1,116 matches
-
Dacă ne spuneți cum... murmură, uimit, unul din negustori. - Nu există realitate, spuse Ștefănel privindu-l pe călugăr. Există doar aparențe. Aparențele Înșeală. Aparențele sunt simple oglinzi. Călugărul Îl urmărea Încordat. Începea să Înțeleagă planul, care i se părea absolut nebunesc. - Oglinzile cele mari, Înșirate În bazar, continuă tânărul, acoperă cam cinci sute de pași. În cinci sute de pași se pot reflecta cinci sute de luptători. Care nu există. Negustorii priveau nedumeriți, dar fascinați. - Dar există cinci sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urmat de al doilea și al treilea Îngenunchează și duc pumnul stâng În partea dreaptă a pieptului, acolo unde toți aveau Încrustat pe platoșe semnul șarpelui și al săgeții. Încet, pe poartă ieșiră doi oameni. Așa cum Alexandru bănuia, oricât de nebunească ar fi fost această bănuială, cel care apăru primul În fața mulțimii fu tânărul cu ochi albaștri. Penelul se mișcă, din reflex, cu rapiditate. Conturul feței, fruntea, părul, ochii, umerii. Culoare, gândi pictorul, nu se Înțelege nimic fără culoare... Scoase repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tatăl lui Ștefan Oană. Iată că l-au găsit. Cosmin Oană rămase mut. Nu era cu putință. Poate era un basm, sau un vis, poate cineva Își bătea joc de el. Cineva care Îi știa cele mai ascunse și mai nebunești speranțe. Și totuși, chipul lui Ali nu era nici răutăcios, nici ironic. Era sincer. Dar, după o clipă, același chip deveni alb și Încremenit În ultimul spasm, iar comandantul spahiilor se prăbuși, cu un pumnal Înfipt În spate. - Ogodai! Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câteva sute de iarzi de o gospodărie, apoi înconjurând-o, Idris și ceilalți îl privesc ciudat, dar nu spun nimic. După o vreme, acceptă acest lucru ca făcând parte din rutina zilnică, un fapt nici mai mult nici mai puțin nebunesc decât orice altceva ce i s-a cerut să facă. În felul acesta, străbate ținutul Fotse în zigzag, treptat pierzându-și simțul direcței. Nu le cere ajutor celor trei. Nici ei nu i-l oferă. După o vreme, începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca din Întâmplare, că-i era frică de nu mai putea de câinii care, pe Întuneric, săreau gardurile curților unde ziua stătuseră adăpostiți și puneau stăpânire pe uliță, iar Ectoraș se simțise fericit pe de-a dreptul. Cu un curaj nebunesc, cu vorba netremurată și cu un glas ce se prefăcea a fi oarecare, Îi spusese că, oricum, el nu se ducea acasă În seara aia, ci la văru-său, așa că n-ar fi fost nici o nenorocire dacă ar fi ocolit nițeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape că leșinase, se târâse cu greu până la mal și se trântise În iarbă. Zăcuse acolo vreme destulă, prefăcându-se că se odihnește și că stă la zvântat, În timp ce În jurul lui toate priveliștile și zgomotele se roteau Într-un vârtej nebunesc, căpătau contururi tari, ce puteau fi pipăite, și-l izbeau În rotirea lor sălbatică de uriașă moară agresivă, provocându-i dureri adânci și ascuțite În tot trupul. Țiganul care făcea pe șeful cetei, pe numele lui Gululu - un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bulgări de pământ și fire de iarbă. Pământul se cutremura, caii nechezau, ofițerii și soldații strigau care-ncotro. În cele câteva momente necesare pentru a preface odihna în luptă, comandanții armatei clanului Tokugawa dăduseră ordin să se dezlănțuie o rafală nebunească de gloanțe și săgeți, drept asupra trupelor lui Hidetsugu. — Foc! Trageți săgețile! — Loviți-i! Observând deruta inamicului, călăreții și corpul de lăncieri atacară dintr-o dată. — Nu-i lăsați să se apropie de Domnia Sa! Strigătele care-l înconjurau pe Hidetsugu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pustie, pe țărmul Necunoscutului. Așteptând un tren Zorii se așezau azurii pe umerii obosiți ai unei nopți zbuciumate.Trenurile lor păreau să nu mai vină. Gândurile li s-au așezat alăturea, pe șine, și păreau că se pierd în dansul nebunesc al timpului... Se priveau furiș și nu se mai recunoșteau, de parcă cineva pus pe șotii le schimbase fețele. Nici nu știau că la cele două capete de linii îi așteptau crucile încă mirosinde a vopsea proaspătă.Cruci care le aparțineau
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
