882 matches
-
ne lipim urechea de sol, auzul nostru nu ar percepe nici măcar un zgomot. Deși surzi la trosnetele puternice din subteran, totuși, nu putem spune că nu am fi martorii acestei nașteri. Chiar acum, sub tălpile noastre, au loc prefaceri telurice necontenite care făuresc pământuri. Se desfășoară o încleștare între coloși pe umerii cărora se sprijină relieful României și, în cele din urmă, chiar existența națiunii. O luptă se dă între uriași telurici, mai vechi și mai noi: placa Est Europeană, microplaca
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din aluatul munților. Oriunde umblăm pe cuprinsul țării, picioarele noastre calcă pe trupul Carpaților. Nașterea înseamnă bucuria trăirii unui miracol. Prin venele sale, munții pulsează viață, izvorând râuri care depun sedimente... Sunt rămășițele strașnicelor frământări din eroziuni, fragmentări și nivelări necontenite pe care le îndură munții noștri. Astfel, într-un efort de creație perpetuă, prin curgerea râurilor în trepte, urmându-și cursul spre mare, sedimentele aduse din munți modelează, pentru noi, podișuri, dealuri și câmpii. Desigur, în efortul artistic de sculptare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în Ipotești au intrat deja posesorul cel nou și eu mă văd nevoită a mă depărta, pe lîngă o mătușă, la mănăstire. Nu-mi ține(ți) Vă rog de rău, că nu m-am interesat de fratele meu, Mihai, dar necontenita suferință, de timp de un an, a bietului Niculae numai pe mine mă putea suferi, probă este testamentul și scrisoarea ce le-au făcut înainte de a-și lua viața, moartea tatălui meu foarte iute, eu singură și oloagă, puteți singur
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cel ce se află la originea reflecțiilor despre esența procesului de reprezentare propriu teatrului, proces centrat, de la un capăt la celălalt, pe „mișcarea pendulară care conduce când la incarnarea imaginilor teatrale, când la dezincarnarea lor”. Aceasta este provocarea teatrului: un necontenit du-te-vino între incarnare și dezincarnare și, așa cum Craig prelua îndemnul spectrului shakespearian, tot astfel Vitez apelează, pentru a se exprima, la o frază hamletiană: „Să sfidăm prevestirile”. Cheia acestei sfidări e întâlnirea cu fantomele. Dar perspectiva deschisă de Craig - aceea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cărui temă este legătura dintre părinți și copii, o legătură pe care suferințele, despărțirile o fac de fiecare dată mai puternică, trădează, desigur, o viziune budistă asupra vieții: rob al unor sentimente care nu-i aduc decât frământări și un necontenit zbucium de-a lungul întregii sale existențe, omul tânjește să ajungă „pe celălalt mal”, pe un tărâm de unde au dispărut definitiv și nașterile, și morțile, și tensiunile, și durerea de neîndurat a separării de cei dragi. Dar același no rostește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
semnificația lui - în care se făcea că, mort fiind, fusese readus la viață de sărutarea fierbinte a Julietei. Căci ceea ce vede el în vis nu este decât o umbră (shadow), o iluzie, ca și cum în miezul tragediei s-ar afla această necontenită permutare între adevăr și fals, între visul resurecției care ar fi trebuit să se adeverească - și nu s-a adeverit - și realitatea unei aparente morți care se va dovedi, în cele din urmă, adevărată. Fără a complica atât de mult
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
actor care l-ar aduce, în cele din urmă, pe scenă. În discursul său cu rol de prolog, Doctorul Hinkfuss, regizorul spectacolului Astă-seară se improvizează, reia tema paradoxului unei arte alimentate de tensiunea dintre materialitatea masivă, osificată a formelor și necontenita lor schimbare, datorată fluxului invizibil, insesizabil al vieții. Opera fixată o dată pentru totdeauna într-o formă, opera socotită de autor ca definitiv încheiată în momentul scrierii ultimului cuvânt și devenită, în consecință, imuabilă, nu trăiește ca atare și nu supraviețuiește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor infantile, ale obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. („Examenul critică, p. 5). Cu alte cuvinte, trebuie găsită linia de mijloc între cele două metode extreme și deopotrivă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină, în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor în familie, a obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. Egoismul și individualismul sunt factori psihologici care împiedică realizarea „reversibilității” în plan moral, a acelui schimb echilibrat între
