7,611 matches
-
nicio crimă. De ce ne temem de nebunie? Oare moartea nu este ceva banal? Am văzut un șoarece mort, bietul de el, Hamlet spunea - acolo este un șoarece. Și pe loc l-a străpuns. BMM ... Citește mai mult Nebunie, nebunieMai bine nebun decât rău,Mai bine viu, decât surd,În nebunie lacătul nu este dustrus,Se schimbă doar cheia,Nebunii sunt mereu la coadă sau dați afară,Ficțiunile sunt cele mai bune chei pentru nebuni,Te iubesc la nebunie este o exprersie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
schimbă doar cheia,Nebunii sunt mereu la coadă sau dați afară,Ficțiunile sunt cele mai bune chei pentru nebuni,Te iubesc la nebunie este o exprersie plată,În realitate, o asemenea iubire te ucide.Florile nu înnebunesc, dar ne fac nebuni. Nebunia nu justifică nicio crimă.De ce ne temem de nebunie? Oare moartea nu este ceva banal? Am văzut un șoarece mort, bietul de el,Hamlet spunea - acolo este un șoarece.Și pe loc l-a străpuns.BMM... XVI. ANI ROMANI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului STRĂIN NEÎNTREBĂTOR astrali copaci veghind minuni - străine păsări târzii - vorbind cu zei - pe strune: toți așteptăm - și nici nu știm de vine cel ce-a cântat în epopei nebune e-atâta suferință în lumină nedumeriri - clipiri de voci străbune lirism sinucigaș - schimbat în vină sacru masacru - treaz în sori și-n lune nu întreba în piept de stea - săgeata de ce-a pătruns - de ce-a străpuns - ingrata: viscol
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
Acasa > Strofe > Atasament > MEREU MURIND, MEREU FĂRĂ DE MOARTE Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nebun căzând spre cer și praf de stele sorbind aroma ta venind din ele, mirat să te găsesc în tot ce este ca un cuvânt uitat într-o poveste, să pipăi flori târzii de tine grele, mereu iubind, mereu fără de veste
MEREU MURIND, MEREU FĂRĂ DE MOARTE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380186_a_381515]
-
nu te-aude... Filele cu mult nesaț de întâmplare-împreună le-a frunzărit doar vântul și le-a scris cu fonturi îngroșate de furtună. Îmi spui că vii dar nu găsesc deschis niciun zăvor de gând și nicio poartă de dor nebun de mult nu s-a clintit în colțul meu de lume și-i deșartă această tentativă de-asmuțit câinii-cuvinte... Dup-atâta vreme e prea târziu și nu mai are rost să zăhătească iarăși prin poeme și să îmi ceară să
IARĂŞI de AURA POPA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380210_a_381539]
-
în plus menită să judece uneori să acuze când poate nici minciunile nu-s grele podoabe perfidelor buze... De ce adevăr când realul e mult mai complex ca o simplă minciună menită să spele urâtul ca valul ducând cu sine furtuna nebună?! Revizuire, 2017 Referință Bibliografică: Conștiință în plus / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2201, Anul VII, 09 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CONŞTIINŢĂ ÎN PLUS de ION MIHAIU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380254_a_381583]
-
vorbesc, Cerșeam sărmanei inimi îndurare, O tot mințeam că am să mă opresc Și-am să-i alint durerea-i, când mă doare. Ca într-un joc, etern nesăvârșit Te bântui ca un fur, ca o felină Mi-e sufletul nebun și e vrăjit De nurii tăi croiți pe-o violină. Tu-mi vezi privirile și-ți par cuminți; Se zbat în focul viu aprins de tine... Dac-ai pătrunde visele-mi fierbinți, Te-ai speria, ori ai fugi... cu mine
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
Pentru întreaga omenire, Eu sper că mama-n vis să vie, Să-mi pot sfârși a mea menire. De când pe alt tărâm te-ai dus, Nu trece zi să nu-ți vorbesc. Din răsărit până-n apus, Spre cer cu dor nebun privesc. Ce-mi pot dori, acum, de Paști? Un vis în care să-mi zâmbești. Sănătate pentru cei rămași În urma-ti. Mama, unde ești? Sunt clipe-n care uit c-ai plecat, Mă trezesc zâmbind, vreau să te sun. De
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
bucuriePentru întreaga omenire,Eu sper că mama-n vis să vie,Să-mi pot sfârși a mea menire.De când pe alt tărâm te-ai dus,Nu trece zi să nu-ți vorbesc.Din răsărit până-n apus,Spre cer cu dor nebun privesc.Ce-mi pot dori, acum, de Paști?Un vis în care să-mi zâmbești.Sănătate pentru cei rămașiîn urma-ti. Mama, unde ești?Sunt clipe-n care uit c-ai plecat,Mă trezesc zâmbind, vreau să te sun.De
