2,084 matches
-
care predomină austeritatea substantivului, ceea ce induce în lector un halou ermetizant, derutînd decodificarea și făcînd dificilă receptarea". (Marin Mincu, Ziua literară, 24 iunie) Viața e în altă parte Poezia ca ultim sălaș al lui Dumnezeu", așa spunea cineva despre felul necruțător în care Kundera vede poezia în cartea sa căreia i-am împrumutat titlul. Unde este viața? Acolo unde se află armonia și tandrețea, unde verbul se topește în gesturi și gesturile primesc concretețea verbului. Pe pămînt? Da, și pe pămînt
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
pe dosare europene, așteptând să-și facă loc în echipa birocraților români de la Bruxelles, în momentul aderării." (pp. 283-284) Romanul e presărat cu note din jurnalul Letiției Branea. Din acest depozit secret, spune protagonista, va ieși cândva o proză absolut necruțătoare, în care-și va taxa, după merite, apropiații. Provizorat e, indiscutabil, mai mult de atât. Ceea ce nu o face, totuși, să fie o carte bună.
Drumuri egale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6013_a_7338]
-
a cărei realitate dureroasă ajungi să-ți dai seama tocmai în clipele cînd singurătatea, majestuoasă și divină, te copleșește mai crîncen. însemnările pe care le voi face aici aș dori să fie o încercare de pătrundere în mine însumi, lentă, necruțătoare, francă și de absolută sinceritate. Impresiile despre alții, despre lumea din afară vor înfățișa nu senzațiile momentane, ci mai ales - așa aș vrea cel puțin - păreri filtrate prin judecata mea rece, obiectivă, ceva ca o reflectare vie în oglinda sufletului
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
un ingenuu instinct al posesiunii și oferă exact atîta poezie cîtă poate duce fiecare: de la imaginea instant și pînă la marile estuare ale unor fluvii de cuvinte și de imagini care se răsfiră și împregnează infinitele spații plane. Un destin necruțător a decis ca poezia lui Ștefan Drăghici să se termină brusc, în dimineața zilei de 27 noiembrie, într-o ceață mult mai grea și mai năprasnică, alături de soția lui, pe una din șoselele care, ca multe altele, a mai consolidat
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
fascinația pe care le degajă nu exclud însă, cum remarcă autorul, malițiozitatea privirii. Aceasta (ca și Zoe Cămărășescu, care beneficiază și ea de un portret emblematic, cuceritor) e în același timp une femme d’esprit caustică, acidă, capabilă să sintetizeze necruțător, în câteva sintagme memorabile câte o figură familiară în epocă; să amintim, spre deliciul cititorului, doar microportretul autorului lui Swann: „După cină, conversație cu Marcel Proust, un omuleț mai degrabă oribil, dar ale cărui cărți sunt extraordinar de en vogue
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
reginei etc.). Între tipologiile acestor femei remarcabile își face loc și portretul Cellei Delavrancea (așa cum reiese din schimbul epistolar cu Filip Lahovari, ori din celebrul episod amoros cu Nae Ionescu), și ea autoarea unor mots d’esprit, a unor verdicte necruțătoare, și, în general, posesoarea unei atitudini neechivoce de amazoană, dotată cu „spirit de cravașă“ și autoarea unor „seducătoare coregrafii dictatoriale“, „voluntara, senzuala, năstrușnica, drăcoasa, apriga Cella“. Două intelectuale autoare ale unor jurnale de marcă dedicate inter- și postbelicului, Alice Voinescu
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
minute mai târziu. Părăsi stația și făcu primii dintre cei 194 de pași care îl despărțeau de blocul său. Într-un copac ciripea un animal. O pasăre. Shuoke o remarcă dezinteresat. Ajuns la bloc îl salută pe portar - un bătrân necruțător care critica vestimentația oricui (Femeile din zilele noastre, îi zisese într-o seară lui Shuoke, se îmbracă ca niște curve. Se și poartă ca niște curve. Pe vremuri...) și urcă trei etaje cu liftul. Shuoke locuia într-un apartament scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
făcậnd critică literară autentică, la prima lectură a operei, fără a-și nota absolut nimic despre nimeni. Avea o memorie fenomenală și, mai ales, capacitatea magnifică de a cataloga, de a sistematiza cu rapiditate, de a emite concluzii, uneori dure, necruțătoare chiar, alteori favorabile, salutậnd de fiecare dată talentul autentic. A fost o relație specială care ne-a marcat mult reciproc. Eu eram o cititoare pătimașă, fără nici un fel de restricții, citisem aproape tot fondul secret al Bibliotecii Eminescu, iar el
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
