907 matches
-
o necesitate. Rupert Chalmers, fratele lui Maisie și fiul lui Vermont Chalmers, care locuia în apropiere, apelă la voluntari pentru a opera un raid în pivnițele tatălui său. Hector, în disperare de cauză, se puse iar pe băut. Se uita nedumerit la Emma care, acum, fără perucă și cu ochelarii pe nas, uitase că era îmbrăcat într-o rochie de seară a lui Judy Osmore. Bună seara, Scarlett-Taylor, i se adresă Hector clătinându-se pe picioare, în față și în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
viața ta adevărul, dacă îndrăznești, dacă mai ai câtuși de puțin curaj în tine, dacă ești bărbat și nu un șobolan fricos. Urmă un moment de tăcere. George își pierdu subit expresia de încredere în sine, expresia „radioasă“ care-l nedumerise atât de mult pe Tom. Răspunse: — Nu sunt... sigur... Nu-mi pot aduce aminte... — Ai face mai bine să-ți aduci dracului aminte, bombăni Brian. E un lucru foarte important. Cel puțin pentru mine e important să știu dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încerc să vă relatez ce s-a întâmplat cu George. Îmi vine greu, pentru că, așa cum v-am arătat, nu am avut încă ocazia de a discuta direct cu el, deși cu Stella am stat mult de vorbă. Și ea e nedumerită de soțul ei și s-ar putea să nutrească încă în legătură cu el unele concepții greșite, de mult incubate. Una din trăsăturile specifice ale căsniciilor, chiar ale celor fericite, este aceea că doi oameni care conviețuiesc de vreme îndelungată pot avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
recunoscând locurile pe care tata, la începutul eternității sale, pentru prima oară nu le mai vedea, durerea ascunsă cu greu i-a încrețit fața într-un spasm fără a-i stăvili lacrimile. Dar a continuat și după aceea să fie nedumerită. Nedumerită și nefericită, așa cum fusese toată viața, fără să fi apucat vreodată să-mi spună cam ce-și dorise totuși de la viață. N-a spus niciodată Sunt nefericită, și nici nu obișnuia să se plângă, dar mi-a mărturisit într-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
afro-americane și amerindiene. Atragerea publicului către aceste teme ca prezențe în spațiul muzeal tinde să devină un fapt obișnuit. Dincolo de aceasta trebuie să acceptăm neliniștea, "tensiunea" unui public care în premanență așteaptă ceva nou, care în același timp poate șoca, nedumeri, sau chiar provoca. Probleme sociale deosebit de importante integrate ca suport muzeal, prin expoziții și forme expoziționale adiacente pot determina rețele de comunicare complexe, pot sensibiliza populația sau pot conduce la decizii din partea factorilor implicați la nivel local sau național; patrimoniul
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
nimic la trecerea pe cărăruia de pe gârlă, unde trebuie să mergi doar târâș. Alege-ți ajutorul. Cine vrea să meargă cu mine? a tatonat Trestie. Fără nici un cuvânt, sergentul Limbosu a ieșit în față. Trestie a făcut ochii mari, privind nedumerit la sergent, întrebându-se: „Ce i-a venit Limbosului să-l ajute pe Toader? Doar dacă”... Sergentul căta cu privirea în pământ, ca și cum ar fi spus: „Vreau să te ajut să-l salvezi pe Toaibă... poate așa mă va ierta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Xiropotamo sau cine mai știe la ce alt loc socotit sfânt? ― După părerea mea, aceste închinări depindeau de puterea de convingere a călugărilor din acele locuri sfinte. ― Pacă mai adineaori am vorbit de mărturii, părinte. Iată încă una, care mă nedumerește. ― Adică? ― Nu știu de ce era nevoie de mărturia mitropolitului și a câțiva mari boieri moldoveni privitoare la soarta unor veșminte și odoare bisericești dăruite de niște negustori din Șarhorod către biserica mare din Ierusalim. ― De unde până unde vorbim de o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