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
câte ceva pe la ele! - Pleacă de aici, nu pui tu mâna pe lucrurile mele! - Bine, bade, mă urc sus, măsor, plec... - Du-te la dracu să te pieptene!...scobite-ar vulturii în cur!...fire-ai tu, să fii, al zvârli!...primar nebun care umblă pe coama caselor! În timp ce locuitorul casei îl suduie, cățelul din curte nu se lasă mai prejos și lătra de zici că-l strivește cu toată greutatea lui, primarul. Se simte în spațiul de la nivelul solului din curte cât
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378126_a_379455]
-
din 12 noiembrie 2016. Va spune ceva dată de 15 noiembrie 1987? Pentru unii este doar o simplă dată în calendar, pentru alții o pagină importantă în manualul de istorie, un moment de referință pentru posteritate, un act de curaj nebun în fața unei dictaturi represive care devenea din ce in ce mai greu de suportat și luminița de la capătul tunelului(democrației) era într-o eclipsă totală. Ziua de 15 noiembrie 1987, o zi de duminică, în care plebea mioritica era chemată să-și dea votul
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
comuniste. Citește mai mult Va spune ceva dată de 15 noiembrie 1987? Pentru unii este doar o simplă dată în calendar, pentru alții o pagină importantă în manualul de istorie, un moment de referință pentru posteritate, un act de curaj nebun în fața unei dictaturi represive care devenea din ce in ce mai greu de suportat și luminița de la capătul tunelului(democrației) era într-o eclipsă totală.Ziua de 15 noiembrie 1987, o zi de duminică, în care plebea mioritica era chemată să-și dea votul
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015. Pentru unii este doar o simplă dată în calendar, pentru alții, însă, o pagină importantă în manualul de istorie, un moment de referință pentru posteritate, un act de curaj nebun în fața unei dictaturi represive care devenea din ce in ce mai greu de suportat și luminița de la capătul tunelului(democrației) era într-o eclipsă totală. Ziua de 15 noiembrie 1987, o zi de duminică în care plebea mioritica era chemată să-și dea votul
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
șase, chiar șapte zile pe săptămână, chipurile, să ... Citește mai mult Pentru unii este doar o simplă dată în calendar, pentru alții, însă, o pagină importantă în manualul de istorie, un moment de referință pentru posteritate, un act de curaj nebun în fața unei dictaturi represive care devenea din ce in ce mai greu de suportat și luminița de la capătul tunelului(democrației) era într-o eclipsă totală.Ziua de 15 noiembrie 1987, o zi de duminică în care plebea mioritica era chemată să-și dea votul
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Să mă molipsești cu dragoste de viață Ca să râdă visele în mine De cu seară până-n dimineață! * Mușcă-mă cu ochii tăi de foc Ca să-mi înfierbinți sângele-n vine, Prinde-mă c-o glumă de mijloc Într-un dans nebun printre suspine. * Să palpite dimineața-n mine Languroasă zorii să-i privesc, Să te-nvălui cu mișcări feline Prizonier în suflet să te-opresc. * Mușcă-mă cu disperarea sorții, Fă din trupul meu o jertfă vie, Ca în nepăsarea rece
MUȘCĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378234_a_379563]
-
Popescu Publicat în: Ediția nr. 1716 din 12 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă întorc acasă de Înălțare! Îmi fuge soarta, îmi fuge talpa, Le însoțesc și eu prin lume Și uit de mama și de tata Și de miresmele nebune! Trăiesc din gânduri ce îndeamnă La răscoliri de taină-aleasă, Profundul nu mă ia în seamă, Îmi lasă sufletul acasă! Mă tot visez dormind în crâng, Lângă fântâna cu găleată, Unde mormintele își plâng Istoria demult uitată! Când obosesc de drum
MĂ ÎNTORC ACASĂ DE ÎNĂLŢARE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378229_a_379558]
-
Trăiesc din gânduri ce îndeamnă La răscoliri de taină-aleasă, Profundul nu mă ia în seamă, Îmi lasă sufletul acasă! Mă tot visez dormind în crâng, Lângă fântâna cu găleată, Unde mormintele își plâng Istoria demult uitată! Când obosesc de drum nebun, Când forța nu mai are forță, Mă întorc în satul meu, cel bun, Să îmi aprind o nouă torță! Mă întorc acasă de- Înălțare, Când bate toaca-n satul meu Și simt, din binecuvântare, Că mă înalț, prin EL, și
