2,581 matches
-
Eminescu”. Într-adevăr, ce poate fi mai frumos și mai de folos pentru sufletele noastre decât să ne întâlnim cu buchete somptuoase sau măcar o simplă floare la Eminescu - unicul reper de apărare și zid de întărire, unicul spațiu pur, neatins de interese mercantile! Maria TOACĂ Fotografii de Nicolae Hauca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
la lumină. L-am împușcat pe Ceaușescu pentru că a „subminat economia națională”, pentru că s-a împotrivit rușilor așa cum a știut și cum a putut, pentru că ne-a lăsat o țară întreagă, fără autonomii, cu pământul strămoșesc întreg, cu codrii seculari neatinși! Acum ce suntem? Oare istoria se va repeta? Prof. univ. dr. Viorica Moisuc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
înțelegem că, în locul lui Dumnezeu, poetul nostru va scrie Necuprinsul...). Prin efectul muzical intrinsec, aliterația capătă virtuți de armonie imitativă. Catrenul următor redimensionează cavalcada trubadurului aflat ,,în Marea Trecere’’: De noapte mă feresc, iubirea-mi crește,/ Zodii de apă scurmă Neatinsul,/ Voi măcina cuvinte, sunt învinsul:/ Secunda zace-n taină, se smerește!’’. Ar fi fost de preferat ca nu secunda să se smerească, versul putând fi caligrafiat astfel: ,, Secunda zace-n taină, mă smerește’’. Capitolul titrat III. Mărțișor este subintitulat Scrisori
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
pe urmă. Uneori, nici nu e nevoie de el, pentru că imaginea glăsuiește, are farmec, îndeamnă la meditație, făurește o lume pe care ne-o dorim fără a simți că ne aparține. Este un fel de fata morgana, un dar de neatins. Îl contempli și e de ajuns. Rămâne, totuși, dilema existențială vis-a-vis de creație. Unde s-o căutăm și cum să procedăm atunci când o descoperim? Creatorul rămâne, o vreme, în umbră, victimă a propriei dorințe de a se consacra, prin devoțiune
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
oltean nu prea ai de unde să-l apuci și să-l ții sigur în mână, întrucât este iute ca ardeiul cel mai iute, furtunatic și alunecos precum peștii numiți oclei și bibani, fâțe, păstrăvi sau Regina Bălții, dar și de neatins în țâșnirea lor spre nadir, unde încă îi mai cheamă duhul uneia dintre cele mai rapide păsări de pradă: zăganul - vulturul oltenesc, pe cale de dispariție, dacă nu cumva deja dispărut definitiv. Pe scurt, ceea ce sunt gasconii în Franța, sicilienii în
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
mai devreme de zilele trecute, aceștia au votat, în majoritate, împotriva unei instituții care ar trebuie să confiște averile politicienilor cercetați penal! Nu vedeți? Cocoșul a stat în cușca de lux, după gratii nițel, acum e liber și cu averea neatinsă! La fel s-a petrecut cu toți hoții celebri, care au defilat prin fața televiziunilor cu cătușele la mîini. Cei care au votat împotrivă sînt jefuitorii care au devalizat Țara, cei a căror avere trebuie pusă sub sechestru! Știindu-se hoți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
spre un singur moment, în care cu simplitate și claritate iei hotărârea să faci ceva care schimbă totul, definitiv”, spune eroul filmului la modă Avatar, atunci când ia decizia de a renunța la destinul său de pământean, devenind cetățeanul unei planete neatinse de virusul uniformizării. Așa trebuie să fi simțit William Blacker atunci când, curios să vadă Europa de Est după dispariția Cortinei de Fier, s-a oprit într-un sat maramureșean rupt parcă dintr-o realitate paralelă și ... s-a hotărât spontan să rămână
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
în celălalt capăt al încăperii. Aude trântindu-se ușa redacției și un bărbat care strigă „Allah akbar”. Aude și întrebarea „Unde este Charb ?”. „În timp ce mă tărâm la sol, am auzit focuri de armă. Eram sigură că voi muri”. A scăpat neatinsă de niciun glonț. Ajunge la biroul lui Mustapha și Luce, apoi se ascunde în spatele zidului care marchează separarea de biroul paginatorilor. Aude ceva ce nu vede: „Au tras glonț după glonț. Nimeni nu a strigat. Toată lumea a fost cuprinsă de
„Mi-a spus: Pentru că nu te ucid, vei citi Coranul”. Întâlnirea cu ucigaşii. Mărturisirile uluitoare ale unei ZIARISTE de la Charlie Hebdo [Corola-blog/BlogPost/93052_a_94344]
-
