595 matches
-
lunii care mângâia fețele lucrătorilor din lanurile de grâu, martor ocular pe câmpia de la Tricova, ocazie cu care am compus poezia „Marea simfonie,” pe care am închinat-o secerătorilor. Umbra mă urmărește de la naștere, din minunatul leagăn colorat cu peisaje neasemuite. Leagănul sfânt pentru al meu spirit și suflet a rămas într un îndepărtat trecut minunat care m-a alăptat și m-a crescut, m-a învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc la cerul puternic luminat cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un copil pe vremea aceea, aveam nouăsprezece ani. Cu tot dinadinsul credeam în iubirea femeii, care m-a zăpăcit cu totul. În brațele ei ademenitoare, de aceea, m-am și lăsat comod, crezând că am să mă îmbăt de un neasemuit nectar, însă n-am făcut altceva, decât să mă arunc nepăsător în ea, așa cum se aruncă cel mai mare imbecil în apa adâncă, fără să știe deloc a înota. În scurt timp, m-am înecat. De parcă ar fi fost cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe care o cunoscuse cu numai două săptămâni în urmă la magazinul de smochine. Cum își permitea? Dincolo de asta, însă, mustața lui, care pentru el și familia lui începând cu mai bine de cinci generații în urmă era o mândrie neasemuită, fiind practic însemnul bărbăției și puterii lor, să fie motiv de batjocură pentru o creștină nesimțită? Niciodată, asta era o insultă prea mare adusă la adresa familiei, religiei și în general a oricărui lucru care privea tradiția musulmană și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
conduce în templul masonic în care mi-am pierdut și eu cândva pașii, ce coincidență stranie!, în exact sala aceea a pașilor pierduți, unde nimeni nu intră decât pentru a muri dintre cei profani și pentru a gusta din elixirul neasemuit al luminii furate de Prometeu, sau de Hermes, sau al mărului mușcat de un oarecare Adam, puțin mai contează astăzi. Măcar de-aș fi găsit un mod mai puțin banal de a păcătui atât de grav, căci nefericirea aceasta au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de neasemuit a îngerului căzut care își întoarse fața spre mine? Nici un cuvânt nu poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni a mea în povestea lumii... Deodată... ca și cum nici măcar n-aș fi știut ce are să se întâmple... ca și cum n-aș fi fost eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și am simțit lucrarea Sfintei Treimi, sub oblăduirea Sfântului Ioan Botezătorul, patronul spiritual al acestei nestemate perle din șiragul neprețuit al sfintelor așezăminte bisericești, ale neamului românesc, greu încercat. Râvna și truda fraților călugări, ridică sfintele așezăminte la rang de neasemuită valoare culturală și spirituală, care ne situează în lume ca unici. Să nu uităm: Dacă nu vom prețui ce au făcut frații noștri întru credință, vom dispărea ca neam și țară. Bunul Dumnezeu să-și reverse binecuvântările Sale peste noi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
la zile festive; delegată la conferințe și congrese, la sărbători și aniversări cu caracter reprezentativ a meseriei, a ramurii de textile românești, a unor vestite expoziții, organizate în străinătate, acolo, unde, produsele combinatului aveau atâta căutare, și se bucurau de neasemuite aprecieri. Ca om al muncii, actuala mătușă Alba, a strălucit, și ea,în calitate de persoană, a făcut să strălucească și brățara de aur, profesiunea, pe care a avut puterea s-o ridice la cote perpetuu superioare, dar, a strălucit, și ca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și de orz, saci cu fructe arămii și rotunde cu miezul zemos, răcoritor și înmiresmat, saci cu tigve păroase culese din pomii de miazăzi ai Atlantidei, pe care dacă le spărgeai te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca pe o licoare dumnezeiască. Alți sclavi, îndoiți din șale, duceau în spinările lor trunchiuri de copaci, lespezi șlefuite de piatră cenușie și galbenă sau de marmură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tulbura cu ochi nemișcați pe cei care îndrăzneau să se uite în ei era una din armele cu care bătrânul își cucerise puterea încă din tinerețe și și-o păstra asupra regelui, preoților și Atlantidei întregi. Acești ochi aveau darul neasemuit de a sorbi tot ce vedeau și de a nu lăsa să iasă din ei nimic. - Nu știu la ce să mă gândesc, stăpîne! zise sclavul. - N-ai întrebat pe nimeni? - Numai pe înțeleptul Tefnaht. Privindu-l cu aceiași ochi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făcut. Din