623 matches
-
acestuia înlemneau toți și de toanele lui depindea și soarta orfanului. Arus, cel mai de temut lup al pădurii și conducător al haitei care-l descoperise pierdut printre copaci, l-a studiat pe Lupino, fără cuvinte, zile la rîndul. Inimă neînduplecată de lup viteaz, călit de încercările vieții, Arus a știut din prima clipă că însăși viața lui Lupino depindea de hotărîrea pe care urma s-o ia. Nici un lup n-ar fi îndrăznit să-i conteste cuvîntul. Șeful haitei putea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-te... mortifică-ți cruzimea dinaintea umilei noastre măreții, și vei redeveni fiul nostru... murmură cardinalul. Orice urmă a ipocritei sale sacralități se făcuse nevăzută. Acum apărea drept ceea ce era pe dinăuntru: un politician angajat Într-un duel cu un adversar neînduplecat. Pierduse prima ciocnire și Încerca să Își adune forțele pentru a ataca din nou. — Și apoi, ce te-a adus În aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
duceau la cancelarie, apoi ți ai pus cenușă în cap și, deși telefoanele zbîrnăiau în draci, n-ai mai răspuns la nici un apel. Totul se leagă, și vina că ai căzut pradă complotului îți aparține numai ție. Nu ești prea neînduplecat, nenicule? este trezit Roja din gînduri. Eu zic că ar fi destul dacă lui Potaie i s-ar imputa doar măcelul de la Timișoara, și hai să zicem primul mort de la București, cel despre care deja nici nu mai vorbește nimeni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Înecată Într-un căscat prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui avea două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
destinat și va anunța sec: Scurt poem epic dintr-un roman poetic. Va aștepta resemnat ca ovațiile să se risipească, apoi, ca nimeni altul, va duce lucrul la bun sfârșit. Scris la ordinator, În disprețul bătrânilor poeți ai orașului, partizani neînduplecați ai penei de gâscă, poemul avea să fie publicat În numărul de sâmbătă al Glasului, pe o pagină Întreagă, cu poză și prezentare entuziastă semnată de Alex Fard, rampa critică a marilor glorii locale și, implicit, naționale. Citindu-l, amatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mi-a barat calea. Am crezut că nu m-a recunoscut, am încercat să trec pe lângă el, însă o mână cu degete puternice mi s-a înfipt în umăr, trăgându-mă îndărăt. Bruta m-a privit cu ochi de gheață, neînduplecați, de parcă nu mă văzuse niciodată. Am vrut să-i explic ceva prin semne, dar Francisc s-a încruntat amenințător și am priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit înapoi pe coridor, rugându-mă să nu mai întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o mostră din viile și scumpele lacrimi ce din ochi ne cad. Suntem împreună. Împreună suntem când înfrigurând vânt neînduplecat se abate pe la ale noastre case, transpirând și ducându-ne cuvintele în alte părți. Altele sunt vorbele ce am fi vrut să le spunem, însă nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
râdeau de se spărgeau de mine, jurîndu-se că arătam leit ca o caracatiță. Ne-am dat seama târziu că inundația asta de mâini nu era lucru curat și, după ce ne-au prins, am anunțat la poliție." "Niște tîmpiți", gemu, mai neînduplecat ca niciodată, Ulpiu. Dinspre Palatul Regal, simțea cum soarele îi bombarda creștetul cu cocoloașe de căldură. Vipia îi schilodea florile. Detaliile planșelor schițate până atunci nu-l ajutau la nimic. Dacă ar fi dorit să surprindă un indiciu cât de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un semn rău, pentru noi toți, că te simți mai bine printre chiparoși decât printre oameni? ― De când am ieșit pe poarta Inchiziției, nu fac decât să explic că n-am dorit să mor. Cei nemulțumiți că trăiesc sunt aproape la fel de neînduplecați ca inchizitorii care m-au amenințat cu moartea. Nu-i ușor să înduri asta. ― Nu mă pot stăpâni să-ți spun că te afli, încă, între clipa în care pădurarul s-a trezit îngrozit, cu viperele dormind lângă el și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din noapte, până la acele primejdioase performanțe sportive - nu sunt decât o gimnastică menită să Întărească voința și să disciplineze sufletul. La drept vorbind, nu greșeam prea