au fost realizate picturile. Este singura peșteră de interes științific în care se regăsesc absolut toate tehnicile de reprezentare picturală rupestră, în toate stilurile și cu toate materialele cunoscute până acum în domeniu, fiecare element fiind executat la nivel excepțional, neatins niciunde altundeva. Urma pe care o lăsăm pe lume este efemeră. Adevărul acesta incomod ni se aplică, așa sofisticați și moderni cum suntem. E mare minune că o mână de oameni din preistorie au reușit cu mijloace simple, uzând de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
Se întreba pe bună dreptate Ștefan, o fi doar o coincidență? La una ca asta nu mă așteptam. Sper să aflu ce doresc cu adevărat, joi când ne întâlnim. Se așeză la biroul din fosta lui cameră, păstrată de mamă, neatinsă... vin doar să șterg praful, băiete. La fel fac și în camera fratelui tău. Măcar așa simt că-mi sunteți aproape. Își scoase laptop-ul, intră în pagina rezervată cazului Trandafirii Deliei, așa l-a intitulat. Citi și reciti toate
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
de către iubitele tale, care, după spusele lui Paracelsus, au un creier uterin sau, cum s-ar zice, totdeauna - dacă li se permite - sunt înclinate să facă numai ce vrea pizda lor. Și nici ciorba sorbită la birt nu te lasă neatins: toate tristețile bucătarului, laolaltă cu sudoarea sa, se află amestecate în castronul tău; și privirile celor din jur pot influența dumicatul pe care îl vâri în gură. Încerci, nemijlocit, să-ți apropii Taina. Dacă o afli, mori! De asta mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În carne, producând niște brazde stacojii, iar când fusese Înlăturat smulsese fâșii de piele și de peri de pe față, devastându-i trăsăturile și făcând-o se semene cu chipul acoperit de plăgi al unui bolnav. Dar mâinile și gâtul păreau neatinse, lipsite de ulcerații. Făcându-și curaj, ridică mâneca tunicii până la cot. Nici acolo nu exista nici o urmă de molipsire. Probabil că varul fusese turnat pe fața omului cât timp acesta era Încă În viață, arzându-l, și se Întărise Însoțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
depistat: straturile groase de praf, așternute din belșug În intervalul de când nimeni nu se mai apropiase de rafturi și nu le mai cercetase conținutul, trebuiau să păstreze urme de deranj recent. E adevărat, la o evaluare ochiometrică, rămâneau destule spații neatinse recent; În raport Însă cu vastitatea descurajantă a ansamblului, numărul și suprafața lor se diminuau sensibil, iar căutarea dobândea oarecare sens și lăsa să se Întrevadă șanse de reușită. Teoretic, cel puțin, fiindcă, practic, raționamentul Evei era total neoperațional. Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sigur, scepticismul tău funciar, Înțelepciunea ta pasivă de om care n-a făcut niciodată nimic țși tu care te bălăcești Într-o apă, mai călduță așteptînd să cadă fulgerul din cer și să despice catapeteazma și să ieși de sub dărîmături neatins și să strigi În gura mare că tu ai crezut și ai luptat și ți-ai riscat viața și așa și pe dincolo) — Fiecare om, sper are dreptul să aleagă! — Firește, asta Îi absolvă pe toți, nu? După părerea dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de prin anii 20-30, o clădire cu multe ferestre aliniate uniform la distanțe mici, respirînd aerul acela sever, inconfundabil, de școală veche, de cazarmă sau de spital. Chiar este un spital, relicvă a Bucureștiului de altădată, rămas În mod paradoxal neatins de suflul Înnoitor al epocii moderne. Ceea ce se vede de la stradă e doar un machiaj perfect adaptat locului și funcției pe care o Îndeplinește, pentru că dacă intri pe ultima poartă, unde se află și cabina portarului, și Înaintezi pe poteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
străzi, În birouri, În metrou, mai ales În metrou, unde singurătatea crește Într-un spațiu prielnic, cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se ascund asemenea condamnatului neatins de glonte după ce plutonul de execuție se Îndepărtează. Măști de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii. Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cele cinci degete, de parcă ar fi spus: „zi înainte, rățușca mea urâtă“. Burkeviț își termina răspunsul, referindu-se la boala care, de-a lungul veacurilor, a cuprins treptat societatea umană, pentru ca în era confortului tehnic să nu lase nici un om neatins de ea. Această boală este vulgaritatea. Ea este înclinarea omului de a disprețui tot ceea ce nu înțelege. Iar adâncimea acestei vulgarități crește pe măsură ce sporesc nimicnicia și inutilitatea acelor obiecte și fenomene care-l încântă pe omul modern. Am înțeles cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dar și această așteptare, ca și mirarea că nu simt nici o ofensă nu sunt trăiri, ci concluzii teoretice cu privire la felul cum ar trebui să răspundă sentimentele mele la asemenea evenimente. Iar bucuria mea este atât de mare, încât poate ieși neatinsă din orice jignire; ca și un nor, ea nu poate fi zgâriată nici măcar de cel mai ascuțit cuțit. Mik ia un acord. Tresar. Abia acum îmi dau seama cât de rigid mi-i trupul. În fotoliu nu stau relaxat, mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să mergi, ajungi mintenaș pe jos. Cristian nu mai spuse nimic, Pop avea dreptate. Orășelul era înghesuit pe valea dintre munți și îl puteai străbate cu piciorul în mai puțin de jumătate de oră. Văzuse asta la venire. Totuși lăsă neatins păhărelul pe masă. Ia spune, cum te simți? îl întrebă Simion Pop împingând de o parte farfuria goală. Îți place la noi? Sigur că da. Este frumos aici, iar dumneavoastră sunteți o gazdă foarte primitoare. Doamna Maria face o mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămâne decât turismul și agricultura, mă rog, nu neapărat în această ordine, spuse Cristi ajutând-o să-și aprindă țigara pe care i-o oferise. Mai adineauri spuneați că aveți o mulțime de zone frumoase aici. Da, foarte frumoase și neatinse de mâna omului. Chiar așa? ridică Toma din sprâncene. Eu știam că acolo unde se fac exploatări miniere, natura are de suferit. Nu-i cazul la noi. Aici exploatarea nu s-a făcut la suprafață. Sunt două guri de mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dincolo de drumul forestier. După hățișul de copaci tineri crescuți în zona de lizieră, acum mergeau pe sub coroanele înalte ale fagilor și stejarilor bătrâni. Nu se vedea nici o cărare croită pe acolo, pădurea era neumblată, covorul de frunze veștede întinzându-se neatins sub picioare. Urcau fără să vorbească, Cristian căutând să recunoască locurile pe unde fusese cu două zile mai devreme. Nu-i părea nimic cunoscut, era ca și cum pășea prima dată pe acolo. Își aminti de faptul că, în afară de cuțitul din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să cadă dintre crengile stejarului în care era urcat. Se holba la bărbatul din fața sa, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Bătrânul se plimba încet de-a lungul peretelui. Boris privea la iarba peste care acesta pășea și care, rămânea neatinsă sub tălpile sale. Calistrat plutea la câteva palme deasupra solului. La un moment dat, moșul își ridică privirile în sus spre un punct situat la vreo câțiva metri deasupra capului. Nu era adevărat, fără îndoială că era victima unei iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ortografia limbii ebraice. La a treia lor Întîlnire, În februarie 1893, Maestrul va răsfoi manuscrisul cu degetele sale ca niște clenciuri, constatînd Îngrozit că temerile-i fuseseră Întemeiate; doar greșelile ortografice de la pagina șaptezeci și doi fuseseră Îndreptate, În rest manuscrisul arăta neatins. Fu cuprins de căință (pentru că Înțelegea sau poate doar bănuia că dintr-un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit, și-n acest caz nu mai exista remediu sau Întoarcere). Maestrul luă manuscrisul de pe masă și dispăru. Își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la apartamentul din strada Santa Ana. Am deschis ușa cu grijă și m-am strecurat peste prag fără să aprind lumina. Din antreu se putea vedea sufrageria În capătul culoarului și masa Încă pregătită de sărbătoare. Prăjitura era tot acolo, neatinsă, iar vesela aștepta În continuare cina. Silueta tatei se contura nemișcată În fotoliu, iscodind de la fereastră. Era treaz și rămăsese În costumul de oraș. Volute de fum se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
singuratică a unui țel în care te aștepți să găsești eliberarea definitivă de duhul care te chinuie. Te văd ca un pelerin etern către un altar care poate că nici nu există de fapt. Nu știu către ce Nirvana de neatins țintești. Te cunoști pe tine însuți? Poate că ești în căutarea Adevărului și a Libertății, și o clipă ți s-a părut că ai putea găsi eliberarea în Dragoste. Cred că sufletul tău obosit și-a căutat odihna în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]