clipa aceea, preotul fiu se mai uită decât la mâinile cârmaciului. O singură dată mai ceru o lămurire: dacă luntrea poate zbura și mai repede. Întrebarea îl uimi pe sclav. Cum, nu-i era de ajuns această iuțeală neasemuită, mai mare decât a vântului, de la care îi vâjâiau urechile? Unde mai pomenise Tefnaht zbor mai grăbit! Îl întrebă pe cârmaci și-i tălmăci preotului răspunsul: - El zice că s-ar putea și ceva mai repede, însă nu e bine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lăsă seara. Cu oarecare timp înainte de aceste două întîmplări, cele unsprezece corăbii lungi ale Marelui Preot ieșiseră în larg. Tăcut, pe punte, bătrânul privi acum încremenit în zare spre locul unde cu o secundă înainte se mai răsfățase în lumină neasemuitul său palat. Se stârnise vântul, bătând spre răsărit. Marele Preot ședea împietrit pe punte și privea îndărăt. Vâslașii primiseră porunca sa de a vâsli din răsputeri, cu toate că pânzele erau umflate și corăbiile erau duse de vântul furios cu repeziciune. Din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Despre multe avem știre fără să le fi văzut. Știam că sunt ființe pe unele planete foarte îndepărtate, cu care noi nu ne putem asemui și pe care nici nu le putem înțelege. Au mult mai multă înțelepciune ca noi, neasemuit mai multă, atâta știm. Dar cele mai multe din lumile locuite, câte am putut afla sau am putut bănui că sunt, au locuitori nu prea departe de animalele fără minte. Mai târziu, urmașii noștri vor afla mai mult. Noi cunoaștem mai bine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu mititei, acadele, bigi-bigi și pandișpan, mizilicurile fără de parfumurile cărora în țărișoara asta nu se întreprindea nimic. Și chiar dacă, din păcate, se întreprindea, respectivul exces era iute acoperit și făcut uitat de către fermecătorul vălmășag de Occident și Orient al acestor neasemuite tărâmuri. Uite că și-n prezent, remarcă, nu fără o fină delectare, has-Satan, un cârd de găini scurma cu o bășcălioasă înflăcărare brazdele 78 DANIEL BĂNULESCU Dar abia atunci când prietena mea a recunoscut, printre trupurile ce săltau sub revărsarea sucurilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sau vreun băgător de seamă, căftăniți supraveghetori peste hoardele de șantieriști mobilizați, nu se desfăcuseră de lângă barăcile vreunui punct de lucru să-și descarce înjurăturile asupra lor, ce caută cu un taxi atât de neautorizat pe un șantier atât de neasemuit cum părea acesta. Neasemuit părea, dar nici nu păreau gata s-o întindă din incinta bombardată. Peste fosta structură labirintică de străduțe, fusese săpată și fier-îmbetonată noua structură radial-concentrică, cu bulevarde precum Victoria Socialismului, Unirii și Libertății, Coșbuc-Izvor. Capete de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
seamă, căftăniți supraveghetori peste hoardele de șantieriști mobilizați, nu se desfăcuseră de lângă barăcile vreunui punct de lucru să-și descarce înjurăturile asupra lor, ce caută cu un taxi atât de neautorizat pe un șantier atât de neasemuit cum părea acesta. Neasemuit părea, dar nici nu păreau gata s-o întindă din incinta bombardată. Peste fosta structură labirintică de străduțe, fusese săpată și fier-îmbetonată noua structură radial-concentrică, cu bulevarde precum Victoria Socialismului, Unirii și Libertății, Coșbuc-Izvor. Capete de bulevarde imense, placate în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nicolici îl conduse pe has-Satan într-o cămăruță, răzlețită de restul dependințelor, terasate pe o fâșie îngustă și 130 DANIEL BĂNULESCU Mai bine îți înghițeai limba. Te sinucideai, cum îți dădea cu picioarele-n ușă ultima modă, într-un chip neasemuit de frumos. După două-trei încercări dintr-astea, reușeai cu siguranță să-ți înghiți limba. La început nu respirai. O țineai tot așa câteva minute bune, iar în secundele de dinaintea leșinului (și foarte probabil ale morții), aveai șansa enormă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zi, discret, i se strecura, în cutia de scrisori, din partea familiei sub acoperișul căreia concertase, un cuvenit onorariu. După un an se organizaseră. Apăruseră și alții, reprezentând alte trupe. Aproape toți foarte buni. În România discurile adevărate, cu muzică occidentală, neasemuită, pătrundeau și se lăsau procurate extrem de anevoios. Dacă ai fi făcut o percheziție în patru cartiere, n-ai fi găsit nici măcar picior de două discuri originale. Prin dulăpioarele bucureștenilor, cele mai răsărite discuri erau compilațiile bulgărești. Din adevărata străinătate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici două, să se apuce să-l pape. Diminutivul "Să-l pape" i-l aduse însă instantaneu înainte pe Sfântul Părinte Secund, atât de evocat până atunci, troienit de vremuri, înțelepțit de toate câte. Și avîndu-și sălașul în centrul unei neasemuite farfuri de porțelan, înconjurat cu un strat gros de ciuperci. - Pink Floyd, îl strigase Pontiful, făcîndu-i semne grațioase cu mâna. Am să-ți pun douăzeci și patru de întrebări. Ești catolic? - Nu prea sânt Adică nici nu m-am apucat bine... Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și răsuci scurt pe călcâie și se întoarse, schelălăind și scuturîndu-se, întocmai ca un câine ud, către așternutul unde era de așteptat de la el să compună versurile acelea nemaiauzite cu care ar fi izbutit să-i izbească până și pe neasemuiții Bacovia și Eminescu cap în cap. Dar el mai mult nu compunea. Toată ziulica lenevea, se întindea și se scobea cu degetul ales într-o nară, până și-l murdărea și, apoi, bineînțeles, nu mai putea să se înțepe tocmai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pe patul ca o targă, improvizat din două pături groase, și m-au cărat cu mare greutate până la mormântul Otiliei, fiind nevoiți să ocolească bălțile de apă formate pe alee după ploaia recent căzută. Mormântul era acoperit cu lalele roșii, neasemuite. M-au așezat chiar la căpătâiul ei, lângă criptă, cu capul aplecat spre crucea de piatră albă. Prietenul meu a cules În grabă o mână de flori albastre, pe care le-a răsfirat la picioarele mele, spunându mi că va
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nespus de frumoasă. Iar eu voiam să ajung la ea, să-i respir aerul, să mă bucur În siguranță de tot cemi oferea. Desfăceam dintr-o dată brațele și mă aruncam plin de Încredere de pe Înălțimea aceea colosală. Trăiam o senzație neasemuită, de plutire foarte lină, ca un fulg purtat ușor de o pală de vânt abia simțită. Era echilibrul desăvârșit. Fericirea deplină. Era mâna blândă a Lui. A Divinului. M-am Întâlnit În fața blocului cu domnul Stratan („Gârneață”). Un tip retras
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dealurilor și râpilor din marginea frumoasei păduri domnești. Soarele Își trimitea căldura și lumina sa bine cuvântată peste Jdogina cu arborii cei mai Înalți, peste foișorul de observație, peste Vărărie și Poiana Rusului, peste coama pădurii mari prin care apa neasemuit de rece și de bună la gust era dusă În fostele case boierești din târgul Vasluiului, În palatul Mavrocordat, prin una din primele rețele de aducțiune de apă potabilă de pe aceste meleaguri, peste imașul satului și peste satul cu oameni
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ciulinel, Vizanti, Ridichi... În timp ce tatăl său lungea o poveste și Începea o compilație din toate poveștile cunoscute, lampa cu cinci focuri lumina din ce În ce mai Încet, personajele Începeau să zboare lent, se Înlănțuiau Într-o horă aproximativă apoi totul se muta În neasemuita lume a viselor. Casa din râpă Înainta Încet, lipsa mijloacelor materiale reprezenta un obstacol serios, pe care „jandarmul” dorea să-l depășească Într-un timp cât mai scurt. Singura soluție viabilă era să-și Împartă timpul În două, să lucreze
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-l fascinase pe Va, Încă din zori, și au repetat de trei-patru ori, evident până În același punct și cu același rezultat: starea de străpezire generală și de electrocutare a cotului lovit Într un anume loc, stare ce oprea Întreaga vrajă neasemuită. Cei doi părinți au ajuns acasă seara târziu, erau veseli și mulțumiți de treburile rezolvate, dar și mai mulțumiți de cum găsiseră casa, ograda și păsările aranjate. Victor a scos o cană cu vin, s-au cinstit și a spus: Măricuță
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
chip cu adevărat divin, Întrupând toate șansele, Înzestrat cu forță și cu o irezistibilă putere de seducție! Sprâncenele au o linie pură, alungită, frumos arcuită, și acoperă pleoapele orientale, calde, viu colorate; ochii, migdalați, negri, adânci, arzând de o flacără neasemuită, mângâietori și imperioși, Îmbrățișează, Întreabă și reflectă tot ceea ce Îi Înconjoară; nasul, grațios, ironic, proiectat Înainte, Îți aduce Îndată În minte celebra frază a poetului: Sufletul meu plutește pe parfumuri așa cum sufletul celorlalți oameni plutește pe muzică! Gura are forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]