2,130 matches
-
devine pentru adepții săi un „tătuca”. Mulți psihanaliști îl resping pe Hristos și învățătura iubirii creștine „resentimentare”, dar vor să se tragă din Freud. Tristă situație! Din cauza definițiilor date sufletului și spiritului, partea necomunicabilă, respectiv aceea comunicabilă a eului, întâlnim nedumeriri deghizate în întrebări precum următoarea: „În această carte [Filosofia inconștientului] pledați pentru o autonomie funcțională, nu genetică a spiritului conștient. Adică deși spiritul își are originea în suflet, în zona inconștientului, totuși el își poate controla sursele sufletești din care
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
ceea ce se numește o viață de om. Nu-mi dau seama de ce îmi vin în minte toate astea... De ce le scriu? În primul rând pentru că vreau să-ți explic ție, cititorul meu, să răspund chiar eu la potențialele întrebări sau nedumeriri care te împiedică să mă înțelegi. Cu trecerea anilor mi-am dat seama că tu ai fost și rămâi singurul cu care am comunicat și comunic, prin aceste scrisori mai groase, cum îmi place mie să numesc cărțile. Asta este
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
ținutul bucovinean, purtau costumul tradițional al locului pe care-l reprezentau. Trebuie să subliniez faptul că programul festivalului a avut, printre altele, „parada costumului popular”, manifestare deosebit de plăcută și urmărită cu emoție de un public numeros. Era un răspuns la nedumerirea noastră cu privire la mulțimea costumelor tradiționale pe care le vedeam în acele momente pe străzile municipiului. Mai apoi, din povestirile localnicilor și din studiul materialelor documentare adunate, am înțeles că portul popular, neasemuit de frumos și de original, este una din
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
care purta aproape în fiecare seară discuții prelungite. Știa că înțelepții, deși nu totdeauna folositori, ba chiar de multe ori doar niște cârcotași nesuferiți, scriu, ori scrisul este cel care nemurește omul și faptele sale. Din această cauză era, spre nedumerirea soldaților, foarte tolerant cu ei. Urmară apoi ținuturile perșilor, ale sciților, ale slavilor, iar acum se afla în nordul Mării Caspice și privea spre viitoarele cuceriri. Simți cum lumina sângerie a apusului îi intră ca o forță în trup și
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
sfârșitul tinereții mele...” Continuă să simtă din ce în ce mai aproape acea răsuflare fierbinte. În culmea disperării se întoarse brusc și rămase uimit. Calul îi tot sufla în ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
trăim și cum trăim.” - Octavian Paler Asistăm la spectacolul degradării vieții, datorită, în mare parte, politicienilor și politicii, democrației „originale” oferită de politicieni. Uneori îți vine să râzi, gândul te duce la memorabilul nostru dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912), la nedumerirea cetățeanului turmentat: „...Eu pentru cine votez?”, vădita consternare a oamenilor simpli în fața proceselor electorale false și orchestrate. În vremurile de atunci oamenii parcă aveau totuși umor, poate o oarecare naivitate, nu erau atât de rafinați, de perverși încât să-și
POLITICA, MINCIUNA ȘI OPORTUNISMUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383301_a_384630]
-
trăim și cum trăim.” - Octavian Paler Asistăm la spectacolul degradării vieții, datorită, în mare parte, politicienilor și politicii, democrației „originale” oferită de politicieni. Uneori îți vine să râzi, gândul te duce la memorabilul nostru dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912), la nedumerirea cetățeanului turmentat: „...Eu pentru cine votez?”, vădita consternare a oamenilor simpli în fața proceselor electorale false și orchestrate. În vremurile de atunci oamenii parcă aveau totuși umor, poate o oarecare naivitate, nu erau atât de rafinați, de perverși încât să-și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
ce trăim și cum trăim.” - Octavian PalerAsistăm la spectacolul degradării vieții, datorită, în mare parte, politicienilor și politicii, democrației „originale” oferită de politicieni. Uneori îți vine să râzi, gândul te duce la memorabilul nostru dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912), la nedumerirea cetățeanului turmentat: „...Eu pentru cine votez?”, vădita consternare a oamenilor simpli în fața proceselor electorale false și orchestrate. În vremurile de atunci oamenii parcă aveau totuși umor, poate o oarecare naivitate, nu erau atât de rafinați, de perverși încât să-și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
