirească, profită conservatorul Titu Maiorescu, când oferă premiul academic pretendentului la mâna Veronicăi, Iuliu Roșca, justificându-se ca o compensație prin portretul abstract pe care il construiește, cel al geniului neînțeles. Desigur că geniul nu poate fi deloc ușor de înțeles nici de capetele pretins luminate, el trăindu-și oprera prin conștiința religiozității sale creștin ortodoxe și misiunea sa mistică purcesă din Adevărul revelat. De aceea antinomiile sale creștin-creatoare, par pentru
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
câteva lacrimi. Gata! Visul Elei nu se mai zbate. -Să fug acum, cât timp nu mai pâlpâie dorința în el, a fost unicul gând ce îi străbătea mintea. E momentul! Strigă ea și dispare printre umbrele ce-i bântuiau lumea neînțeleasă. Referință Bibliografică: Visul Elei / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1925, Anul VI, 08 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
VISUL ELEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381095_a_382424]
-
zi, plângând, s-a scuturat, Iar sufletul în primul vers a plâns. Îndrăgostit a scris o poezie, Ecourile-au mângâiat pădurea, Din rouă s-a născut o melodie Să-i ducă-n suflet dorul și-amintirea. În lumea lui, mereu neînțeleasă, S-au adunat prea multe primăveri, Ninsorile de flori i-au fost mireasă, El le-a iubit cuvântul din tăceri. Dar, pe pământ se sting și nori, și zile, Cuvintele s-au scuturat din alfabet, Prin cer zburau poemele din
POETUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381166_a_382495]
-
porți cântările de cețuri adâncuri de nesomn atârnă la ureche cireșe fără taine auzul ți-e închis spre a Vie.ții Domn iar văzul ți-e prea plin de neimagini haine ascunse sunt de tine ideile grăirii parabole de clare neînțelese sorți destine de avânturi cu aripe de îngeri te poartă printre zile ca în banale hărți traiectul tău de ființă eliptică planetă nu e să zaci în carne ca în uitate părți să te ridici prin lacrimi genunchii ne.muririi
POEM HIERATIC LVII-MIRESME DE ARH.IDEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381232_a_382561]