975 matches
-
în sală și a rostit o scurtă alocuțiune, precizând că, în numele poporului român și a Regelui, cu mândrie lua act de Declarația de Unire și, în numele guvernului român, declara că o primește. El încheia cu cuvintele: „Trăiască România, una și nedespărțită !”. După ședința istorică, arhimandritul Gurie a oficiat un Te Deum, urmat de o serie întreagă de serbări, banchete, felicitări; seara, Al. Marghiloman a oferit o masă membrilor Sfatului Țării și notabilităților orașului. Pe adresa Sfatului Țării și a primului-ministru au
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
România, Și Președintele Consiliului Nostru de Miniștri declară că: În numele Poporului român și al Regelui, M. S. Ferdinand I al României, iau act de acest vot quasiunanim și declar la rândul meu Basarabia Unită cu România pe veci, una și nedespărțită. Dat în Iași, la 9 aprilie 1918. REGELE FERDINAND I Președintele Consiliului de Miniștri, Al. Marghiloman Ministru de Justiție, D. Dobrescu Această Lege s-a votat de Adunarea Deputaților în ședința de la 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate, cu aclamațiuni
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
la fund. Și, ca de obicei, nimeni n-a înțeles de ce. - Marea pasiune, poate. Mai știi? Nu s-a vorbit de ea, acum câțiva ani, că se îndrăgostise de doctorul Visarion? Se spunea că ies tot timpul împreună, că erau nedespărțiți...Cu un gest scurt, Hrisanti își trase scaunul mai aproape de masă. - Nu e nimic adevărat, spuse. Știu foarte bine asta. Și o știu și alții. O știe - și o spune - chiar doctorul Visarion. Evident, nu înseamnă nimic că o spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai mult de casa prieteni lor săi, deasupra lor plutea o accentuată neliniște : oare de ce să-i fi spus Sophie să vii mai devreme mâine ? Mâna încetase să mai agite pălăria de panama, încetase chiar să mai noteze câte ceva în nedespărțitul caiet zilnic unde-și făcea bruioanele pentru scurtele și cât mai secretele însemnări. Sub coșul ridicat al trăsurii, neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încât neglijează relațiile de familie, care altădată... De pildă, ce atenți am fost noi cu toții față de Larisa, după ce s-a prăpădit magistratul. Și eu, dar mai ales Margot, care ieșea cu ea peste tot, făceau vizite, vedeau spectacole împreună... Ajunseseră nedespărțite... Este drept că Larisa avea marele talent de a se face oricui agreabilă ! Apoi, se vedea că primise o educație îngrijită și era fată de familie. Prezentabilă, siluetă, picior, scoasă din cutie, totdeauna... O voce minunată, în plus ! La petreceri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numai bariera nu o ridica. Puțin mai încolo, ancestralul tramvai își lăsa pasagerii taman în mocirla din jurul rondului și, clămpănind din clopot, lua cale întoarsă... Ei, dar gândul că pe aici or fi pășind cândva și cei doi mari și nedespărțiți prieteni - Eminescu și Creangă - în drumul lor către “Hanul Trei Sarmale” sau spre crâșma “La Doi Peri”, îmi încălzește sufletul și pasul îmi devine mai sprinten... După o asemenea drumeție, somnul a venit cu pas grăbit și, luându-mă în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
luminii soarelui sunt mereu înfrățiți. Ei au fost dăruiți Fiului al Omului pentru ca să-l slujească și pentru ca el să poată merge de-a pururea, de la unul la altul, atunci când are trebuință. Sfântă și purificatoare este îmbrățișarea lor. Ei sunt copiii nedespărțiți ai Mamei divine. Tocmai de aceea, nu trebuie să despărțiți pe cei pe care Pământul și Cerul i-au făcut să fie de fapt Unul. Lăsați-i pe acești îngeri frați să vă îmbrățișeze în fiecare zi și lăsați-i
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
-o în trei căruțe. Trei arce de unde guițau porcii, cârâiau păsările. Am luat și câinele. Doar caprele, cele două capre de ținut podina patului le-am lăsat înlocuitorului nostru. Eram un alai curios, nici vesel, nici trist, mulțime de oameni nedespărțită până la Dermendere. Ni se rupea inima. Dar ce să-i faci? Viața e viață. Cu o săptămână înainte fusesem la Sofian și aranjasem să se facă necesara curățenie și văruitul în camerele în care aveam să stăm. Ne-a sprijinit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