ei plângeau, Iisus Hristos, ne spune evanghelia, a suspinat cu duhul, S-a tulburat întru Sine și a lăcrimat. Acest gest i-a dus pe iudei la observarea și constatarea marii iubiri a lui Iisus Hristos față de Lazăr și la nedumerirea lor, exprimată prin cuvintele: „Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă în așa fel ca și acesta să nu moară?” (In.11,37). Suspinând încă o dată, Mântuitorul Iisus Hristos s-a dus la mormânt și l-
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
binele, raiul ceresc, trebuie să fie ... VIII. TEOLOGUMENA - DESPRE REALITATE, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017. • De ce există totuși ceva, când ar trebui să nu existe nimic? Fapt este că există ceva, inclusiv întrebarea, nedumerirea, perplexitatea noastră. Nu este prea puțin verosimil ori imposibil că totul e doar vis fiindcă și în vis rar ne îndoim că imaginile, filmul proiectat pe cortina panoramică a minții noastre, n-ar fi reale. Când însă ne trezim mare
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
nu este lipsit de orice conținut, “tabula rasa” pe care să scriem noi legile și tainele creației. (“Tabula rasa”) ... Citește mai mult • De ce există totuși ceva, când ar trebui să nu existe nimic? Fapt este că există ceva, inclusiv întrebarea, nedumerirea, perplexitatea noastră. Nu este prea puțin verosimil ori imposibil că totul e doar vis fiindcă și în vis rar ne îndoim că imaginile, filmul proiectat pe cortina panoramică a minții noastre, n-ar fi reale. Când însă ne trezim mare
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
mai slăbeau astfel și m-am dus iar la fântână iar pentru apa desigur. Mi-am înmuiat acel tampon de hârtie și după ce m-am spălat verificăm dacă e tot ok. Da, era. În locul acelor emoții, a luat loc confuzia , nedumerirea și întrebările, precum că dacă am venisem degeaba acolo? Totuși, înzdrăvenit și răcorit de apă îmi dau seama că și localitatea întreaga mi-ar spune mai multe despre M., draga persoana iubită.. ”Mi-am pus ochelari de soare și-am
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
în România să înceapă de acum cu Poiana Cireșului, iar, după publicarea ei, probabil că va deveni unul din simbolurile noastre naționale, așa cum s-a întâmplat cu descoperiri similare din Austria, Cehia etc. Dat fiind aceste câteva mențiuni, ne exprimăm nedumerirea asupra rațiunii care a stat la baza nefinanțării celui mai important șantier paleolitic din România și unul de referință pentru Gravetianul din Europa. Din acest motiv, dorim să ni se prezinte punctajul pentru fiecare capitol al cererii de finanțare, pentru
Arheologii români aruncă în aer Comisia Națională de Arheologie. E incredibil ce se petrece! [Corola-blog/BlogPost/92427_a_93719]
-
inițiativa asta, apa cu salinitate ridicată ar fi exercitat o contrapresiune care ar fi zădărnicit întinderea lor. Povești!... Ele și-au reluat răspândirea când nimeni nu se mai aștepta la așa ceva! L-am revăzut așadar, privea cu un aer de nedumerire apa aceea negricioasă, străduindu-se parcă să distingă ceva în adâncul ei. Mi-a atras atenția pălăria lui cadrilată, cu boruri foarte înguste, cum nu se prea purta pe la noi. „Uite, întinsese mâna, după ce ne-am bucurat de revedere, casa
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
temelie a tuturor lucrurilor. Prietenia sinceră, dezinteresată, de care nu fiecare muritor poate avea parte (poate fi dorință, dar în egală măsură și ideal). Există în această construcție de tip rug-piramidal, într-o strânsă întrepătrundere, atât împlinirile, cât și neîmplinirile, nedumeririle și întrebările, tristețile, curiozitatea specifică inovatorului, iubirile (ca niște sălcii plângătoare) și trecerea implacabilă a timpului (o entitate cvasi-pușkiană, silențios de dureroasă). Conștient de perfectibilitatea construcției sale, poetul nu regretă pe cele făcute, ci pe cele rămase de făcut, în
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
