559 matches
-
pe care i-au izolat, ferecându-i în „obezi și hiare”. Nesupunerea și chiar revolta lucrătorilor se manifestau spontan și adeseori individual. Unii lucrători de la fabrica lui M. Kogălniceanu își apărau drepturile, apelând nu la forța unită a tuturor celor nedreptățiți, ci aplicând o bătaie vechilului care nu le dăduse „tainul” cuvenit. Situația este cu totul firească pentru faza de formare în care se afla proletariatul din țara noastră în acea epocă. În industria Moldovei, în perioada 1848-1864, predomina mica producție
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cele nonverbale. Recunoașterea sentimentelor altora atunci cînd este necesar Pari afectat de ceea ce ți-am spus și verificarea acurateței acestei impresii. Din exemplele oferite pe parcursul acestei secțiuni, puteți observa că, într-o situație asertivă, nimeni nu trebuie să se simtă nedreptățit. Dacă oamenii aleg să reacționeze negativ față de modul în care sînteți asertiv, atunci puteți considera că este problema lor, și nu o greșeală a dumneavoastră. Ei aleg cum să reacționeze. De obicei, oamenii care vor să vă facă să vă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
noștri n-au avut siguranța că toate chestiunile au fost tranșate. Ei credeau că, totuși Congresul din Berlin este o realitate, o mare realitate gata să ne satisfacă, o realitate serioasă și dreaptă, având urechi pentru cauza celor mici și nedreptățiți; Ei socoteau că din această adunare - pe care o puneau alături de Congresul din Paris și cel din Viena - o să iasă, nu numai cercetarea tratatului de la San-Ștefano în toate părțile lui, dar și îndreptarea inechităților cuprinse în el, căci doar la
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
conjuncturi, pe care le percepe ca fiind generatoare de necazuri, neplăceri și pericole). Anxietățile întâlnite la copilul cu dizabilități sunt, cel mai frecvent, mai puțin intense, fiind doar stări reactive; frustrarea familială concretizată adesea în atitudinea de victimă a societății, nedreptățită și marginalizată. Din cauza experienței de viață anterioare, adesea traumatizante, a situațiilor-limită cărora a trebuit să le facă față, atitudinilor pedagogice greșite, mediului de viață și climatului conflictual din familii (nu de puține ori generatoare de tensiuni și frustrări), sfera psihocomportamentală
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
persoanei, și al realizării plenare a propriei sale vieții. Insuccesul este expresia neîmplinirii de sine, a stagnării sau chiar a regresului persoanei, care se simte frustrată, va duce o existență plină de complexe, de factură nevrotică, considerându-se În final nedreptățită, marginalizată, pe toate planurile vieții sale. Succesul este legat de plăcere, de bucurie ca Împlinire. Insuccesul este legat de neplăcere, de suferință și durere, de eșecul care Închide persoana și viața acesteia. În ambele situații trebuie să vedem atât aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
uimire...” („Iulia Hasdeu”, în „Presa”, 2, nr. 24, 8 mai 1933, p. 2) Scriind despre fiica marelui lingvist de la Cîmpina, Agatha se gîndea, desigur, și la Bacovia, în legătură cu care a avut permanent ideea că e un „geniu al liricii romînești” nedreptățit. Pentru poet, o idee mai degrabă inhibitoare, însă, decît stimulatoare. Simplu publicist, încerc să-mi închipui ce poftă de scris aș mai avea dacă nevastă-mea mi-ar aminti mereu (chiar dacă-i adevărat) că articolele mele nu-i interesează nici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a privi și interpreta realitatea, de incapacitatea de a se detașade propriile trăiri și tendințe egoiste, ce o determină să creadă că are întotdeauna dreptate, că are numai drepturi nu și îndatoriri. O astfel de persoană se va simți mereu nedreptățită și va intra frecvent în contradicție cu semenii și cu societatea. Imaturitatea afectivă și morală, caracteristică acestei persoane, se concretizeazează în tendințe egocentrice, intolerantă față de normele juridice și morale, subestimarea greșelilor comise, indiferență și dispreț față de munca social-utilă, lipsa obiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
