2,121 matches
-
înlăcrimându-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită, trona lespedea ce anunța titulatura fastuoasă a locului printr-o gravură atât de adâncă, încât mai mult ca sigur fusese nevoie de brațele unui bărbat destul de puternic pentru a o ciopli și șlefui atât de minunat. „Uniunea Scriitorilor din Jackson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sufletul de copii Într-un moment ce semnifica o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar o tristețe Înăbușită, păstrată tainic În sinea lor. S-ar fi rușinat dacă ar fi recunoscut una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încîntare și după acea dimineață, cînd avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atîta emoție. În sfîrșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într-o cergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așa că am fost silit mai mult să ghicesc ceea ce voia să spună. Strickland rupsese toate legăturile care-l ținuseră până atunci încătușat. Nu se descoperise pe el însuși - cum sună expresia curentă -, ci își descoperise un nou suflet cu puteri nebănuite. Nu era vorba doar de o simplificare îndrăzneață a desenului - care revela o personalitate atât de bogată și unică. Nu era numai maniera de a picta, deși carnația era zugrăvită cu o senzualitate pasionată care avea în ea ceva miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
senzualitate pasionată care avea în ea ceva miraculos; nu era numai impresia de soliditate care-ți dădea în mod extraordinar senzația de materialitate a trupului; mai era și o spiritualitate, tulburătoare și nouă, care-ți călăuzea imaginația pe niște căi nebănuite, și-ți sugera niște spații goale și vagi, luminate doar de stelele nemuritoare, unde sufletul, gol-goluț, se aventura temător spre descoperirea unor noi mistere. Sunt retoric în descrierea mea, pentru că Stroeve era retoric. (Oare nu știm că în momentele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bătrân. Și Îmbrăcat În straie turcești, adăugă el, apăsând pe ultimul cuvânt. Dante Își miji ochii. Cel de-al patrulea om. Așadar, coasa morții Îi curmase fuga? Simți cum o energie neașteptată Îi năvălește În vene, aprinsă de această Întorsătură nebănuită. Și starea de rău părea să i se fi domolit. - La hanul Îngerului, ai zis... Atunci, să mergem. Poate că e timpul să reluăm dialogul Întrerupt pe corabia aceea. - Dar ți-am spus că omul e mort! - Iar eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scutură. Urcată la locul ei, Amara se lăsase pe micul spătar. Vălul se coborâse, dezvăluindu-i chipul de alabastru, care părea Încă și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară a veșmântului cu o plinătate nebănuită. Dante era fascinat de mlădierea șoldurilor ei, de gambele lungi și nervoase, de gura Întredeschisă, În care o picătură de salivă lucea slab la colțul buzelor. Dante Își trase brusc Înapoi mâna ce urcase către femeie. Era suficientă o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
alb ca o pânză muiată În leșie, moartea Își Întipărise deja semnul său inconfundabil. Un ochi era orbit de o rană, pe când celălalt abia se mai zărea pe sub pleoapa mijită, acoperit de cataractă. Acum, Însă, părea aprins de un foc nebănuit. - Cu mult... mult timp În urmă... - Maestre Matteo, nu-ți forța bătrânețea... Îl Întrerupse Manoello cu suficiență. Însă Dante Îl opri cu un gest imperios. - Unde? - Vedeți aceste contraforturi care se distribuie În muchiile zidurile exterioare, repetând la o scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care Îi amorțiseră și Îl furnicau. La un moment dat, i se păru că cineva se apucase să deplaseze oglinzile În alte poziții, În centrul sălii. O geometrie Îngrozitoare de imagini speculare și de reflexe simulate, Îngrozitoare, ca și când un cosmos nebănuit s-ar fi concretizat În spațiul Încăperii. Simțea cum, de dincolo de suprafețele de sticlă, apăsau diavoli În flăcări, cu cozile lor șerpești vibrând ca niște tentacule, târându-se pe pardoseală, Încolăcindu-se pe candelabre. I se păru că se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adevăratului vostru scop, prost mascat Îndărătul rimelor și al văicărelilor voastre amoroase: să smulgeți Italia de sub dreapta cârmuire a Bisericii, spre a o repune În lanțuri sub imperiali. Dar Biserica, adăugă prelatul ridicându-se, de această dată cu o repeziciune nebănuită, a zădărnicit În mai multe rânduri, de-a lungul veacurilor, Încolăcelile șarpelui care Încercau să o sugrume, de când urmașii lui Carol cel Mare au trădat pactul prin care le-a fost Încredințată coroana imperială. Și a avut totdeauna dreptate. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plin de sudoare, ca și când bătrânețea i s-ar fi dat În vileag dintr-o dată. Respira anevoie aerul sufocant, cu privirea ațintită În ochii stinși ai lui Arrigo. Poetul scoase din traistă schema lui Bigarelli. Dar astrologul, reînsuflețit cu o forță nebănuită, Începuse deja să străbată cu pași mari pardoseala Baptisteriului, ca și când În mintea lui acea schemă ar fi fost Întipărită cu litere de foc. - De mii de ori am citit acel proiect diabolic, mii de zile m-am trezit cu imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
imagine deformată a tatălui meu, ca o reînviere grotescă. Într-un colț, un câine mare de ceramică stătea mândru, cu gura larg deschisă, cu colții dintr-un email strălucitor, cu limba groasă și roșie. Din tavan, foarte înalt și aproape de nebănuit, o lustră de cel puțin trei tone sporea sentimentul de neliniște al celui care se găsea dedesubtul ei. Pe perete, cum intrai, un tablou mare și înalt, în nuanțe de crem, argintiu și albastru, înfățișa o femeie tânără, în ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era pe cale să se transforme sub ochii ei În realitate. Vagabondul era un bărbat dintr-o bucată și prea puțin rafinat, dar avea un dar special de a-i face pe cei din jurul lui să-și dea seama de lucruri nebănuite. După multe eforturi, devenisem un fel de legendă, adică o stăpână absolută, recunoscută de toată lumea. Bărbații nu mai aveau secrete pentru mine, nici pe plan fizic, nici pe plan psihic. Am Învățat multe despre sadism și, oricât de modestă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
punct de vedere sexual. Aveam impresia că deținea toate secretele despre cum să-și facă interlocutorul să i se supună cu totul. Tonul și textura vocii, felul În care vorbea și În care accentua cuvintele le amplificau sensul, dobândind semnificații nebănuite. De Îndată ce vocea răzbătea până la mine, eram copleșit de o senzație necunoscută chiar Înainte de a Înțelege sensul cuvintelor rostite de ea. Îmi doream să pot anula toate normele de conduită socială al căror produs eram. Tot ceea ce alcătuia personalitatea mea devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Elena Marin Alexe Rămân adeseori purtată de gând, prin nebănuite unghere, până ce timpul acceptă întoarcerea în eternitate, iar temerile momentului se apleacă tacit, învinse sub pașii umbrelor de liniște aparentă. Duhul meu trist, atins de tăișul durerii, se va vindeca sub razele Iubirii sacre. Degetul Lui va îmbina accente pe
Adeseori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83375_a_84700]
-
calcare, Acolo te așteaptă, cucernic, dorul meu; Acolo vei ajunge în Marea Noapte, greu De gânduri, de neliniști, de-adîncă-nduioșare. Mă vei urma... Cuvântul va depăna domol Povestea fără nume a Nunții Subterane Uimit, îți vei cuprinde supremele arcane Din culmi nebănuite și limpezi de simbol. Iar când, topit în apa adâncilor mistere, Zeiței chtoniene întreg te vei fi dat, Cu mâini îngemănate și gând cutremurat Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere... PANTEISM Vom merge spre fierbintea, frenetica viață, Spre sânul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa-ți va trimite și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când Verbul, prăbușire năprasnică de tunet În inimi și în lucruri vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în rostogolire, Ca un simbolist, decadent ori modern Peste care uitarea, liniștea se aștern; Dar se înscrie eternul clipa Când plină de gânduri întinde aripa; Cuvinte gândite, tăcute, șoptite - Căi neumblate, neștiute, nebănuite. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cuvinte șoptite / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul II, 15 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