tare când consideram dandysmul un soi de religie. Cea mai aspră lege mănăstirească, porunca neînduplecată a Bătrânului din munți care, după ce-i Îmbată, le cere discipolilor săi să-și ia viața, nu era mai despotică și nici mai respectată decât doctrina aceasta a eleganței și a originalității care impune, la rându-i, ambițioșilor și umililor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și aproape necinstit. Singura motivație pe care i-a dat-o Domnișoarei, disperată, foarte elocventă și patetică, a fost așa-zisa părere a curților Europei. Explicație josnică, pe care Domnișoara a luat-o, cu Îndrăzneală, drept rușinoasă. Regele a fost neînduplecat În fața lacrimilor ei, dar a plâns când a trebuit să o refuze. Când ne sfâșie, tigrii nu plâng, iar când crocodilii varsă lacrimi, e doar pentru a ne seduce. Lacrimile acestea ale lui Ludovic al XIV-lea Îi alterează fizionomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
constituit o mare piedică. În acest scop, Sophie se așeză lângă el și făcu ravagii cu ochii săi mari. Sally se abținu cu noblețe de la excesele de care știam că e capabil și, până la sfârșitul prânzului, Steve, care fusese de neînduplecat de-a lungul lecturii, ne trata cu un pic mai multă îngăduință. Întotdeauna sunt un pic reticent față de tipii de la Oxford, îi spuse el lui MM. Abia ieșiți de pe băncile școlii și se cred mari cunoscători. Dar trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
jonglatul cu programele actorilor implicați. Pereții exterior ai teatrului Cross erau tapetați cu pancarte care lăudau rolul Oberon jucat de Hugo („Indubitabil. Nu apuc să văd o prestație mai bună în viața asta.“ - The Sunday Times), Titania lui Helen („Regina neînduplecată se topește ca un reactor nuclear“ - Time Out), Puck al lui Marie, precum și toate duhurile („Acrobații care te lasă fără răsuflare și care vrăjesc publicul.“ - The Guardian), ca și pe cei patru îndrăgostiți („Sincronizare la miime de secundă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și dușman declarat al regelui Franței. Era un om fără mare autoritate, care mai curând urma decât conducea armata imperială. Absolut nimeni nu mai avea vreo influență asupra acelei hoarde, nici măcar împăratul, care se găsea de altfel în Spania. Necontrolată, neînduplecată, nimicind totul pe unde trecea, hoarda înainta așadar spre Roma, unde speranțele de pace cedaseră locul panicii, pe zi ce trecea tot mai smintită. Cardinalii, îndeosebi, nu se gândeau decât la modul în care să se ascundă sau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
l-ai uitat în coș... Și stă în coș de zece ani. (Către GARDIAN.) Ia scrie acolo... Grubi călăul a uitat un cap în coș acum zece ani. CĂLĂUL (Pierdut.): L-o fi pus cineva... Am dușmani... Vă rog... ARTUR (Neînduplecat.): Nimic! Scrie mai departe! Vreau covor roșu! Vreau preot! Vreau cămașă albă, vreau toboșari! Vreau! Vreau! Vreau! GARDIANUL: Să pun și panglică neagră din mătase naturală pentru ochi? ARTUR: Pune!... Nu voi ceda nici un pas, nu voi renunța la nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
umili, să protesteze, să atace - întotdeauna pe propria lui răspundere. Indiferent față de glorie, lasă să-i publice alții cărțile. Consecvent cu sine până la absurd, distruge un manuscris voluminos pentru că își modificase anumite idei formulate acolo. De o extraordinară bunătate, e neînduplecat în pamfletele lui revoluționare. Învață limba germană ca să citească pe filosofi și se trudește o viața întreagă să-și găsească echilibrul zdruncinat prin pierderea credinței. Amână mereu expunerea sistemului lui de filosofie. "Sunt un filosof inedit", mărturisește cuiva. Dar este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
jurat că nu va mai împușca lupi, decât, doar dacă-i nevoit. Moșierul a înțeles, dar o întrebare îi chinuia mintea... „De unde a știut Anuca lupii uciși, pe care i-a bocit...“ CAPITOLUL IX Chemarea străbunilor Și timpul se scurgea neînduplecat... asta-i treaba lui... să se scurgă... Puiul de lup, îngrijit cu toată dăruirea de Anuca, creștea văzând cu ochii. Anuca avea grijă de el, ca de ochii din cap, și se îndrăgeau în aceeași măsură. Și așa, a ajuns