București nu se mai întorc, iar când tatăl, decis să refacă unitatea pierdută a familiei, îi cheamă cu o nefirească duioșie, refuzul lor ia forme neașteptate. Moromete încearcă, atunci, să-și recâștige fiul ce îi mai rămăsese (Niculae), și el nedreptățit. Față de actualul activist de partid, bătrânul țăran avea conștiința încărcată: îl împiedicase să învețe. Constrâns de „fonciere”, de cotele împovărătoare, Moromete îi solicită, acum, bani, speriat că într-o zi și aceștia îi vor fi refuzați. Este evident că autoritatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
întâmple, nu în vederea unor scopuri personale sau sociale, ci ceea ce trebuie să se întâmple după legea imanentă a substanței sufletești, pe care individul și poporul o au în sine." "Fatalismului cosmic îi corespund splendida etică optimistă, păgâno-creștină, care dă celui nedreptățit siguranța că răutatea nu va rămâne nepedepsită și că deci el poate aștepta cu resemnare filosofică această pedeapsă imanentă nedreptății". În prima sa lucrare de anvergură, Essai pur la création artistique - Contribution à une esthétique dynamique, Liviu Rusu pornește de la
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
care l-au hulit și i-au ponegrit cariera. Era necesar să deschidă mari ochii și să accepte realitatea, nu să plăsmuiască fel de fel de scenarii incriminatorii. În apărările sale (care s-au dovedit a fi inutile) se consideră nedreptățit și se motivează, însă, adevăratul spirit creștinesc se vădește prin cuvintele biblice „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.” (11, Luca, 23, 34 ) Au trecut mai mult de 120 de ani, până în 1993, când, după numeroase și insistente cereri ale
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Liviu Petrescu, Moment Nicolae Breban, ST, 1995, 1-2; Nicolae Bârna, Don Brebjuan, Don Brebjote, CC, 1995, 3-4; George Pruteanu, Pești de plastic în acvarii diferite, RL, 1995, 45; Caius Dobrescu, Aventurile unei provocări (mereu) amânate, RL, 1995, 45; Gabriel Dimisianu, Nedreptățitul Amfitrion, RL, 1995, 45; Simona Sora, Apocalipsa după Breban, RL, 1995, 45; Nicolae Bârna, Banalități interesante, CC, 1996, 6-7; Marian Victor Buciu, Breban. Eseu despre stratagemele supraviețuirii narative, Craiova, 1996; Micu, Scurtă ist., III, 148-158; Laura Pavel, Antimemoriile lui Grobei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
de obținere a informațiilor variază de la banalele apeluri telefonice, până la sofisticatele metode tehnice de captare a datelor. Microfonul ascuns într-o cameră este deja o formă primitivă, întrucât au proliferat tehnici de-a dreptul miraculoase de captare. 2. Dușmanii, angajații nedreptățiți și neloiali ai firmei. Această categorie nu apelează la tehnici prea performante, deoarece, desfășurându-și activitatea în interiorul sistemului, pot înfăptui acte criminale cu mijloace mult mai simple. Motivația lor poate să fie un câștig personal sau o răzbunare. Mai grav
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
