673 matches
-
care valoarea tuturor | | | |aparate extinctoare; grenade |materialelor folosite nu trebuie să | | | |și bombe extinctoare |depășească 50% din prețul de uzina al | | | | |produsului | | | | | | | | 3814 |Solvenți și diluanți organici |Fabricare la care valoarea tuturor | | | |compuși, nedenumiți și |materialelor folosite nu trebuie să | | | |necuprinși în altă parte; |depășească 50% din prețul de uzina al | | | |preparate pentru îndepărtarea |produsului | | | |vopselelor sau lacurilor | | | | | | | | | 3818 |Elemente chimice impurificate |Fabricare la care valoarea tuturor | | | |pentru utilizare în |materialelor folosite nu trebuie să | | | |electronică, sub formă de |depășească 50
EUR-Lex () [Corola-website/Law/134567_a_135896]
-
Canticum canticorum, 12, P. G. XLIV, col. 1037C; cf. von Balthasar, Présence et pensée, Bauchesne, Paris, 1988, p. 78. footnote>. Aici se face referire la sufletul care, căutând pe Dumnezeu, realizează că iubește pe Cel neajuns și dorește pe Cel necuprins. „Sufletul, ieșind după cuvântul Lui și căutând pe Cel neaflat, apoi chemând pe Cel neajuns de înțelesul numirilor, află de la păzitori că iubește pe Cel neajuns și dorește pe Cel necuprins. Prin aceasta e bătut și rănit într-un fel
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
că iubește pe Cel neajuns și dorește pe Cel necuprins. „Sufletul, ieșind după cuvântul Lui și căutând pe Cel neaflat, apoi chemând pe Cel neajuns de înțelesul numirilor, află de la păzitori că iubește pe Cel neajuns și dorește pe Cel necuprins. Prin aceasta e bătut și rănit într-un fel oarecare de deznădejdea (τη ανελπιστία) de a nu ajunge pe Cel dorit, socotind dorința sa fără împlinire și sortită să nu se poată bucura de Cuvântul”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
sensul că dacă nu Te-aș fi găsit, nu Te-aș fi căutat, altfel spus, de nu Te-aș fi găsit în parte, nu Te-aș fi căutat în plinătate. În acest urcuș, „sufletul simte deci că trăiește și cunoaște necuprinsul lui Dumnezeu. Într-un fel, Îl cunoaște în mod continuu nou, ca într-o descoperire continuu nouă. Dar dacă L-ar cunoaște cineva deplin, n-ar mai avea bucuria să-L simtă ca pe Cel continuu nou, deci ca pe
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Marius Telea, op. cit., p. 71. footnote>. Acest text permite de a sesiza legătura intimă între natură, dorință și participare. Participarea la Dumnezeu dilată natura și prin aceasta își intensifică dorul sau mișcarea spre ceea ce e înainte, fiindcă „ceea ce a rămas necuprins e de nesfârșite ori mai mult decât ceea ce s-a cuprins”<footnote Idem, In Canticum canticorum, V, P. G. XI, col. 1000A; cf. Doctorand Nicolae Fer, op. cit., p. 93. footnote>. Astfel, experierea divinului exclude disperarea, pentru că „dorința nepotolită nu e
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
transparentă/ Se zărește/ Azuriul frăgezind/ În zori". Dar atunci cînd poeta renunță la repetiții epuizante și la prețiozități de limbaj sensul se încheagă și versul curge: "Soarele în apă se împăturise/ Se scurgea lumina peste toate/ Dormitînd cu trupul încălzit/ Necuprins plutește peste mărginit/ Apele spre ceruri au întinerit".