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bune inspirații, pentru ficțiunile sale! El înțelesese pe deplin toate lucrurile și nuanțele, ce, numai cu o singură seară înainte, femeia i le povestise cu atâta înflăcărare și convingere, izvorâte atât din profunzimea misterioasă a sufletului ei, cât și din neînduplecata ostilitate, pe care o nutrea față de actorii trecutului ei. Societatea bolnavă - care își retezase singură acest nobil mădular, în persoana Mariei, în care se concentrase într-atâta adevăr și înțelepciune - se vede că este fără niciun leac sau speranță de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
te rog! Luiza îi ascultă rugămintea și veni numaidecât cu un pahar plin, pe care i-l dădu Adrianei să-l bea. După ce-l bău tot, se mai liniști un dram. Această Luiza, trebuie notat, era tipul desăvârșit al persoanei neînduplecate, raționale și realiste din cale-afară, ce privește mereu totul rece și calculat, cu detașarea remarcabilă a omului care se știe, de departe, superior în situații delicate sau limită. Tocmai de aici, izvora la ea un dispreț cu totul suveran și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ai fost tu în locul ei și că, trăind, încă ești în puteri și poți munci! După aceste vorbe rostite pe un ton clar și categoric, urmă o scurtă tăcere generală. Adriana se uită cum nu se poate mai nedumerită la neînduplecata sa vecină, care părea că posedă câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, ce i s-ar fi adresat. Atunci, resemnată de tot și pierdută printre gânduri, Adriana spuse relaxată, în chip ușuratic, cuvintele pe care tindem să le rostim
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ale doctorului Czinner când exclamă În gând că de fapt nu merită. Știa Însă prea bine că era În firea ei, că se născuse astfel și trebuia să se descurce cu asta cum putea. Ar fi fost neîndemânatică procedând altfel: neînduplecată când ar trebui să fie Îngăduitoare, milostivă când ar trebui să fie strictă. Nici măcar acum nu putea nutri multă vreme invidie și admirație la gândul că Grünlich se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Să ne ținem cu firea. Să dovedim că suntem ce-am fost și până acum. Da, ai dreptate. Să ne simțim frumoși, și răzbătători, prin necazurile și nenorocirile vieții, ca doi brazi: deși atât de în etate, totuși, să rămânem neînduplecați, în fața crivățului bătrâneții. Așa-așa. Se despart. Fostul rege pornește către pupitru, bunicul Vovriev, către primul rând de fotolii, din fața acestuia. E privit cu surprindere, cu mirare, dar, nu îndrăznește nimeni să-l tulbure. Își ia nepotul între genunchi. Se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vom ști cât timp i-a luat pentru a se duce și pentru a se întoarce... Ești de acord? Bănuiesc că da, fu singurul răspuns pe care reuși să-l lege băiatul. Aici nu-i vorba de bănuieli, continuă el neînduplecat. E vorba de realitate! Se părea că Miti Matái se înarma cu infinită răbdare de care are nevoie un dascăl pentru a-i transmite cele mai simple noțiuni unui elev nu prea isteț. Când vom afla care este acel timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la capătul celălalt al celui de-al Cincilea Cerc, că au trecut printr-un taifun și și-au învins dușmanii, recuperând tot ce le fusese furat, cu costul vieții unor tovarăși dragi, părea să nu fie de ajuns pentru zeii neînduplecați, care, la fiecare pas, se distrau ridicându-le în față un nou obstacol, mai mare decât cel anterior. Taaroa! Oró! Tané! Cât de puțin și-au aplecat urechea la rugăciunile unui întreg popor, care i-a încredințat pe fiii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
siguranță. Muriseră cincisprezece, bătrâni, femei și copii. Încă treisprezece îi vor urma în curând, între ei fetița cu brațul mutilat. Restul se plânseră când fură mutați din colibele lor, iar femeile, când își părăsiră căminele, dar José Correcaminos se arătă neînduplecat, iar Xudura, vraciul, îl ajută în strădania lui. Se strânseră într-un luminiș apărat de arbori înalți de capoc și rămaseră acolo nemișcați, pe vine și tăcuți, cu urechea atentă la cel mai mic zvon adus de vânt. Erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]