1,317 matches
-
timp, dincolo de PARADOX ȘI NONSENS 155 această motivație. La fel și în legătură cu sensul unor termeni ce apar scandaloși în vorbirea lui Tertulian. Sensul necomun la care accede nu provine doar din nevoi retorice, din polemica plină de pasiune cu cel neîncrezător. Ea conduce mult mai departe, spre a regăsi, atât cât este cu putință, însăși nebunia cuvântului Crucii. Să vedem acest lucru chiar prin cuvintele sale. Așa cum spune în V, 4: „Crucifixus est dei filius: non pudet, quia pu dendum est
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
despre sensul edificator al Întrupării. Reia apoi, în enunțuri lapidare, adevărul de credință (Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a înviat din mormânt). Îl reia în așa fel încât să valoreze ca paradox teribil și pentru cei neîncrezători. Protejează astfel scandalul Crucii și îl rostește din nou în fața oricui a auzit ceva despre acesta. În consecință, caută acele for mulări ce transgresează vizibil logica obișnuită. Nu afirmă pur și simplu că actul de credință este absurd în sine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se ceară să ies la capăt în câteva luni". Nu încape îndoială că un asemenea discurs a provocat în foarte multe cercuri stupoare. Portughezii erau învățați să li se vorbească altfel. Unii din ei au rămas nedumeriți, alții au ridicat neîncrezători din umeri. Toți se așteptau, însă, să-1 mai audă vorbind, să-și vadă dictatorul apărând în fața maselor, însuflețindu-le prin cuvântări patriotice, electrizîndu-le prin formule fericite. Dar Salazar era un dictator care cerea, înainte de toate, să fie lăsat în pace
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dar promiți că-mi aduci altă fată să mă căsătoresc? - Promit, uite, ți-am adus întâi inima ei (de fapt, un glob de Crăciun roșu), apoi și fata (o Broască mare, tot din plastic, care scârție). Copilul le ia, cam neîncrezător că a făcut un târg bun. Mihaela-Cosânzeana-a-doua ajunge și ea, contra sumei de 50 de bani, tot între cleștii Crabului, care se retrage cu ea în camera cealaltă... Dragoș-Sebastian începe aceeași curte, pentru a treia oară în seara aceasta... Îi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
da prea multe explicații, îl obligase să doarmă și el în grajd, cu teama că, dacă ar fi rămas lângă nevasta lui, ar fi putut pune la cale, cu ea sau îndemnat de ea, cine știe ce trădare. Pe urmă, Khaba, mereu neîncrezător, veghease noaptea întreagă la intrare, asigurându-se că nimeni nu se îndepărtează de casă. După câte se părea, marcomanul îi înghițise povestea și avea aerul că vrea să-și facă treaba cum se cuvine până la capăt. Cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un ciudat contrast cu părul sur. Și-i aținti din nou în cei ai hunului. — Păi? întrebă cu vocea sa răgușită. N-aveți de băut? Odolgan fu cel care răspunse: — Sigur, kumis! Ce e asta? întrebă femeia, cu o figură neîncrezătoare. — E o băutură hună: lapte de iapă fermentat. E foarte tare. întrucât descântătoarea nu părea prea convinsă, Audbert îi veni în ajutor. — Eu am hidromel. Ce alegi? îndreptându-și spinarea, Malaberga răspunse hotărâtă: — Hidromel, mai e vorbă? Și să nădăjduim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-ți spun decât atât: dacă poți, fă cale întoarsă. — Dar... ai înnebunit? Ce-ți închipui, c-am nimerit aici din întâmplare? Malaberga dădu din cap cu gravitate: — Sigur că nu! Un vis îmi vestise sosirea voastră prin părțile astea. Neîncrezător, Balamber o întrebă: — Și... știi și cu ce scop am venit? — Da: să-i aduceți cuiva moartea. Audbert, care ședea în capul mesei și nu pierdea o vorbă, încremeni. — Moartea? întrebă el. Ce înseamnă asta? Te înșeli; e o solie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrucât acolo urma să fie de față însuși comandantul forțelor trimise de Magister militum. încheindu-și intervenția, Waldomar se așeză liniștit la locul său. în vreme ce în sală vocile care îi încuviințau vorbele acopereau glasurile - puține, de altfel - ale celor încă neîncrezători, Ademar se ridică în picioare și întinse mâinile către toți cei prezenți. — Eu cred, spuse el, strigând pentru a se face auzit, că, după cele spuse de Waldomar, e inutil să mai continuăm discuția. Propun, deci, să ne hotărâm pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