doar oameni care motivează mai bine o cauză și alții care o motivează rău. Așa că nu vreau să mă disculp. Faptul că mă ascultați e mai important pentru mine decât un verdict. Dar destul cu justificările și divagațiile. Eleonora era nedumerită de ostilitatea mea inexplicabilă, iar eu mă afundam în impas. Ca să uit, m-am dus în mlaștină din nou. De ce m-am dus noaptea, n-aș putea să vă explic. 18. Am intrat în stufăriș și, ca de obicei, mirosul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așteptat să se înnopteze, dar atunci nu mai aveam nevoie de bani. Altădată, plecasem la o întîlnire și, ca să nu întîrzii, rămăsesem cu uniforma de licean pe mine. Simțeam că mă sufoc, mă frământam fără să găsesc astâmpăr, încît fata nedumerită de purtarea mea m-a întrebat: ― Ce-a cu tine? Ai ucis pe cineva? ― Nu, i-am răspuns prompt, ridicîndu-mă în picioare, automat ca la școală. Am rugat-o să mă aștepte o jumătate de oră, în care timp am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așteaptă încă... Uitasem cu desăvârșire să mă întorc. Poate să aștepte mult și bine. Ce mi-o fi venit să intru la cinema? Am chemat asistentul: ― Fii bun, te rog, și anunță studenții că azi nu țin curs. Nu mă nedumerea contrazicerea în care mă puneam. Alergasem într-un suflet la facultate (luînd o mașină ca să nu întîrzii), iar acum când nimeni nu m-ar fi împiedicat să țin cursul, îl contramandam din senin, fără nici un motiv. ― Dar nu aveți ours
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răgușit, avea un timbru aspru, strident. Nu puteam să-l aud, îmi zgîrîia urechile. I-am spus: "Taci! Lasă-mă doar să te privesc". El râse vulgar, zgomotos: "Ei drăcie! N-o să stăm muți!" " Te rog mult!" Mă privi lung, nedumerit de insistența mea, apoi ridică din umeri: " Ești ciudată, ma parole!" În clipa aceea, orchestra execută L'invitation à la valse. N-am recunoscut bucata chiar de la primele măsuri într-atît îmi păru de neașteptat s-o aud în acea împrejurare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și Mihaela. Era să adaug: ciudat de tot! Nu, nu-i ciudat deloc! Acum nu mai e nimic ciudat pentru mine, pentru bunul motiv că, în sfârșit, am înțeles tot ce nu puteam înțelege. Toate ciudățeniile firii mele, care mă nedumereau atâta, nu erau deloc ciudățenii, ci atribute perfect normale și logice, conforme cu gândirea și sensibilitatea mea. Într-o pornire înfrigurată de a mă salva în ultimul ceas, am dezbătut procesul existenței mele înaintea forului suprem: conștiința. Am disecat în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să le cântăm din tot sufletul și din tot cugetul nostru Mulți ani trăiască! Acuma ce mai vreți? I-am îngropat și i-am blagoslovit pe gratis , gata, că în sat m așteaptă o mulțime de pomeni! Toată lumea a plecat nedumerită în ce privește moartea cui și prim-regența cui, numai preotul Ciobanu era vesel că va reuși să facă față tuturor chemărilor de pomeniri clare și fără încurcături. * În fine, după ce am fost numit învățător provizoriu la școala din Tabacu, eram parcă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu-1 putea pune la curent cu politica pe care o ducea, fiindcă știa că nu vrea să audă cu nici un chip de Drăgănești și ar fi fost în stare să strice tot. Lică nu avea intenții, nici prevederi și era nedumerit de răceala, ei. Gesturile de fugă nu le mai avea acum decât din obicei, nu din convingere. Trecuse pragul despărțitor al celor două medii aociaie și prinsese gust să rămână dincoace, unde îi condusese destinul lui de parvenitism, de care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În anul următor s-a Împrietenit cu unul năsos și alerga toată ziua cu sabia În mînă Încercînd să-i taie nasul. Dar În anul acela, cînd Îi azvîrlise cu nisip În ochi, s-a petrecut ceva care l-a nedumerit destul de mult pe Julius. În perioada aceea era foarte important să ai mingea ta și să vii cu ea la școală. Partea proastă era că noua școală era o casă ca oricare alta, n-avea curte și era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aproapelui și ce Înseamnă să fii un depravat, lucruri care-i nelinișteau pe cîțiva dintre ei. Nu era o neliniște precoce, poate că nu era decît o neliniște semantică, dar În orice caz de los Heros s-a uitat destul de nedumerit la Lastres. CÎteva săptămîni mai tîrziu, au Început să-i ducă În sala cea mare a școlii. Scoseseră o bancă și ei se apropiau unul cîte unul, Îngenuncheau și părintele Brown Îi bătea ușor cu palma pe obraz pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