suspensiuni - muzicale, de altfel -■ Marcian, cu una din acele mișcări spontane pe care le avea uneori, se repezise la vraful de note și, deschizând pianina, așezase zorit pe Elena, apoi alergase în hali după faimoasa lui vioară, de care era nedespărțit, și o silise să-1 acompanieze. Pentru a o recompensa, îi acordase la urmă Papillon, acea jucărie minunată din Grieg, asupra căreia se exercită și virtuozii și diletanții, și pentru care Elena avea predilecție. Subt mâinile lui Marcian, melodia dispărea, se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nu, nu, merg și eu. Rămân cu dumneavoastră, nu vă pot lăsa singuri. Doar suntem colegi! Și oameni, ce naiba!” ... ...VII.7. ... Ion Dimofte, Gheorghe Petrea, Constantin Paraschiv și Paul Alexandrescu... Se găsesc, tuspatru, suspendați undeva, la mare înălțime. Mereu alături, nedespărțiți. Patru adevărați prieteni, legați între ei de firele invizibile ale copilăriei, adolescenței și tinereții comune, de felurite amintiri, de ceva indicibil, dar atât de viu și de concret, de acel ceva care proiectează mereu prietenia adevărată, curată și sinceră în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
încercând să potrivească trecutul îndelungat în cele cinci secunde de prezent alunecos în care trăia acum. Cineva care se dădea drept sora lui se cuplase cu un băiat care, într-o altă viață, îi fusese la un moment dat prieten nedespărțit. Care fusese odată cuplat cu adevărata lui soră. Imposibil să le legi. Câte vieți ar trebui să descifreze omul într-o singură viață? Până se făcu mâncarea, băieții hotărâră unde avea să atace America în viitorul apropiat. Duane și Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un tunel Întunecat. Am Înțeles că voi vedea din nou lumina și că voi cunoaște țărmuri și voi poposi În porturi necunoscute și voi vedea iarăși, ca și altă dată, ținuturi noi și lumina dimineții. Vouă, așadar, dragi prieteni, tovarăși nedespărțiți, Moartea cea mîndră, Singurătatea cea aspră și Somnul, vouă, alături de care voi trăi veșnic, din iubirea și tăria sufletului meu, vă Înalț acest omagiu: Ție, mîndră Moarte, care poposești cu atîta măreție pe creștetul celor umili -mai Întîi ție! MÎndră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a vrut să-mi dea două bilete să mergem să-i vedem. Închipuie-ți“ - zice - „că acum șase luni erau prieteni la cataramă, iar acum Dock de-abia aștepta să-i vadă atîrnînd În ștreang.“ „Asta așa e, erau prieteni nedespărțiți“ - am zis, ceea ce era adevărat, firește. Ed Mears, Lawrence Wayne și Dock Hensley erau prieteni buni de douăzeci de ani. „Ascultă-mă pe mine“ - am zis - „nici unul din ceilalți nu-i mai rău ca el. SÎnt toți de-o teapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
2 Am lăsat lumea și slava Și-n pustiu m-am îngropat Ca să scap măcar cu viața De durerea ce mi-ai dat. În zădaru-i, căci odihnă Nici aicia n-am găsit, Chipul tău nici zi nici noapte De mine nedespărțit. De văd ceriul, de văd stele Fața ta le-nchipuesc, Și cu-a firii hazuri toate Nurii tăi se-nvăluesc. Pustnicele cântărețe Apele ajung la glas - Ele cântă, eu vărs lacrimi, Făr-de tine c-am rămas. Munții, stîncele răsună De cumplitul meu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spate Ș-aceea mi-aduce moarte. No. 43 Ziua, ceasul despărțirii, Cel vestit de gura ta, L-am aflat cu întristare - Deci mă rog nu mă uita. Ah, iubito, cale bună, Dar inima mea ș-a ta Fie-n veci nedespărțite - Deci mă rog nu mă uita. Și te du unde te-așteaptă Toți ai tăi la casa ta, Dar cu toată despărțirea - Eu te rog nu mă uita. Va veni vr-un ceas vr-odată Să te pot încredința Că te-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
chef să fie. Așa fuseseră clădiți. ― Observ că discutați tot timpul despre "ei" ca și cum nu vi-i puteți imagina despărțiți. Bătrâna rămase o clipă cu mâna în aer. ― Aveți dreptate. Nu m-am gândit niciodată la asta... Erau într-adevăr nedespărțiți. În mod curios nedespărțiți, pentru că el lipsea aproape toată ziua. Dar când îi vedeai împreună, simțeai că pentru fiecare celălalt e singura ființă care contează. Mai mult decât dragoste... Obrajii doamnei Lupu se împurpuraseră, părea extrem de tânără. ― Tocmai în acest