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb și azi de te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu s-ar fi atins”). Alt nivel tematic se organizează din poezie cu tentă christică nu întotdeauna vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb și azi de te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu s-ar fi atins”). Alt nivel tematic se organizează din poezie cu tentă christică nu întotdeauna vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
urmare din numărul trecut) ABSOLUT 2406. Există oare un absolut al absolutului? Acela e cu siguranță nimicul sau necunoașterea. 2407. Absolutul prostiei e un adevăr. 2408. Absolutul adevărului e necunoașterea lui. 2409. Absolutul vieții este speranța. 2410. Absolutul deșertăciunii este necuprinsul. 2411. Absolutul iubirii este neființa. 2412. Absolutul sexului este deprimarea. 2413. Absolutul Omului este Dumnezeul său. 2414. Absolutul creației este Lumea. 2415. Absolutul frumuseții este speranța într-o altă frumusețe. 2416. Absolutul prostiei este necunoașterea ei. 2417. Absolutul timpului este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
doilea țărm. Reveriile apoi nu sunt decât prin excepție reverii ale infinitului; ele rămân reverii ale licărului, ale luciului, ale volburei, ale undei, ale spumei. Toate acestea ți le oferă și marea. Dar numai marea acordă imaginii reveriilor tale dimensiunea necuprinsului, a înaintării fără hotar. Și câmpul? - aș putea fi întrebat, - oare câmpul, stepa, sau chiar nisipul, pustiul, cu ce sunt reveriile lor mai puțin pătrunse de nostalgia infinitului sau de angoasele lui, de ce n-ar fi dimensiunea lui la fel de prezentă
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
venea șoapta aceea monotonă ca o litanie? Găsisem, în sfârșit, pe mal refugiul din vacarmul zilnic; în fața mea luciul apei, în spate, pădurea, deasupra cerul purtând în brațe, ca ofrandă a verii, catedrala unui nor alburiu în care oficiau zeitățile necuprinsului: Cine vorbea lângă mine prin cuvinte mai mici decât gâzele? Răspunsul veni mai târziu, surprins în mișcarea ușoară a nuferilor supraviețuind printre resturi împinse de valuri, printre duhori și rădăcini putrede. Nuferi blestemând? - m-am surprins întrebând cotropit de-o
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb și azi de te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu s-ar fi atins”). Alt nivel tematic se organizează din poezie cu tentă christică nu întotdeauna vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și zile pleacă. Se întorc ciudat oleacă. Ochiul tremură-n privire. Fetele sunt amăgire. De păienjeni nesupuse Se prelasă chiar seduse De ispite presupuse Îngropate-n doruri duse. Prin vibrațiile vremii Trec iubirile stăpâne. Numai ele ard netimpul Sau înțarcă necuprinsul. Pe pamant și-n căi astrale Sună dragostele tare Printre gânduri nestelare Dintr-o zare-n altă zare..... SCURGERE Singurătatea A născut Cuvântul. Cuvântul A creat universul. Noi am fost urmărea. Sarea și mâncarea. Îi devoram Pe cei mai slabi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
miez cu capul și trupul de o parte și alta a pendulului între rugă și ură întîmplări și sfințenie nemișcat și haotic labirint întors în sine încordat ca un arc torsionat ca un cerc între istorie și mit iluzii ale necuprinsului și ale prea plinului găuri negre și diluții de gînduri în nesfîrșitul palpabil ca o cascadă de existențe unele visate de altele unele mîncate de altele carcere fără repaos labirinturi înflorind în viața mea zugrăveală și cenușă am reușit să
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
TRECERE Cålcam peste iarbå îmbråțișat de vânt Cålcam pe cuvânt pe litera oarbå șopârlå fugind înspre marea velinå Cålcam pe mirare de val neajungere linå Cålcam peste mine pe umbrå pe orele ce-mi fugeau șchiopåtând fals A vals mirosea necuprinsul și gemeau licuricii-n luminå când tåcerea ncrusta cu daltå hainå pe fruntea-mi dafini Pietrele își luau zborul ningând înspre stele și eu cålcam peste ele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1642]
-