săptămîni și lucrurile mergeau din ce În ce mai bine, fiindcă acum avea cîțiva prieteni și alerga Împreună cu ei peste tot, uneori se rătăceau prin grădinile hotelului și atunci nimereau peste cîte un băiețandru din cartierul Marconi sărutîndu-se cu iubita lui și se Întorceau nedumeriți la bazin, unde, Într-o apă mai cristalină decît apa de izvor, se cufundau cu un cuțit ca al lui Tarzan, repede că se apropie crocodilul, care era cel mai gras dintre toți, pînă ce reușea să prindă pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Majestatea Sa Imperială Dzan nu răspunse imediat. Gosseyn observă că și Dan Lyttle zâmbea. Tânărul îi aruncă o privire, apoi fără o vorbă, se apropie de Gorrold care tocmai se ridica în picioare. Rotofeiul om de afaceri părea să fie nedumerit. În cele din urmă. spuse: - Unde naiba mi-e haina? întrebă el îmbufnat. Gosseyn fu ușor surprins. Nu observase că omul sosise fără haină. Amănuntul fusese înregistrat pe undeva prin subconștientul său. Dar fuseseră - constată el - așa de multe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
niște cuțite, ale gazdelor sale... potrivite pentru gura lor mai mică. Din moment ce era posibil să aibă o ființă umană la bord probabil că puteau avea și ouă adevărate, omleta avea acest gust: ca produsul unei găini adevărate pământene. Ceea ce-l nedumerea, era faptul că părea să-i fie foame. Oare pentru corpul lui trecuse mai mult timp decât îi păruse lui? Avea să se gândească la asta mai târziu. Gosseyn Trei puse furculița jos și se lăsă pe spate. Văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
împleticindu-se între două monumente și căzînd pe un petic de pămînt plat. Culmea era un loc circular, cu un cerc de obeliscuri pe margine și cîteva grupulețe în mijloc. Erau vechi și înalte, cu dedicații săpate pe piedestale. Era nedumerit din cauza luminii. Lumina semăna cu văpaia unui foc întețit, dar nu lumina decît pe o rază de un metru și jumătate de la pămînt și nu arunca nici un fel de umbră; Lanark înconjură monumentele din centru fără să descopere sursa. Strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar nu știu cât te poate ajuta. Tocmai de potriveli e vorba. În Universul de sâmbătă trei lucruri mi-au atras atenția: tânărul împușcat, așa numitul Dan Crețu, și un portmoneu pierdut la care recompensa era cu totul neobișnuită. Ăsta m-a nedumerit cel mai mult. Ce-ar fi putut conține? S-a găsit portmoneul? Conu Costache nu știa. — Vezi, Costache, măcar două dintre cele trei cred că se leagă, iar al treilea lucru e cel care încurcă. Dar care sunt cele două
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poate, a zis că cel mult dumneata, dar nu-mi place cuvântul ăsta, așa că a rămas ca mai înainte. Nu mi-o luați în nume de rău, a continuat el, dar tot ce-ați făcut în această dimineață m-a nedumerit. N-am înțeles de ce. Ezita să-mi spună, așa că a trebuit să insist și, până la urmă, cu greu, am scos de la el următoarele: l-am tutuit, deși practic nu ne cunoșteam și, cu toate că sunt mai în vârstă, așa ceva nu se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-l urmeze, inspectorul Clayton a găsit-o din nou încuiată. Se crede că McAllister a ajuns până în spatele clădirii, unde l-au văzut câțiva privitori. Imediat după revenirea lui, clădirea ciudată a dispărut la fel de brusc cum apăruse. Poliția se declară nedumerită în privința felului în care marele magician a creat o asemenea iluzie detaliată și de lungă durată, în fața unei mulțimi atât de mari. NOTA REDACȚIEI: Relatarea nu menționează dacă nemulțumită, poliția a încercat să-l contacteze pe McAllister, dar, oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu pericolul în care se află propria-mi persoană? - Nu e chiar așa ușor de explicat, începu tânăra, cu vădită stânjeneală în glas. În primul rând, veniți până la vitrină și voi încerca să vă lămuresc totul. Presupun că sunteți destul de nedumerit. McAllister trase adânc aer în piept: - Ei, acuma parcă mai vii de-acasă. Îi trecuse spaima. Bărbatul cărunt părea să știe despre ce e vorba. Asta însemna că n-o să fie chiar atât de greu să se lămurească și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în carlingă și întinse mâna cerând să se facă tăcere. Spre uimirea lui Fara, rotofeiul își aținti ochii acuzatori asupra lui. Se uită în jur, dar constată că e aproape singur; restul mulțimii se înghesuise înainte. Fara clătină din cap, nedumerit de acea privire severă, și apoi tresări când primarul Dale întinse degetul către el spunând cu tremur în glas: - Iată omul răspunzător de necazurile care s-au abătut asupra noastră. Pășește înainte, Fara Clark, și arată-te, să te vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]