MĂ ÎNTORC ACASĂ DE ÎNĂLŢARE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378229_a_379558]
-
Cum sunt cuprins de mii de fluturi, Când mângâiat de mâna ta Descoperit-am multe lucruri. Cu tine mai târziu am stat Pe-un verde crud, sub clar de lună, Și-apoi pe raze am urcat, Fugind de lumea cea nebună. Cu tine legământ am strâns, Să-mbrățișăm aceeași soartă. Precum copiii noi am plâns De visele-adunate-n poartă. Cu tine mă trezesc și-acum, Iar după ani și ani de zile, La fel te strâng și încă-ți spun Că nu
CU TINE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378227_a_379556]
-
-i mare, să nu greșești, Căci totul se interpretează, Iar cei în drept te arestează. S-a diversificat și recuzita. Se perfecționează spionita. Videocamere, microfoane, cipuri, Ascunse bine, tot felul de tertipuri. Râdem, glumim, dar se întâmplă În această lume nebună, tâmpă, Spionita nu e numai obsesie Există și te bagă în depresie. S-a spionat de când e lumea, Dar niciodată ca acuma. S-a ajuns azi la apogeu, Nu avem niciun Dumnezeu. Se urmăresc unii pe alții, Polițiști, magistrați, deputați
SPIONITA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378249_a_379578]
-
sapă tărâmulde cețuri și vânt.Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng,mă-mbracă-n lințolii de morțibate prin porțivântul nopții din târg,Ochii mei parcă știu, parcă plângpașii lumii de ieri, valea asta de golînvelită-n pășunipentru turme de cerbiși nebuni fumegând,cu iluzii prin piei,cu țărâna prin dinți,cu păienjeni la porți...Câte nopțivei mai sta, câte zile mai poțisă mă-nduri în trecut? Câte ore am timp,câte clipe din ceas?Bun rămas,... IX. CĂ UN VERB ÎNTR-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ploi și frig și vânt și vânt Stă lopată grea pe dealuri, rupe rană din cuvânt, sapă rădăcini de pajiști, sapă curtea fără ține Mama, zmeura e coapta, Mama, vara e-n ruine printre crinii tăi sălbatici dintr-un târg nebun de verde Spune, mama, cu ce nume mi te-au dus să te dezmierde? Citește mai mult Spune, mama, roua ta,spune mama, roua rececum se urcă peste mâini,cum se usca și se trece...Spune, mama, flori de fâncâte
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
luna? Spune, mama, iarbă multă,ploi și frig și vânt și vântStă lopată grea pe dealuri,rupe rană din cuvânt,sapă rădăcini de pajiști,sapă curtea fără tineMamă, zmeura e coapta,Mama, vara e-n ruineprintre crinii tăi sălbaticidintr-un târg nebun de verdeSpune, mama, cu ce numemi te-au dus să te dezmierde?... XII. GLONȚ DE MĂCEȘ, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1641 din 29 iunie 2015. Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
nu sunt,ce-am pierdut. Și nu sunt privitori să mă vadă râzând cum golesc din pahar o uitare în plus cum prin trențe-mi curg ani, insă viața s-a dus și pe străzi trec iubiri fremătând. Sunt hoinarul nebun, ochi de stele mă ning și mă dor când adorm pe o bancă de lemn doar prin plâns de viori frigul nopții îl sting și din bocetul lui îți fac semn. Nici nu pot să te vreau prin bodegi fumurii
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
n-am, si nu sunt,ce-am pierdut.Și nu sunt privitori să mă vadă râzândcum golesc din pahar o uitare în pluscum prin trențe-mi curg ani, insă viața s-a dusși pe străzi trec iubiri fremătând.Sunt hoinarul nebun, ochi de stele mă ningși mă dor când adorm pe o bancă de lemndoar prin plâns de viori frigul nopții îl stingși din bocetul lui îți fac semn.Nici nu pot să te vreau prin bodegi fumuriisă-ți așezi mâna blând
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
tărâmulde cețuri și vânt;Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng,mă-mbracă-n lințolii de morțiBate prin porți vântul nopții din târg,ochii mei parcă știu, parcă plângpașii lumii de ieri, valea asta de golînvelită-n pășunipentru turme de cerbiși nebuni fumegândcu iluzii prin piei, cu țărâna prin dinți,cu păienjeni la porțiCâte nopți vei mai sta, câte zile mai poțisă mă-nduri în trecut? Câte ore am timp,câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să colindochii mei
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]