sau agitat etc.; e) ținută și igienă personală: neglijentă, îngrijită, excentrică, lipsă de igienă personală etc.; f) comunicare: bolnavul este reținut, vorbește puțin, rar și șoptit sau refuză să vorbească. Dimpotrivă, este comunicativ, deschis, vorbăreț. Agresiv, amenință, se consideră frustrat, nedreptățit, vorbește mult, pe un ton ridicat, gesticulează, recită versuri, este incoerent. În unele cazuri, caută să ne capteze atenția, bunăvoința, să iasă în evidență etc. 2) Examenul funcțiilor psihice ale bolnavului este foarte important și el reprezintă actul clinic prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și conștient, fiind în același timp foarte sensibili și suspicioși, ușor de lezat, extrem de vulnerabili la frustări. Unii dintre ei manifestă trăsături hipertimice. Impulsiunea către o acțiune procesivă este legată de un eveniment prin care un anumit om se consideră nedreptățit. În aprecierea mijloacelor de dovedire al cauzei pentru care luptă, el se arată a fi lipsit de orice critică, ignorând absolut toate argumentele contrarii. Caracteristicile psihopatologice ale acestui delir sunt următoarele: supraaprecierea propriului Eu, o părere sau convingere absolută în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intrapsihice La această categorie de bolnavi, se notează o permanentă stare de tensiune intrapsihică legată de căutarea unui statut și a unui rol psiho-social personal, în conformitate cu propriile lor tendințe și aspirații. Ei sunt permanent nemulțumiți de starea lor. Se consideră nedreptățiți, neînțeleși și lipsiți de drepturi. Momentul conversiunii Acesta este momentul cheie în viața persoanelor cu predispoziție paranoiacă. El se revelează în cazul plasării acestor indivizi în anumite situații-limită care prin problematica pe care o pun determină o schimbare, o deturnare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca și activitatea generală a bolnavului. Acesta devine apatic, indiferent, inactiv. Interesul pentru „marile probleme” care-l preocupau înainte se reduce sau, dimpotrivă, asistăm la o „retragere martirică” liber acceptată de către bolnav, care se va considera „un mare neînțeles și nedreptățit al soartei într-o lume care nu-l merită”. În cadrul tematicii referitoare la personalitatea delirantă se disting trei tipuri de alienare delirantă și anume: Dezvoltarea delirantă a persoanei, menționată de K. Jaspers, din cursul delirurilor pasionale, paranoia etc., în care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizează prin dificultăți de adaptare-integrare a persoanei. Aceste dificultăți de adaptare se datoresc eșecului consecutiv unor conflicte. Viața ca și personalitatea acestor indivizi este dominată de sentimente de frustrare, eșecul datorat nerealizării, complexe de castrare și inferioritate. Bolnavii se simt nedreptățiți și suferă, fiind conștienți de limitele lor. Viața este percepută ca o limitare a libertății, ca ceva care le-a fost răpit. 2) Existența narcisică Modelul de existență narcisică este modelul de viață închisă, ruptă de lume și de realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fac ca viața acestora să aibă un caracter deosebit de tensionat; întreaga lor existență este efortul de a substitui realității date, realitatea lor delirantă. Din aceste motive această categorie de persoane intră în conflict cu lumea, cu autoritățile. Se consideră neînțeleși, nedreptățiți, persecutați, deși ei simt că au „misiuni importante” de îndeplinit. Se simt investiți cu virtuți salvatoare, mesianice. Propun soluții utopice, reformatoare. Viața lor se desfășoară într-o continuă agitație tensională. Sunt expansivi până la agresivitatea deschisă. Pot să se manifeste ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rol care le este refuzat în țara de origine. Aceste aspecte ne revelează însă faptul că acest „conflict” este anterior celui dat de „întâlnirea” cu țara gazdă. Emigrantul pleacă din țara sa datorită unor dificultăți de adaptare. El se consideră nedreptățit, persecutat, nerecunoscut sau marginalizat din punct de vedere valoric. Emigrația este o „conduită de fugă” din fața unei primejdii sau a unei situații umilitoare. Se poate vorbi despre o semnificație a conduitelor de emigrație din punct de vedere psihanalitic? Da. În