făcậnd critică literară autentică, la prima lectură a operei, fără a-și nota absolut nimic despre nimeni. Avea o memorie fenomenală și mai des, capacitatea magnifică de a cataloga, de a sistematiza cu rapiditate, de a emite concluzii uneori dure, necruțătoare chiar, alteori favorabile, salutậnd de fiecare dată talentul autentic. Și astăzi tremur la gậndul că nu-l pot vedea ..... Nu l-am mai văzut de mult, de mult, din anii studenției mele, deși el încercase să-mi dea un semn
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
musafir pe dr. Liviu Crăescu, ocazionat de moartea fulgerătoare a vărului său, Gil Crăescu, urmând să îndeplinească formele legale de incinerare, care va avea loc pe 23 septembrie a.c. Sărmanul Gil, bunul meu prieten, cât de prematur l-a doborât necruțătoarea boală, întocmai ca un stejar falnic mistuit de un neiertător trăsnet. Apoi am o convorbire telefonică emoționantă cu Iașul, privind unele principii ale creației literare, după care la emisiunea „Nașul” persistă aceeași întrebare hamletiană... „A fi sau a nu fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
atracție. Era cea mai infectă categorie în care putea fi pus cineva și, după părerea lui Jacqui, mai bine să fii un bețivan într-un maiou murdar care își bate nevasta decât un Mângâietor Delicat. Criteriile ei erau variate și necruțătoare - precum și îngrijorător de aleatorii. Nu exista o listă binedefinită, dar iată câteva exemple. Bărbații care nu mâncau carne roșie erau Mângâietori Delicați. La fel cei care foloseau balsam după ce se bărbiereau în loc să își tragă o săpuneală zdravănă cu aftershave înțepător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te iubesc. Asta înseamnă, a bolborosit Hugo, c-ai să-mi onorezi invitația la cină? Răspunsul n-a mai reușit să-l înțeleagă. Zâmbetul larg al lui Alice, întregul ei chip începuseră să se răsucească precum apa din acele adâncimi necruțătoare, de-a dreptul mortale, în care fusese cufundat cu atât de puțin timp în urmă. Și-apoi, așa cum se spune în popor, Hugo a văzut negru în fața ochilor. Capitolul 24tc " Capitolul 24" În barul de la Allingham House, Hugo s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe care Mihnea o pusese la cale? Când curiozitatea trece și plăcerea se stinge, rămâne altceva: un sentiment subțire, draconic, de putere absolută, ca atunci când chinui o pisică în copilărie sau rupi aripile unui fluture. Ești imbatabil, stăpânul senin și necruțător al vieților altora; le poți smulge, le poți terfeli, te poți lăuda în public cu ele. Fără consecințe. O simplă apăsare de buton, și îngrijorările lui Paul puteau ajunge în mii de calculatoare, ca o armată de chiloți atârnând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de bărbat sau de femeie. Într-o dimineață, Doru (pe care îl găsiți astăzi la un service auto de pe Bulevardul Maria, puteți întreba la poartă de Doru-Vopsitoru’), mai golan decât noi toți, a adus o revistă străină, cu poze „adevărate“. Necruțător și distant, Doru avea la activ performanțe uluitoare și nenumărate, pe care singur ni le povestea, cu detașarea profesionistului: „Fac roaba două ore!“ (mai târziu am aflat că era vorba de-o tehnică sexuală, nu de munca la zidărie), „Bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prăvălie cu băuturi. Nici Honnecker, nici Ceaușescu, nici cel mai înfocat susținător al comunismului, n-ar fi putut anticipa exodul forței de muncă, în drumul ei spre hidratarea cotidiană. În fiecare zi, după ora trei, gardul era escaladat de bărbați necruțători, cu halatele pătate de motorină și experiență profesională. Oamenii căpătaseră o traiectorie precisă, de salariați în căutarea proviziilor: circuitul trecea pe sub balconul meu, ocolea prin stânga Fiatul 850 al vecinului Firănescu și sfârșea pe treptele „Alimentarei“ din colț. Drumul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Gloanțele din fațada Bibliotecii Centrale Universitare și crucile de la sala „Dalles“ (pe care studenții mei o confundau voios cu lumea fraților Ewing, zicându-i mereu „Dallas“) nu-și găseau cauza, nu le puteai racorda la nimic concret: adversarul fusese rapid, necruțător, și, mai ales, invizibil. O mie și ceva de oameni muriseră în 72 de ore, și nimeni nu știa de ce. După 16 ani, același lucru: tot nimic. Era ca și cum trăiai bine-mersi cu un picior tăiat, fără să-l vadă careva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știa că va Începe o cavalcadă cu toată puterea cailor, singura lor șansă de a opri oastea masivă a tătarilor. O clipă, s-ar fi vrut dincolo, alături de Oană, aproape lipit de coama calului, strângând garda sabiei, În acea izbire necruțătoare, care semăna, Întru câtva, cu un turnir. Apărătorii se lansară la galop, intrând