1,466 matches
-
ocrotitoare a unui scut apărător, familial, după ce ambii părinți trecuseră în eternitate nu mai era. Pleca acolo de unde nu se întorsese nimeni. Gândul acesta mă potopea. Întregul meu univers intim sărăcea enorm. Primul gând care mă cutremura era acel ceva neînțeles, rar și bizar: oare ce forță nevăzută, ce implacabilă omnipotență îl unea din nou pe Bițu, printr-un sfârșit absolut identic, după 17 ani, cu Corina? Cum era posibilă o astfel de coincidență? Fiindcă, la aproape două decenii, pe același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
brutală la Caritas este o detenție deghizată". Cu toate acestea, actele intelectuale ale poetului și publicistului în 1883 dovedesc un comportament normal și relevă deplinătatea puterii sale de muncă. Pericolul exista în surmenajul și dezamăgirea că eforturile sale erau fie neînțelese, ori răstălmăcite. Merită cunoscut un fragment dintr-o scrisoare al cărei conținut tragic nu lasă nici o îndoială despre tensiunea paroxistică în care trăia creatorul: "De șase ani n-am liniște și mă simt atât de bătrân, atât de obosit... Aștept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
socialistă și comunistă, despre teoria marxistă și chiar despre proasta înțelegere a filosofiei materialiste, aplicată anapoda în țările unde a învins clasa muncitoare și așa cum se petrec lucrurile și azi, încât, concluzia este aceea că Marx este un filosof încă neînțeles și greșit interpretat. A considerat că singurul teoretician în măsură să înțeleagă cum se cuvine teoria lui Marx a fost Roger Garaudy pe care îl citează, referindu-se probabil la studiile Karl Marx, din 1964, și Marxismul secolului al XX
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu reconstituie itinerarul receptării poeziei lui Ion Barbu. Poetul răspundea acestor interpretări fie prin tăceri enigmatice, fie prin reacții irascibile. El nu s-a regăsit în nici una din interpretările marilor lui contemporani, uneori prieteni, fără a se fi declarat un neînțeles, oricât de savante sau ingenioase vor fi fost. Explicația cea mai la îndemână era cea temperamentală, pusă pe seama susceptibilității lui morbide, așa cum o face, de pildă, prietenul său, sociologul Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
criticului nu se mărginesc doar la studiul vieții și operei Marelui Romantic, ci abordează în egală măsură direcții noi în literatura română ca, de pildă, universul bacovian, teatrul lui Caragiale sau, recent, opera barbiană, care a fost pe rând contestată, neînțeleasă sau ignorată. Astfel, în volumul recent apărut la Editura Curtea Veche din București și intitulat Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic, criticul purcede spre limpezirea în apelor în ce privește lirica poetului matematician. Demersul criticului nu este unul simplu, el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și dacă aș fi la fel de talentat la desen ca tine, aș desena și eu o frescă mitologică. Dar nu am talent la desen. Uneori mă întreb dacă sunt într-adevăr talentat pentru ceva, în afara lenei, bineînțeles. În același fel ca neînțelesul Jean-Jacques Rousseau „am uitat până și pe ce rațiuni îmi fondez credința și maximele, dar nu voi uita niciodată concluziile trase cu aprobarea conștiinței mele și a rațiunii, de care mă țin de aici înainte”. „A gândi”, spunea Jean-Jacques, „e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am terminat liceul și am plecat la școli și facultăți, iar apoi mi-am întemeiat o familie, în afară de cununia din biserică 128 și botezatul copiilor, nu am mai călcat pragul bisericii. Cu toate acestea, aveam un respect amestecat cu o neînțeleasă evlavie față de orice era legat de biserică. Când treceam pe lângă un așezământ de cult, spuneam în gând „Doamne miluiește”, fără însă a face semnul Sfintei Cruci, așa cum s-ar fi cuvenit, de teamă să nu fiu văzută. Aș vrea să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Pietra părea și ea atentă, dar, cu coada ochiului, poetul observă că privirea ei, aparent ațintită Înainte, rătăcea prin jur, oprindu-se adesea asupra lui. Femeia acoperită cu vălul Începuse, la rândul ei, să atingă palma celeilalte, cu mișcări la fel de neînțelese. În cele din urmă, tânăra prostituată se opri și se Întoarse spre Pietra, scoțând un șir de chelălăieli prelungi și sufocate. - Ce spune? exclamă Dante cu nerăbdare. Pietra făcu o mutrișoară disprețuitoare. - Nu pare să fie mare scofală de prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o privință va avea dreptate; pentru că, drept vorbind, direcțiunea asta nobilă a scenei