Culiceanu Georgeta Mă trezesc din somn cuprinsă de o mireasmă de tinerețe. Priveam cum soarele se oglindește în picurii străvezii de rouă. Razele-i de aur mângâiau teluricul amorțit, dar pictat cu mii de culorii vii. Discul de foc îmbrățișa necuprinsul. Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu erau stinse. Pufos de nori grei și albi, corpul meu se opintește din greu să iasă din brațele puternice ale Terrei. Pluteam în eterul
ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și dramele prin care trec. Aduceți în sufletele lor înnegurate, măcar din când în când, o rază de lumină și-o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de sidef, iar după ultimul stătuse-n picioare pe coaja oului lumii, în jurul căruia nu mai era nici măcar nimicul. Dar din vidul acela fără simțire, din moartea aceea fără memorie se-nălța, ca o auroră boreală, o fantasmă enormă, de necuprins în privire, alcătuită parcă din praf de stele, fiecare bobită aurie aflată la parseci distanță de celelalte. Maria știu că era prea aproape de giganticul univers ca să poată desluși vreun chip, așa că lopată către neant și eternitate, poate veacuri de-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
n-o știu Și dacă-n labirintul ce-am pătruns Ieșirea n-oi afla, voi continua să fiu. Singurătate, gânduri, vise, Un Univers cu ape limpezi, Iubiri uitate sau promise, Inscripție cu lacrimiă Pe nevăzute lespezi. Mă cheamă câmpurile-n necuprins Și focul ce m-a mistuit astăzi, e stins! IN MEMORIAM POETULUI ADRIAN PAUNESCU Ne invadează gânduri fără rost Uitând să naștem bine și frumos Și facem din ce este doar „ a fost”, Trăim incert, meschin, dar tumultuos. Ne cerem
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
două elemente atât de diferite și totuși tangibile în planul comunicării. La baza acestei alianțe de suflet stau oameni și locuri atât de dragi inimii mele și cu care îmi însoțesc amintirile ca într-o încercare perpetuă de a cuprinde necuprinsul. Poate, pe undeva, în realizarea acestei cărți am plecat de la ideea că fiecare dintre noi este o carte necitită pentru vecinii de viață, iar amintirile noastre rămân prin excelență colonada pe care ne pliem ulterior întreaga existență. Ele formează suportul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
două elemente atât de diferite și totuși tangibile în planul comunicării. La baza acestei alianțe de suflet stau oameni și locuri atât de dragi inimii mele și cu care îmi însoțesc amintirile ca într-o încercare perpetuă de a cuprinde necuprinsul. Poate, pe undeva, în realizarea acestei cărți am plecat de la ideea că fiecare dintre noi este o carte necitită pentru vecinii de viață, iar amintirile noastre rămân prin excelență colonada pe care ne pliem ulterior întreaga existență. Ele formează suportul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
liber nu poate avea gânduri meschine, chițibușare, contabile, de ce a zis aia și nu asta, etc. Voiam să trăiesc pe picior mare, să mă exalt că exist. Nimic mai bun decât să adopți identitatea unui necunoscut pentru a cunoaște beția necuprinsului. p. 35 Ajunsei la Versailles. Alesesem această direcție fără să reflectez deloc. Unde altundeva mă puteam duce? Era absolut necesar să-i descopăr casa. Dacă mi-ar fi spus cineva că într-o bună zi o să locuiesc la Versailles, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
enigma originară și taina ultimă. Acel ceva pe care tânărul gânditor Îl consideră, deopotrivă, „obiectiv, etern și independent”, dar și În intimă relație generică și stimulativă cu conștiința pe care o numește activă și creatoare. Alăturarea acestor noțiuni - realul de necuprins, simțirea, conștiința, misterul - dă ecuația Încercării „criticiste sau realist-idealiste”, cum Își definește liceanul viziunea care, crede elevul Blecher, ar face posibil conjunctul, ca să Întrebuințăm chiar termenii săi, dintre o credință „profundă” și „un spirit științific convins”. Avem aici prefigurate, credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ouă. Iau remarca drept compliment. Presupun că vrea să spună că scot ce e mai bun din el. Însă nu sunt sigură. Uneori, simt că el e prea extraordinar ca eu să-l înțeleg. Mintea lui este pentru totdeauna de necuprins. El e un spectacol înfricoșător. Pentru tovarășii săi, opozanți sau inamici, poate fi toxic sau terifiant. Îl iubesc, dar mă tem pentru mine. În fața lui, renunț la a înțelege. Mă predau. Tânjesc ca el să mă vrea, pe mine cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]