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care îl contestau le sugera asemenea comportamente de control. În aceste cazuri, travaliul teatral bazat pe colaborarea comunitară este condus cu mână fermă de un lider care-și exercită autoritatea și își impune voința și dincolo de repetiții, printr-o supraveghere necontenită, o supraveghere „dinăuntru”, contaminată de modelul supravegherii „din afară”. Să nu explicăm însă doar prin sociologie o astfel de practică; ea este și rezultatul unei relații cu concretul spectacolului, relație proprie unui artist chiar și în afara unui context de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care Împărtășesc cele două premise, ori mai degrabă refuzuri, menționate mai Înainte) se dovedeau capabili, cel puțin pentru o vreme, să completeze nu doar una, ci toate căsuțele libere. Către Începuturile Islamului, Gnosticii fuseseră epuizați, expulzați din istorie de presiunea necontenită a forțelor tradiționale și În special a creștinilor, care se transformaseră dintr-o confesiune persecutată la Începutul secolului al IV-lea, Într-o religie de stat totalitară și persecutoare, la sfîrșitul aceluiași secol. Motivația creștinilor de a suprima gnosticismul o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Colectivizarea agriculturii În România. Represiunea, vol. I, 1949-1953, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2004. Damian, Ancu, Breazu, Florentin, Bălan, Ion (ed.), Colectivizarea În Vlașca, 1949-1950. Documente, Vinea, București, 2002. Degeratu, Claudiu, Roske, Octavian (ed.), „Colectivizarea agriculturii. Modelul sovietic: ridicarea necontenită a nivelului de trai”, Arhivele Totalitarismului, II, nr. 1-2/1994, pp. 80-91. Degeratu, Claudiu, Roske, Octavian (ed.), „Colectivizarea agriculturii. Modelul sovietic: drumul belșugului”, Arhivele Totalitarismului, II, nr. 3/1994, pp. 54-68. Degeratu, Claudiu, Roske, Octavian (ed.), „Colectivizarea agriculturii. Modelul sovietic
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
consecință directă a reengineering-ului. Acest obiectiv permite accelerarea proceselor decizionale grație eliminării liniilor ierarhice orizontale și utilizării structurilor orizontale de tip echipe de proiect. Lumea revoluției industriale lasă locul unei ere a economiei globale a tehnologiilor informatice și a schimbărilor necontenite. Astfel, profesioniștii tehnologiilor informaționale au un rolcheie în orice proces managerial. În ansamblu, schimbarea organizațională presupune respectarea celor opt principii de management al calității<footnote E. Maxim, Calitatea și managementul calității, Editura Sedcom Libris, Iași, 2007, pp. 153-157. footnote> (ediția
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
se strâng la un loc o mulțime mare de șerpi; se așază într-o roată tot cap la cap și unii spre alții, de se face dinaintea capetelor lor o spumă mare, mare și deasă. Din spuma aceasta, la suflarea necontenită a șerpilor, se alege cu timpul un adamant, adică o piatră cât o alună, sau o nucă, ori chiar și cât un ou de găină de mare, însă tare scumpă și frumoasă și strălucitoare ca lumina soarelui! Această piatră prețioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mea... Dar aș vrea să știți și să înțelegeți un singur lucru: abia privindu-vă împreună am găsit tâlcul soartei și al umilințelor mele, am înțeles că n-a fost în mine decât iubire... Iubire întoarsă poate și rătăcită, dar necontenit iubire... N-am vrut decât să dăruiesc... N-am vrut decât să aduc bucurii... Asta a fost viața mea de când m-am dăruit întâia oară, ca fată neștiutoare de răutatea omenească, și iubire a fost viața mea zi de zi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
joace jocul minciunii și să se lase manipulat?". Iubitorul de Eminescu (vezi "Eminescu. În durată eternă" (100 de poeme la centenarul trecerii Poetului în eternitate), selecție și studiu introductiv de Geoge Mirea, Editura Eminescu, 1989) nu putea să nu denunțe necontenita cabală antieminesciană, denigrarea tip "Eminescu, mon amour", semnată de Mircea Cărtărescu, un infamant text ce colecționează "pe surse" felurite neglijențe fizice, de vestimentaație sau de comportament datorate sărăciei endemice, temperamentului, eredității (hirsutismul!) sau solitudinii poetului care-a prezis, profetic, pizma