inaugurate în România cu succes de d-nul Pascaly prin piese de Scribe și Sardou, această direcțiune pentru românii din Austria va rămânea timp mai îndelungat poate neînțeleasă. Cauza e foarte simplă. Întâi, piesele acelea sunt espunerea unor obiceiuri și a unei vieți publice foarte dezvoltate, pe cari la românii din Austria în genere mai nu le găsești, a doua e cumcă autorii reprezintați, înainte de toate, nu sunt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu inteligența maghiară. Împăcare sau tranzacțiune nu se încap aicea, căci divergența noțiunilor fundamentale și a principielor sistematice condițiunează o eternă divergință a deducțiunilor din ele. Va să zică aicea nu se încape acest mijloc dulce și pacific, care va fi etern neînțeles. Tu-i spui că națiunea română vrea cutare și cutare lucru, el [î]ți răspunde că națiunea română nici nu esistă. Apoi înțelege-te cu un astfel de om! Noi românii nu putem înainta decât cu desconsiderarea totală a acestor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Grădina școlară este fără îndoială locul cel mai potrivit unde învățătorul ar putea instrui pe copiii țăranilor în agricultură, profesiunea părinților lor. Nu poate fi vorba de o instrucție sistematică, care pentru mintea fragedă a copiilor și așa ar rămânea neînțeleasă. Grădina școlară are să fie mai mult un loc de recreare sufletească și trupească, un loc plăcut de petrecere, unde copiii să se deprindă, oarecum jucîndu-se, la o cultură mai înțeleaptă a pământului și plîntelor mai îndatinate. Manualul de față este
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la lecții. „Dar cum să nu mai cânt niciodată?“ se întreba Emma. Uită-te la George cum stă acolo și clocește. Mă întreb la ce s-o fi gândind? De ce a venit? Ca s-o facă pe singuraticul și pe neînțelesul. Uită-te ce poză și-a luat! Vreau să stau de vorbă cu George, spuse Emma. Aș vrea să port o discuție lungă cu el. Vrei să-l ajuți, fiecare vrea să-l ajute pe George. E un tip norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal! Paradoxal! Pupa-te-aș! Bossule, să mor eu, dacă nu ești tu, cel mai solid geniu în mizerie! Un geniu larvar și neînțeles! Mea culpa, asule! Chapeau bas! Newton, Maradona, Einstein ticăloșit, ce-mi ești! Repede, frățiorilor! Repede, repede! "O, ce socratic daimon, mă-ndeamnă la răscruci, Cu cuiul îndoielii, să mă străpung în buci!" Jucăm hoții și vardiștii! Ulii și porumbeii! Leapșa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mira cum de nu fuseseră invitați, soțul și ea, măcar o dată la o recepție, dar cu timpul își explicase asta prin faptul - lămurit de el - că era printre puținii funcționari ai primăriei care nu făceau politică, deși explicația îi rămăsese neînțeleasă, părându-i nerațională. Avea o mintea ageră, ajutată de școala evanghelică pe care o urmase în copilărie și lecturile ce-i străjuiseră în tinerețe singurătatea, născută de absența soțului prea zelos cu îndatoririle de serviciu, lecturi pe care memoria i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbească de modă, de cancanuri, de mărunțișuri. Și era adevărat, pentru că, aici, în ținuturile acestor preocupări, vorbirea lor țâșnea fântâni arteziene, arcuri de triumf, și curcubeie, înalte pasiuni genetice înflorite în trecerea, pe care o socoteau tulbure, a timpului încă neînțeles. Zilele zburau din calendarul vremii, s-apropia Crăciunul. Doamna Pavel se ivi în prag: - Domnule judecător, să nu spuneți „nu”: pentru Ajunul Crăciunului sunteți invitatul nostru de pe acum. - Cu plăcere, răspunsei, și doamna Pavel izbucni într-o incredibilă bună dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de gazare ale lui Hitler și terminând (oare terminând?) cu închisorile, execuțiile, pustiul lui Stalin și al uriașilor săi. Ar trebui răbdarea - am mai notat asta undeva -, știința de a străbate în adâncimile sufletului omenesc, până acolo unde fierb esențele neînțelese ale spiritualității noastre, unde se coace adevărul și se pregătește minciuna, unde se naște setea de mântuire. Generațiilor de mâine o literatură a adevărului, a infernului pe care l-am străbătut și-l străbatem, documentele nu-i sunt de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cum să înțeleagă paradoxul de-a lumina iadul cu mâinile în smoală, deschizând cărărui spre nădejdile din prima zi a lumii? cine a văzut îngeri în iad, și mai ales sus, acolo, lângă pupitrul de comandă? Și vom rămâne singuri, neînțeleși, noi câți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, îmi spuneam, în ziua aceea... Învățătorul trecu lângă fereastră și, stând în picioare alături de măsuța cu vaza Gallé, reașeză - a plictiseală sau a nimic - cele cinci flori artificiale, distribuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