celui deprins cu mânuirea armelor; alții - nu puțini, într-adevăr - păreau mai mult a fi simpli țărani, animale de rezistență, iar alții dădeau impresia de caricaturi de oameni: slabi și palizi, cu trupul deformat, îi pândeau pe noii-veniți cu priviri neîncrezătoare, atunci când nu erau fățiș ostile. Cei mai mulți purtau haine de țărani, dar nu lipseau pantaloni, tunici și jambiere militare ori hlamide fin țesute, care trebuie să fi îmbrăcat în trecut umeri mai nobili. Nu purtau toți arme, însă Sebastianus putu repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lichid cald și lipicios: în mod evident, sânge. — Ce e? Ce s-a întâmplat? îl întrebă, încercând să-l țină sus. — Alanii, ne-au atacat... Chiar acum deschid poarta. Ajută-mă, prefectule! Instinctiv, Sebastianus căută privirea lui Maliban, ce părea neîncrezător și indignat. în timp ce trăgea de subsuori soldatul muribund, pentru a-l sprijini de zidul cel mai apropiat, îl văzu pe alan țâșnind înainte. îl chemă înapoi, strigându-i să-l aștepte, dar acela nu-l ascultă și își urmă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răspunse. Apoi se roși. Nu fără admirație, Balamber trase concluzia că rătăcise, cu siguranță, zile întregi pe câmp și prin păduri, trăind din tot ce reușea să găsească de mâncare. — Cum te cheamă? Răspunsul fu doar o privire ostilă și neîncrezătoare. Stânjenit de reticența ei, își îndreptă spinarea, aranjându-și centura. Ceva în copila aceea îi trezea admirația. Era singură, înconjurată de primejdii din fața cărora nu se putea refugia în brațele părinților și nici nu putea găsi sprijin în vreun membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o lumină tulburătoare. Cu toate că, firește, nu înțelegea nimic din dialectul hun, îi păruse oarecum atrasă de cruzii războinici ce o înconjurau și atentă la fiecare cuvânt al lor, la fiecare gest, cu fiecare clipă tot mai curioasă și mai puțin neîncrezătoare. După cină, pe când se stingeau și ultimele râsete somnoroase ale bărbaților, o lăsase liberă să se ducă unde-i plăcea cel mai mult. Ea se ridicase în picioare, dar nu se hotăra să se îndepărteze. Ștergându-și degetele unse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
speranță încordată în timpul evadării, astfel că exista o amintire suficient de amănunțită a felului exact cum se desfășurase fuga din închisoare, cu trei zile înainte de data stabilită pentru spânzurarea în masă. - Am făcut eu cu adevărat așa ceva? se întrebă Craig, neîncrezător. După câteva momente, faptele erau încă înscrise în creierul lui Peters, o parte stabilă din amintirile lui privind evenimentul. Craig demontase radioul din celula lui și, adăugând componente ale radiourilor care îi fuseseră date din alte celule, obținuse o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
dori să vă vorbesc. îmi acordați câteva minute? și îl invită cu un gest al mâinii să o urmeze. Ce avea de făcut? Nu intra în atribuțiile meseriei sale. Era un mesager al destinelor, nu un participant la ele. Privea neîncrezător pragul salonului ca pe un hotar al unui spațiu în care, o dată intrat, propriul său destin ar fi putut să fie schimbat. Intră totuși și se rezemă imediat de peretele de lângă ușă, frământându-și melonul în mâini. Doamna K puse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește astfel un eventual mușteriu. Pe cine cauți? Domnul Vanghele? Ce vrei?! M-ați chemat.... în legătură cu anunțul din ziar. Tu ești? și-l măsură neîncrezător. Credeam că nu mai vii. Ușa se deschise puțin, atât cât Bătrânul să se poată strecura cu greu înăuntru. în casă aerul era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare dintre stăpân și animal, pe care nu o observa pentru prima dată, se datora opțiunii inițiale când omul alege inconștient un animal care îi seamănă, fizic și temperamental sau era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la suprafață, dacă scufunda găleata mai adânc. Ajungând la luciul