În formația poruncită de Oană. Lângă el călărea, aplecat pe coama calului, Gianluca Fontanelli, străfulgerat de entuziasm. Ceea ce vedea acum era uluitor, de nepovestit. Căpitanul Petru văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Avem deplină Încredere că tot ceea ce Îți spunem va rămâne aici. Amir Încuviință. - Suntem trimișii celei mai mari puteri care s-a născut vreodată În această parte a lumii. Ne supunem semnului șarpelui și al săgeții, simbolurile luptei tăcute și necruțătoare. Înainte de a-ți spune de ce ne aflăm aici, Îți vom pune două Întrebări. Ce Înseamnă pentru tine Yassa, cartea legilor lui Ginghis-Han? - Înainte ca luminații mei oaspeți să pună Întrebări, e dreptul gazdei de a cere lămuriri, spuse Amir netulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se apropia un grup de Apărători pe patru rânduri, perfect aliniați, În fruntea cărora se afla omul care Îl salvase pe Ștefan din atacul de la Reuseni. Cosmin Oană. Cu aceleași plete castanii, ușor Încărunțite de vreme, cu aceeași privire albastră, necruțătoare, cu aceeași ușurință În mișcări. Oană, cel care-i strigase, cu unsprezece ani În urmă: „Aroane, sabia mea te va ajunge!... Și acum, iată-l aici. Unsprezece ani de domnie pentru Ștefan, căruia nu-i dădea nici două luni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
derută erau imense. Peste jumătate din cei cincizeci de mii de oameni care aveau misiunea de a-l captura pe Ștefan zăceau fără viață În Luminișul Ursului. Se petrecea o răsturnare incredibilă de forțe. Înaintarea lui Ștefănel era rapidă și necruțătoare. Trupele din fața lui se retrăgeau deja instinctiv, căci nimeni nu mai avea curajul să-i stea În față. Flancul atacat de Oană se clătina și el sub loviturile Apărătorilor. Încetul cu Încetul, formația Cuceritorilor se afundă În pădurile din josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
frâu și care măturase o clipă cu privirea tot ce mișca În pădure. Era un chip tânăr, Încadrat de plete castanii, așa cum fusese chipul căpitanului Oană În tinerețe. Un chip luminat de ochi mari, albaștri, care puteau fi blânzi sau necruțători sau inexpresivi. Ochii aceia Îl căutară Întâi pe Alexandru. Buzele rostiră câteva cuvinte. Alexandru Întoarse și el calul și Îl urmă pe tânărul luptător. Apoi ochii albaștri se rotiră asupra pădurii, Întâlnind ochii albaștri ai lui Oană. Căpitanul fu cutremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dacă Îi pui alături pe Ștefan din neamul Mușatinilor și pe Vlad din neamul Basarabilor? Și dacă le mai dai pe mână și o oaste, fie ea cât de mică? Mi se pare evident: iese război. Iese un război extraordinar, necruțător, condus cu inteligență și cu nebunie. Un război care repune În ordinea firii linia Dunării. Și reface, astfel, liniile Europei. Peste o Dunăre apărată de acești doi oameni, nici o armată a Semilunei nu va putea trece. 3 septembrie. Întregul dispozitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Chiar și scufundările misterioase de flote constituie realități istorice, În ciuda aerului de „magie” pe care ele le Îmbracă În romanul de față. Cele două mari flote mongole s-au scufundat În anii 1274 și 1281, din cauza unor furtuni pe cât de necruțătoare, pe atât de inexplicabile. La rândul ei, flota turcească pornită În august 1476 spre Moldova s-a scufundat și ea, fără nici un supraviețuitor. Momentul este descris astfel de Nicolae Iorga: „Pe marea albastră așteptau corăbiile cu pânze, luntrile ca să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
umbrit ultimii ani de viață. A rămas statornică numai datoria față de școală, față de elevii săi. Pe lângă mâhnirea pricinuită de lipsa de recunoștință a comunității științifice, s-a adăugat și oboseala muncii de zi cu zi și istovirea pricinuită de o necruțătoare boală (cancer vezical, cu hemoragii repetate și anemie progresivă). A reușit să examineze în iunie 1931 ultima serie de studenți păstoriți de el. Pe 19 iulie s-a stins în casa cu geamuri bombate din strada Calomfirescu 24. Unul din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
de lux pentru "schimbările ireversibile produse în textura părului său" după ce utilizase marca X de vopsea. Subiectul mi s-a părut extraordinar, aș fi continuat lectura cărămizii aceleia garnisite cu meșe de păr și expertize medicale, dar eram sub ochiul necruțător al camerelor de luat vederi. Bașca faptul că la începutul lucrului am semnat (noi, doi studenți amărâți), un contract de "confidențialitate" în care ne angajam ferm să nu citim sau să "divulgăm" date din dosare. Ne găsim la nivelul -2
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]