câinii mămăliga din traistă ca unui târâie-brâu ce mă aflam. Poate că de atunci și-a dat tata seama că Îmi lipsea spiritul combativ și că aveam să devin un neisprăvit și un bun la nimica precum Marin Foiște, intelectualul neînțeles al satului. Eram mai prostănac decât ceilalți, dar mă țineau după ei - chiar dacă uneori mi-era frică sau nu-mi plăcea ce făceam - ca să nu mă Îndepărteze și să nu mă strige, cum se mai Întâmpla, „boieru’“ (cuvânt nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
său Engels. Viața lui era un etern pariu cu ziua de mâine: împrumuta sume mari fără să mai știe cum și când le va înapoia. Nici pierderea unor copii nu l-a determinat să caute o slujbă. Ca orice gânditor neînțeles, Marx nu putea triumfa pe tărâm simbolic decât pierzând în plan economic. O asemenea contradicție dădea naștere unor reprezentări ambivalente ale burghezului și ale intelectualului: primul, client de negăsit, solicitat și disprețuit în același timp, al doilea, prinț al spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bărăganul se întinde nesfârșit și în depărtare devine haotic. E luni, 10 octombrie 1938, mă cheamă Geo Bogza, am treizeci de ani și am vizitat pentru prima oară în viața mea Mizilul. Viața și lumea mi se par fantastice, de neînțeles (G. Bogza, 1968, p. 172). Este un final celebru la o carte celebră (174 de minute la Mizil), care începe așa: Nu am câtuși de puțin intenția să glumesc, atunci când voi afirma că una din marile dorințe ale vieții mele
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
acțiunea, dar nu puteau fi produse În nici un fel temeiurile acțiunii sale. Liberul arbitru este o instanță pozitivă, controlabilă, care ne permite să ne manifestăm reținerile În fața cunoștințelor neîndeajuns cercetate sau care sunt suspectate a fi urmare a unor capricii, neînțelese nouă, ale lui Dumnezeu. De aceea, filosoful renunță la presupoziția „geniului rău”, Înlocuindu-l cu facultatea „liberului arbitru”. „Avem un liber arbitru care ne permite să ne abținem a crede lucrurile Îndoielnice, și astfel ne Împiedică să fim Înșelați. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
întâi firea furnicii și abia după aceea să discute despre natura puterii dumnezeiești, care depășește orice înțelegere. Dar dacă tu n-ai înțeles nici macar alcătuirea unei biete furnici, cum te poti laudă că poți cuprinde în mintea ta puterea cea neînțeleasa a lui Dumnezeu?”{\cîte 16} Cunoașterea ființei dumnezeiești constă tocmai „în simțământul că ființă lui Dumnezeu n-o putem cunoaște”{\cîte 17}. Se spune ca Eunomie a fost atât de mâhnit de înfrângere, încât n-a mai îndrăznit să replice
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
amorului de tip vanitate. Aceeași stare de disconfort, manifestată prin susceptibilitate și infatuare, i-o induce Camil Petrescu și lui Mihail Sebastian, după cum rezultă din mărturiile atât de comentatului său Jurnal. Erijându-se într-un strateg genial, Camil se simte neînțeles, cere să fie numit comandant al apărării antiaeriene a Capitalei și e ferm convins că noua conflagrație care se profila va fi tranșată de țara care va reuși să-și impună superioritatea aeriană. Bucureștiul nu poate fi salvat, în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
față de copii și cu conștiință profesională se opresc, fac o rapidă evaluare a drumului parcurs, își trag sufletul și, cu atenție sporită și răbdare, o iau de la capăt. Nu este nici pedagogic, nici uman să treci în lecții peste lucruri neînțelese, pentru că acei copii care nu au reușit să priceapă unele subtilități în clasă, cu atât mai puțin vor putea să le înțeleagă singuri, acasă. Este imperios necesară lămurirea și înțelegerea noțiunilor din lecția curentă și integrarea lor în sistemul din
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
John Keats; V. Percy Bysshe Shelley) (1881), considerîndu-l băiatul "miraculos", nu doar "minunat", al literelor engleze (cf. eseul intitulat William Blake; Rossetti 1890: 455), "prima rază de lumină" (day-spring) a mișcării romantice. Chatterton rămîne pînă în prezent simbol al "poetului neînțeles" (misunderstood poet), exemplu tipic extrem al imaginii despre adolescență create de curentul literar Furtună și Avînt (Sturm und Drang) (cf. Kaplan 1989: 1), și probabil cel mai celebru caz de poet care a comis suicid din literatura universală (cf. Evans
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]