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este cinstit, loial și corect, convins că omul trebuie să învingă toate piedicile ivite în viața sa. Acesta capătă experiență de viață prin depășirea pericolelor, se umanizează, se maturizează în urma întâlnirii cu omul roș, în călătoria sa care este un necontenit prilej de inițiere. El capătă experiență în cunoașterea speciei umane și în urma întâlnirii celor cinci personaje supranaturale, cu elemente grotești, cu viciile lor pe care feciorul de crai le privește cu înțelegere și jovialitate. Știind, după filosofia străveche, că omul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la ea pe Cellino, în lipsa soțului, este surprinsă și încearcă să-și ucidă soțul pentru a-și apăra amantul. Alta își motivează fapta astfel: "iubirea e oarbă", ceea ce înseamnă că ea reprezintă eternul feminin: "iubire întoarsă poate și rătăcită, dar necontenit iubire... N-am vrut decât să dăruiesc... N-am vrut decât să aduc bucurie". E un personaj cu un comportament contradictoriu (fuge din casa tatălui său pentru un aventurier, renunță la viața superficială căsătorindu-se cu Pietro Gralla, pe care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să țină cont de orice categorie documentologică, așa cum istoricii admit astăzi fără rezerve. Dincolo de ceea ce se credea a fi tăcere densă, impenetrabilă, se descoperă pe diverse căi (limbă, folclor, "instituții" antropologice) o viață culturală ce rezumă, în fond, "umila acțiune necontenită și obscură a mulțimilor, care nu numai că țin pe umerii lor palate și temple, cu toate podoabele și puterile lor, dar condiționează, fără știrea artiștilor celor mai personali, și cea mai înaltă artă", cum observa, la începutul secolului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
distinge dacă cineva este omagiat pentru că este erou sau criminal?"104 se întreabă, amar, Sábato. Scriitori ai suferinței, preocupați deopotrivă de om, cu tot ce are el mai tragic, sufletul, văzut că o regiune sfâșietoare și ambigua, sediu al înfruntării necontenite dintre trup și puritate, dintre nocturn și lumina, câmp de luptă între furii și olimpicele zeități ale rațiunii, nu putem afla o ilustrare mai adevărată a misiunii scrisului lor, de catharsis propriu, dar și al celui de lângă ei, omul, decat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care știința economică nu știe încă să le vindece, ceea ce nu o împiedică să apară drept cea mai solid structurată dintre toate științele sociale, eficace prin multiplicitatea aplicațiilor sale pentru domeniile circumscrise, dominatoare și expansionistă"4, dar afectată de necontenitele repuneri în cauză și de chiar aceste ambiții mereu reînnoite și reafirmate. Fiecare etapă a gîndirii umane se naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a ideilor și a credințelor, ca și din configurația istorico-socială specifică prezentului. Doctrinele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu știe încă să le vindece, ceea ce nu o împiedică să apară drept cea mai solid structurată dintre toate științele sociale, cea mai eficace prin multiplicitatea aplicațiilor sale pentru domeniile circumscrise și nu numai, dominatoare și expansionistă, dar afectată de necontenitele repuneri în cauză și de chiar aceste ambiții mereu reînnoite și reafirmate"16. În termeni globali, știința economică contemporană este caracterizată de o dublă dinamică: pe de o parte, de creșterea imensă a numărului de lucrări; pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
atingem scopurile în limitele necesității. 6. ZBORUL FRÎNT AL GÎNDIRII ECONOMICE "Știința fără conștiință nu este decît o ruină a sufletului" (François Rabelais) In epoca postmodernă, știința economică parc a se situa într-o zonă a mitului. Afectată de o necontenită repunere în cauză, reconsiderări și ambiții mereu reînnoite, de certuri și dispute interminabile, cetatea economiștilor poate fi asemuită unui Turn Babel, mai puțin zodiacul de pe bolta ultimului etaj (scriere în/cu stele), ce demonstra faptul că primul Babel era, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
navigator, spion, ctitor de orașe și regele Islandei pentru câteva săptămâni. Pare însă să se facă auzite și vocile altor personaje minore legate de cele două dominante, ca și cum Claudio Magris ar fi pus la baza artei narative a romanului un necontenit proces de reduplicare de persoane, de celule, o nesfârșită clonare a unui motiv, nucleu semantic, personaj. Și fiecare personaj creează împreună cu toate celelalte, o secvență specială, magică prin încredințarea ei unui destin imprevizibil. Dar ceea ce pare să lege într-adevăr
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pagini extraordinare (vezi lucrarea sa cea mai cunoscută, cvasiautobiografică, "Legenda sfântului băutor") privind pierderea de identitate pe care Roth a simțit-o în societatea timpului său și pe care Magris o interpretează în La voia întâmplării ca pe o multiplicare necontenită a eului, de fapt o dispersie, o atomizare a identității. Gesta Baudolini, un mileniu de ficțiune Umberto Eco (n. 1932, Alessandria, Piemont) este profesor de semiotică și președinte al Școlii Superioare de Științe Umaniste de pe lângă Universitatea din Bologna. Între lucrările
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]