spună „Gata cu cea veche, acum sunt cu una nouă“. Mesajul a avut un efect devastator: viața, în New York, își urma cursul și fără mine. Ce altceva se mai întâmplase de care eu nu aveam habar? Am ascultat ritmul acela nebunesc, plin de energie și pe când melodia se apropia de final, am încercat să mă opresc din tremurat, să mă adun ca să pot vorbi. Dar nu! Mai urma o strofă. Domnul Plant o luase din nou din loc, urlând și cârâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuprinsă de o tristețe îngrozitoare. Unde se dusese Luke? Unde puteam să-l găsesc? Voiam să mă ia în brațe și să mă strângă la piept. Voiam să fiu consolată, așa cum mă consolase el cândva. Mă hrăneam cu o fantezie nebunească: să dau buzna în camerele personalului și să aranjez o întâlnire cu el. Eram sigură că dac-am fi vorbit calm, și-ar fi dat seama că încă ținea la mine. Odată ținuse așa de mult la mine. Era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ochi, m-am așezat pe niște scări jegoase din fața unui bloc care arăta ca după război. Dar o femeie cu mai mulți copii a ieșit afară și mi-a spus posomorâtă: —Ridică-te! M-am ridicat. Frica a spart baricada nebunească pe care mi-o construise nevoia de droguri. Femeia aia era dură, acră și înfricoșătoare și probabil că mai erau și altele ca ea. Auzisem că în zone ca aia existau grupuri de justițiari. Care făceau mai mult decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aș dori să stau mai mult pe-acasă ca să mă bucur de priveliștea asta, însă în ultima vreme singura perspectivă pe care am avut-o a fost aceea pe care mi-o oferă biroul. Să lăsăm la o parte domeniul nebunesc al imobiliarelor: mintea mea ardea, cu frenezie, din cauza celei mai importante întrebări, care însă nu primise încă un răspuns. Era Randall singur? Putea oare un tip, care arăta atât de spectaculos atât pe hârtie, cât și în realitate, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
te rog s-o duci acasă pe domnișoara Truman, apoi vino să mă iei de la birou pe la două și jumătate, l-a instruit el pe șofer. OK, deci poate că într-adevăr avea de lucru. Era o situație ușor cam nebunească, dar o persoană care era atât de dedicată slujbei, care se întorcea la birou după o cină relaxantă și de durată, te intriga deosebit de tare. Asta da, să fii pasionat de ceea ce faci. Pe drumul către Christopher Street, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să nu fii așa de convinsă. Nu încerc să te sperii, Claire, dar ar trebui să știi că majoritatea poveștilor pe care le-ai auzit despre Vivian - așa îngrozitoare cum par - sunt, de fapt, variante îndulcite ale realității. Adevăratele povești nebunești despre Vivian - cele pentru care Resursele Umane îi plătesc pe foștii angajați ca să nu le discute niciodată cu nimeni - sunt ținute sub șapte lacăte. și protejate de ordine judecătorești. Cum ar fi? am întrebat, simțindu-mă străbătută de un frison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îmi mărturisiseră că-i trimiteau lui Vivian orice propunere de carte în care femeia era persecutată, iar bărbatul era de vină - asta fiindcă știau sigur că Vivian avea să-i sprijine pe autori 100 %. Dacă mai adăugai și ceva sex nebunesc, atunci obțineai formula ei preferată. — Sună bine, Candace, am încurajat-o eu. De ce nu începi să notezi exact poveștile pe care vrei să le incluzi - evident, o să vrem să ne axăm pe detaliile suculente pe care nu le-ai inclus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de pe lista ta de primăvară. M-am așezat și mi-am scos cartolinele cu notițe. și-atunci mi-am dat seama: nu eram deloc emoționată. Nu știu cum, dar panica din ultimele cincisprezece minute, adrenalina care-mi alergase prin vene și cursa nebunească de pe coridoare mă vindecaseră, ca prin farmec, de obișnuita mea teamă de a vorbi în public. Când m-am lansat în prezentarea primului titlu, m-am simțit mai relaxată, mai plină de încredere și mai coerentă decât mă mai simțisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trei săptămâni, începând din secunda asta, ca să livreze manuscrisul complet. Te descurci? Aș fi preferat să mă fi pocnit. Ba chiar aș fi ales și niște așchii de bambus înfipte sub unghii. Patru cărți abia intrate, fiecare cu același program nebunesc, cu nici un cuvânt încă scris, însemna că aveam să petrec cel puțin douăzeci și patru de ore pe zi la birou, pentru o perioadă sănătoasă de șase săptămâni. și tot exista posibilitatea să nu reușesc să fiu gata la termen. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la 2:00 a.m. Randall se foise teribil. Se ridicase în picioare și se plimbase în sus și-n jos prin avion, se agitase pe ideea că nu putea să se odihnească așa cum trebuie înainte de o săptămână cu un program nebunesc. Ne hotărâsem să ne întoarcem devreme de la Paris, ca să evităm riscul de a ne bloca în trafic în afara New York-ului. Randall trebuia să se întâlnească a doua zi dimineață, la prima oră, cu președintele și cu consiliul director al unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca să scoată, din nou, capul la suprafață. Cu mai multă forță decât înainte. Phil avea dreptate: Vivian era un geniu. Avea o capacitatea unică de a vedea oportunități acolo unde nu le vedea nimeni, etica ei de muncă era absolut nebunească și, în anumite circumstanțe, până și egomania ei putea fi considerată un avantaj. Era frumoasă, sclipitoare. Totul era în favoarea ei... și totuși, eu nu mai întâlnisem o altă persoană care să emane atâta furie și amărăciune. și asta era marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a ei nu era una foarte mare! oftă Henry. Altfel femeia ar fi ajuns pe orbită. — Ei bine, toate astea nu fac altceva decât să dovedească un lucru, zise Betty, privind jumătatea plină a paharului. Poate că Eva face lucruri nebunești, dar îi trece repede. — Doamnei Portway nu i-a trecut așa de repede, spuse Wilt, refuzând să se lase consolat. A stat în spital șase săptămâni, iar grefele de piele nu i s-au prins. De atunci nici măcar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
arătă încurcat. — Pare ciudat ca o asemenea femeie să se lase omorâtă de domnul Wilt fără să i se opună mai serios, zise el gânditor. — Mie mi se pare incredibil, întări domnul Morris. Mai mult, sugerează un grad de vitejie nebunească pe care comportamentul lui Henry în cadrul catedrei nu m-ar fi făcut să-l ghicesc vreodată. Singurul lucru pe care-l pot lua în considerare este acela că în momentul faptei era într-o stare de nebunie. Sergentul Yates se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-i permis, ca un pacient care nu știe despre ce-ivorba. Tocmai că știu. Subitul e soluția. Urmă o lungă tăcere. Briza parfumată și vicleană, o lungă coadă invizibilă de păun, pe cerul diafan. Da, zumzetul efemeridelor, asaltul rebel al primăverii, nebuneștile ei provocări. Veneau parcă din altă vârstă, din altă lume. Asistenta contempla cerul, dar tresari, dintr-odata. — Să vă citesc ceva. Să vedeți unde se poate ajunge. Mâinile ei scurte, cu degetele pline de inele, despăturiră revista pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
omenești și mi-am propus să includ în ea, în cel mai simplu și mai limpede limbaj cu putință, o relatare a fiecărei gafe, a fiecărei bușituri, a fiecărei încurcături, a fiecărei tâmpenii, a fiecărei slăbiciuni și a fiecărei fapte nebunești pe care o comisesem în îndelungata și pestrița mea carieră de om. Și, când rămâneam fără povești despre mine însumi, aveam să scriu despre lucruri care li se întâmplaseră cunoscuților mei și, când și sursa aceasta avea să se epuizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după ce ea s-a îndreptat spre bucătărie, Tom a constatat că arătam straniu și m-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva. L-am asigurat că eram în formă după care, în aceeași respirație, m-am auzit mărturisindu-i pasiunea nebunească și neîmpărtășită. — Sunt în stare să întorc lumea pe dos pentru fata asta, am zis, dar nu-mi folosește la nimic. E măritată și, pe deasupra, și sută la sută catolică. Dar măcar îmi lasă loc să visez. M-am încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
merge conform planului, ne putem aștepta la o substanțială infuzie de numerar în viitorul apropiat. Suficient pentru a înclina balanța în favoarea noastră și a face visul să se împlinească. Pentru că despre asta vorbim, nu-i așa? Despre un vis, visul nebunesc de a lăsa în urmă grijile și durerile acestei lumi mizerabile și de a ne crea o lume a noastră. Cu șanse mici, într-adevăr, dar cine poate să garanteze că n-o să se întâmple? TOM: Și de unde o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]