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și înțelegerea acestei situații, repet, esența momentului istoric fapt ce nu poate fi îndeajuns subliniat este imposibil de înțeles. Judecățile și criteriile abstracte post festum sunt total irelevante și inconcludente în astfel de împrejurări. Mă simțeam însă cu atât mai nedreptățit, cu cât nu făceam nimic, dar absolut nimic de natură să justifice asemenea opinii și reacții. Stăteam toată ziua în bibliotecă, vedeam foarte puțină lume din diaspora, nu căutam noi relații etc. etc. Nu acționam, mai ales, câtuși de puțin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la impresia produsă de doină asupra lui O. Carp sau Coșbuc. Pentru aceștia, doina e cântecul unei clase sociale, a plugarului - pentru Alecsandri, ea este cântecul patriei, căci pentru el, încă o dată, țărănimea nu e o clasă socială, și încă nedreptățită, ci reprezentanta și păstrătoarea tradiției, a romînismului: " Într-o epohă ca aceasta, unde țările au a se lupta cu dușmani puternici, care cearcă a întuneca nu numai drepturile politice, dar și chiar naționalitatea românilor, poezia populară ne va fi de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ieșiri, nimeni nu poate dezerta, cadavrul este acolo, totul trebuie lămurit. Timpul adevărului a sosit. Glumele, bancurile insidioase ale lui Ionescu (interpret Dorel Vișan), hipnoza prin care adoarme atâtea conștiințe se dovedesc ineficace acum, când dârzenia furioasă și dreaptă a nedreptățitului Livian (Liviu Rozorea) frânge crusta mârșăviilor. Ionescu, omul cu pălărie de paie și tranzistor ("Cânta fanfara militară!") apare în toată goliciunea lui de parvenit, asemenea manechinului adus la un moment dat în scenă. (Ion Calion) ...Regizorul Alexa Visarion împreună cu scenograful
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de prisos să ne îndoim că telegenicii moderatori nu obțin de la invitații din noaptea asta de vis ce vor. Întrebările lor (retorice) își găsesc împlinirea în oratoria ireproșabilă a telecompanionilor. Corpolentul atinge momentul de vîrf cînd se oprește la cazul (nedreptățit) al bardului (corpolent și el), fost sorcovar ceaușist, picat, vai, în dizgrația prezentului, și asta pentru că... pentru că... răii, revizioniștii literaturii amestecă, eroare! oroare! poeticul cu politicul. Înduioșător moment. Apogeul persuasiv al celuilalt invitat: omul cu pensula mereu în mînă vrea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tinde să fie sociologia statu-quo-ului, sociologia pusă în slujba puterii. Ca o reacție, a început să se afirme și o sociologie radicală. Una dintre caracteristicile acestei sociologii este străduința de a dezvolta punctul de vedere al „victimelor sistemului”, al celor nedreptățiți: săraci, muncitori, minorități naționale și rasiale,tineri, bătrâni, femei, handicapați (Becker și Horowitz, 1978). Această abordare este centrată pe evidențierea consecințelor structurale negative ale sistemului capitalist- așa cum apar ele dramatizate în cazul claselor și grupurilor marginalizate -, pe explorarea unei alternative
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
LCF, 1979, 1; Cioculescu, Itinerar, III, 338-343, IV, 427-432; Steinhardt, Incertitudini, 159-163; Paleologu, Ipoteze, 69-95; Ion Vlad, Proza lui Dinu Pillat, TR, 1984, 49; Anghelescu, Lectura, 215-219; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 86-91; Simion, Scriitori, IV, 37-44; Al. Săndulescu, Un mare nedreptățit: Dinu Pillat, JL, 1990, 18; Arșavir Acterian, Dinu Pillat între credință, creație și pușcărie, RL, 1991, 41; Grigurcu, Peisaj, 96-99; Ierunca, Subiect, 53-56; Negoițescu, Scriitori contemporani, 345-348; Virgil Ierunca, Anotimpurile lui Dinu Pillat, RL, 1996, 16; Barbu Cioculescu, Călinescu for
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]