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fuseseră clădiți. ― Observ că discutați tot timpul despre "ei" ca și cum nu vi-i puteți imagina despărțiți. Bătrâna rămase o clipă cu mâna în aer. ― Aveți dreptate. Nu m-am gândit niciodată la asta... Erau într-adevăr nedespărțiți. În mod curios nedespărțiți, pentru că el lipsea aproape toată ziua. Dar când îi vedeai împreună, simțeai că pentru fiecare celălalt e singura ființă care contează. Mai mult decât dragoste... Obrajii doamnei Lupu se împurpuraseră, părea extrem de tânără. ― Tocmai în acest context, sinuciderea lui Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adevărat te apără în orice moment și orice șituație. Îmi amintesc cu drag de bunul meu prieten Sandu Nechifor, că deși îmi era subaltern în timpul serviciului, el fiind subofițer, iar eu căpitan ne lega o frumoasă prietenie și eram mereu nedespărțiți purtând grijă unul de altul, fiind născuți în același an, 1924. Până la 20 de ani am avut frumoase prietenii, iar apoi sau demonstrat și prietenii false, fiind nevoit să-mi îndepărtez câțiva prieteni cu regrete și păreri de rău deoarece
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pământului, dar și întinderile spațiului cosmic, ca și tene brele istoriei înseși. Rețeta pe care o pune în pagină banda desenată este previzibilă, dar nu mai puțin generatoare de succes. Bob Morane și Bill Balantine, doi călători infatigabili și prieteni nedespărțiți, devin, cu fiecare dintre episoadele seriei, tot mai implicați în apărarea Occidentului și Pământului în fața unei amenințări ubicue și terifiante. Ca și în Blake et Mortimer, succesul textelor depinde de identificarea acelui gen de personaj susceptibil de a fi prezența
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
părere. Dacă sună Trish și Dan ridică receptorul, ei doi pot să stea la taclale ore Întregi, iar eu fac același lucru dacă răspunde Gregory cînd o sun pe nevastă-sa. În scurtă vreme, noi patru am devenit practic de nedespărțit și deseori mi se pare dificil să mă gîndesc cum era viața noastră Înainte să-i cunoaștem pe ei. — Să-i sun eu pe Trish și Gregory sau Îi suni tu? — O să-i telefonez lui Trish mîine, zic eu, Încruntîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
frumoasă în rochiile pe care și le cumpărase, mai ales într-una vișinie și decoltată. Ioniță se împrietenise cu un vizitiu domnesc, poreclit Talpa Iadului ori, mai scurt, Talpă, pentru că slugărea de mic în casele Drăculeștilor. În scurtă vreme, deveniseră nedespărțiți. Pentru băiatul bubos și cam fanfaron începuse o eră nouă. Învățase repede că niște pantaloni, chiar la mâna a doua, din pânză venețiană îl făceau să pară un bărbat fatal. Noul său prieten îi arătase viața de noapte din tavernele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vizită importantă în familie i-a reținut departe de prietenul lor drag. La vederea celor mici, omul de zăpadă a plâns de bucurie și a simțit cum inima îi bate furtunos în piept. De atunci cei trei prieteni au fost nedespărțiți. În fiecare zi răsunau glasurile cristaline de clopoței, iar fericirea și lipsa de griji se citeau chipurile lor. Dar, încet-încet, pe nesimțite, venea primăvara. Dealurile își recăpătau vechea lor culoare, iar ghioceii își scoteau căpșoarele de sub zăpadă. Omul de zăpadă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care o ai indiferent de probleme. Îți mai aduci aminte cum ne-am cunoscut? Eram mici, dar zâmbetul tău m-a făcut să-mi doresc să fiu prietena ta pe veci. Și-ți amintești drumul pe care l-am parcurs nedespărțite încă de la primul salut? A fost un drum lung, uneori cu greutăți și lacrimi, dar de cele mai multe ori cu zâmbete și veselie, ce ne-a impulsionat să devenim așa cum suntem noi acum. Și-ți amintești primul film la care am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin Încăpere și se agăță pînă la urmă de pretextul unei poze de pe o mobilă. Îl Înfățișa pe Loïc, Înconjurat de Gildas, Yves și Christian, acesta din urmă Înălța o cupă, nu păreau să aibă mai mult de zece ani. - Nedespărțiții... Dintotdeauna, nu-i așa? Jeanne nu se clinti, Marie se văzu nevoită să se arunce În apă. - Erau mereu În cîrdășie Împreună... Cine mai făcea parte din banda lor, cînd erau copii? Jeanne se Întoarse brusc și-i azvîrli o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Și am fost interceptat o patrulă, restul Îl știi... Nu-l slăbea din ochi. - De ce nu-mi vorbești de Mary? Care era rolul ei? - Și asta ai descoperit? Bravo, Mary era soția lui Sean, se adorau, erau cu adevărat de nedespărțit, altfel n-am fi luat-o niciodată cu noi. Am aflat de moartea ei din ziar. Iar mai tîrziu a apărut o notiță În ziar În legătură cu descoperirea ancorei marine a lui Sirius, vasul nostru, fusese găsită de scufundători În fața localității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]