treceam prin fața ogrăzii sale. În gând îmi ziceam : - până și animalele înțeleg cum se cuvine legea iubirii adevărate. Dar noi cum înțelegem iubirea lui Dumnezeu față de noi? Răspundem noi cu aceeași iubire? Când iubești, dragi cititori, descoperi în tine o nebănuita bogăție de tandrețe și duioșie și nici nu-ți vine să crezi că ești în stare de o astfel de dragoste. Așa că, iubiți !!!!!!!. Ionel Cadăr
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
tactil este percepută drept o nouă realitate, comparativ cu întunericul călduț de dinainte. Imediat cu percepția luminii ca nou factor existențial, își face apariția tangibilul prin o nouă colosală descoperire și anume, existența mâinilor care sunt cercetate cu o intensitate nebănuită din prisma unui nou născut.(logic aceste două descoperiri acționează ca factori stimulativi ai tânărului sistem nervos al pruncului favorizând apariția memoriei) Și în timp relativ scurt punctul de început, devenit cerc primordial iar mai apoi cerc având ca limită
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
rezultat a unor procese necunoscute omului, prin care mineralele cristalizează, formând adevărate opere ce încântă și desfată privirea. Dar nu pot sa merg prea departe cu descrierile, fiindcă vreau să vorbesc despre cel ce a îndraznit să adune aceste ,,minuni'' nebănuite. Nea Costică a fost mulți ani tehnician miner, și datorită meseriei sale a fost în contact permanent cu adâncurile necunoscute de restul lumii. Fiind fascinat de primele cristale ce i-au căzut în mână, a început să adune bucată cu
GRĂDINARUL ,,FLORILOR DE MINĂ\ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361471_a_362800]
-
prelungi si molcome ale femeii coborâte din vitralii. Întâlnim numeroase introspecții interioare, cu multele gânduri care tranzitează viața unui om cinstit cu el însăși, obișnuit până la urmă, descriind întâmplările din ,”văgăună” pline de un farmec știut de noi toți. Calitatea nebănuită a cărții ... din orice parte o începi, te captivează, fiecare povestire e antrenantă și o citești nerăbdător să o termini mai repede ca s-o începi pe următoarea. Distingem tot felul de idei năstrușnice despre economia de piață dar pline
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
să știe de ce, el o considera binevoitoare, i-a mai trimis, nici el nu știe cum s-a hotărât, încă o scrisoare: Dragă mămico, Faptul că tu exiști și că eu pot să te numesc mama mea, îmi dă puteri nebănuite. Zilele trec mai repede, nici una din materii nu mi se mai pare deosebit de grea iar eu mă simt așa de ușor, că dacă aș vrea, aș putea să și zbor. Acum am pentru ce trăi. Mă rog la Dumnezeu să
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
înaintașilor îi sunt prilej de-a râde-n zori de zi fericit. Dacă e într-o sfântă Vineri, după apus (când soarele stropește în culori de curcubee după geana munților) cu dragoste de poet neîntrecut al comparației, personificării și hiperbolei nebănuite... își scoate inima și o așează în balansoar și, ca să nu răcească, o învelește cu o "felie" din lințoliul razelor de lună, iar ca să se liniștească "inimă ce mi te zbați?..." îi pune gândul ca pe o floare în buzunar
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
această ocazie mi-am dat seama că recitirea scripturilor a fost o experiență absolut necesară și o șlefuire a cunoștințelor. Lumina textelor sfinte reflecta acum un înțeles mult mai profund, deoarece acesta aducea argumente din unghiuri de vedere neașteptate și nebănuite, iar contrazicerile iscate pe aceste teme au avut pentru mine un efect benefic în cele din urmă. La un timp mi-am dat seama că Iisus din Nazaret care pe atunci îl percepeam ca a fi dușman, îmi pusese la
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
al Actriței. Printr-o altă împrejurare, am primit și un Dar (semnat de același autor) care îmi lărgește orizontul asupra staturii cultural-spirituale a Frumosului Om care poartă numele și prenumele Doamnei Ninelei Caranfil: cea de-a doua carte a Domniei Sale, „Nebănuitele provocări ale Scenei”. Eu, cititorul comun al cărții Domniei Sale (carte dăruită cu autograf și recitită zilele acestea), nu am abilitatea celor care au făcut deja frumoase aprecieri la adresa cărții, dar îndrăznesc totuși să-mi exprim succint starea de spirit pe
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]