apei, luna se prefăcea când Într-o frunză, când Într-un peștișor. Prinzând-o, Mașa i-o arăta Marusiei, Însă păpușa sa de cârpă clătina cu neîncredere din cap. Tot neîncrezători priveau la luna transformată-n frunză și căluțul de lemn, și ursulețul de pluș, ba chiar și găinile și curcile ce se adunau În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu voia să fie deocheată, de aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deranja pe nimeni, se ocupa numai de producție iar muncitorii erau mulțumiți de salariul realizat În timp ce forul tutelar Îl decorase cu medalia „Cel mai eficace constructor”, ce motiv avea miliția să se amestece În viața lui particulară?? Privi la Mingoti, neîncrezător. „Ce să caute milițienii la mine acasă...? Din moment ce eu nu supăr pe nimeni, nici miliția n’are dreptul să-mi violeze domiciliul. Așai...?” Mingoti argumentă, agitându-se. „Te Înșeli domnule inginer. Miliția are dreptul să intre, să perchiziționeze casa oricui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
penetenciarul...!!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone privi la Maistrul de șantier fără a Înțelege prea bine despre ce-i vorba. Avea senzația unor halucinații În timp ce cuvântul „Liber” venea din abisuri de necuprins. Se desprinse din Îmbrățișarea Maistrului, privindu-l neîncrezător. „Vă ține-ți de glume...?” „Departe de mine gândul...!” - ripostă Maistrul de șantier hotărât. „Judecătorul de recurs a apreciat nevinovăția dumitale, anulând decizia instanței de fond! Nu mai Încape discuție, În două zile vei părăsi penetenciarul...!” „Incredibil...!” - strigă Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că aceste cursuri speciale îl impiedicau totodată să participe la orele de Artă. I-a spus că era surprinsă să audă asta și a dat de înțeles că ar trebui făcut ceva pentru a remedia situația. Connolly dădea din umeri neîncrezător când Sheba tocmai a fost chemată urgent undeva. Un elev din clasa a opta pe care îl avea în grijă tocmai încerca să-l ardă pe unul dintr-a șaptea cu o brichetă. În seara aceea, Sheba și-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai zis nimic destul de mult timp. Sheba s-a simțit măgulită de acest episod. Era o noutate, zicea ea, să fii admirată în acel fel candid. Când mi-a povestit asta prima oară, îmi amintesc că m-am arătat cam neîncrezătoare. Puteam să-mi imaginez că afecțiunea lui Richard se mai domolise cu anii sau chiar devenise atât de la sine înțeleasă încât nici nu mai conta. Dar totuși, doar nu sugera că fusese lipsită de admiratori înainte de Connolly? Sheba, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
frumoasă ai pe tine, a zis Bangs. Și arătă, mai degrabă nepoliticos, înspre pieptul Shebei. — Poftim? Sheba părea mai degrabă încurcată. Apucase între degete un colț al bluzei, ca pentru a-și aminti ce avea pe ea și îl privea neîncrezătoare. — A, bine, mulțumesc. — Așadar e nouă, a zis Bangs repede. Nu, o am de ani de zile. Da? Zău? Pentru că nu pare deloc veche. E mortală. Ar trebui s-o porți mai des. — A... bine, a zis Sheba, râzând. Terminasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Ne atingeam pe interiorul brațelor în timpul orelor de făcut temele. Una o mângâia pe braț pe alta, iar aceea pe o alta și tot așa făceam lanțuri de mângâieri pe brațe. E una din senzațiile cele mai plăcute. Sheba râdea neîncrezătoare. — Poate pentru fete de treisprezece ani hămesite de sex, a zis ea. — Oh, nu e nimic sexual, am zis. Uite, o să-ți arăt. I-am luat brațul drept și mi-am trecut buricele degetelor în sus și în jos, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să spună ceva anume. Că-și bătea joc de mine. Aștept un prieten, am zis, ca un fel de justificare. Am ridicat vocea ca să mă fac auzită peste muzica pop. — Un prieten? a zis barmanul, cu același ton de pantomimă neîncrezătoare. Prieteni, ai? Doar atât? Aștepți un prieten? Probabil că ai ceva prieteni, nu? Iuhu, prietenii contează, nu? Am dat din cap, confuză, simțindu-mă stupid. — Hai, a zis barmanul. Ia ceva de băut. Ceva de băăăăut. Un pahar de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]