simplu, lamentabilă. N-am avut niciodată confirmarea zvonului. Nici infirmarea. - Bănuiesc că ești curios să afli ce s-a Întâmplat cu așa-zisa mea dispariție de după Congresul de la Paris, nu-i așa? Ba bine că nu. Ce mai contau micile nedumeriri punctuale, gen de unde știa profesorul că o să-l caut și cînd anume, pe lângă promisiunea dezlegării misterului bulversantei sale dispariții?! ...Stop, clopoțel de alarmă: Adam Adam rostise clar și apăsat „așa-zisa mea dispariție”. Cum adică? Ce vrea să Însemne vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ușor... - Absolut exact: n-are nici o legătură cu restul, și tocmai asta ne-a sărit În ochi. Ne-am pus, fireste Întrebarea: ce caută acolo? Care ar fi rostul și semnificația lui? Trebuie să fiți de acord cu mine că nedumeririle noastre erau perfect legitime. - Într-un fel oarecare, da... - În orice fel. Mister Adam, noi nu credem nici În Întâmplare, nici În coincidențe. Textul dumneavoastră spune ceva. Inițial, nu ne-am dat seama foarte precis ce anume, dar după Congresul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
i se spunea Centrul. Bun. Și mai departe? Ce relevanță avea faptul că buncărului i se spunea Centrul, și nu Octogonul sau Triunghiul Bermudelor? Să fim sobri, n-aveam nici o câtime de informație folositoare În plus. Cel mult Încă o nedumerire care se adăuga mulțimii anterioarelor Întrebări fără răspuns, pe care tentativele mele de a le surmonta prin deducții și presupuneri nu le clintiseră o iotă. Cu această concluzie deprimantă În minte, pășeam puțin mai târziu În sala Consiliului, situată, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
semnificație și chiar o morală, dar nu sunt suficient de ateu s-o formulez cu glas tare. Mă mulțumesc să spun atât: de multe ori am impresia că Dumnezeu nu este o soluție, ci, mai degrabă, o problemă. Am două nedumeriri. Prima: bun, omul a devenit muritor pentru că a păcătuit față de Tatăl Său, gustând din fructul interzis. Cu ce au greșit Însă animalele de au Împărtășit aceeași soartă? Sau, cumva, ele au fost muritoare de la bun Început? Poate nu-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca ultimul naiv, uitând pe cine am În față. Retragerea, băiete, cât nu e foarte târziu: Încă mai ai loc de-ntors; calm și artă teatrală cât cuprinde. Am privit-o În ochi cu liniștea cea mai nevinovată din lume, mimând nedumerirea: - Cât timp am efectuat recunoașterea terenului, de ce mă mai Întrebi, doar am fost Împreună, nu? - Dacă am fost Împreună Înseamnă, că „ne-am”, nu că „te-ai” trambalat... - Am vorbit În numele meu și al cecității mele. Era necinstit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
degetele să se plimbe la nimereală pe claviatura unei mașini de scris ori pe tastatura unui computer. - Conturile sunt, după cum vezi, codificate, după cum știam, de altfel, a spus Eveline mai mult ca să se descarce decât pentru a-mi risipi mie nedumerirea. Cât despre parola pe care speram s-o găsesc... Aveai tu o chestie cu șamponul... cum era? Folosește asta drept șampon, adică spală-te cu ea pe cap... Listele din arhivă sunt cel mai ieftin, dar, În același timp, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
te gândești că soluția apărea explicit În textul lui Noel Corbu: „Cheia este Alexandru cel Mare”. Grozav Îi mai plăcea individului să joace pe muchie de cuțit! Nu e de mirare c-a sfârșit așa cum a sfârșit. - Eva, am o nedumerire: cum de n-au găsit rezolvarea marii specialiști În criptografie la care ai apelat? - N-aveau cum, nu erau În posesia tuturor datelor. Doar nu-ți Închipui că față de ei am scos vreo vorbă despre Însemnările unchiului?! Par eu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și unde voi ajunge În final. De ce Dumnezeu Întârzie atât semnalul Evelinei? - După cum o parte dintre dumneavoastră știți, nu mă aflu În Centru de foarte multă vreme. Mărturisesc că, inițial, am avut o serie de Îndoieli, de Întrebări și de nedumeriri inerente primului contact cu o realitate insolită, cu o pararealitate, aș fi tentat să spun, dificil și de admis, cu atât mai puțin de asimilat de către un istoric, a cărui deontologie presupune adevăruri verificate, documente, mai presus de orice ambiguitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de la început că apreciez munca pe care o depuneți, dându-mi seama că nu e ușor să scrii despre o sută de ani pe care din cauza unor condiții obiective nu i-ai cunoscut direct. Totodată, țin să-mi exprim unele nedumeriri. Personal, nu mă pricep să compun opere literare, deoarece fiind războiul și apoi pacea, n-am apucat să-mi fac un bagaj cultural, calificându-mă pe unde s-a putut. La rândul lor, părinții mei, oameni simpli, față de care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care făcu o voltă în aer și intră perfect perpendicular cu trupul în apă, la doi pași de gondolă. Câinele înotă puțin, apoi ieși pe chei, scuturându-se, și intră în casă. — E opt și jumătate - zise signora Maxima, văzând nedumerirea celor doi călugări. La ora asta, don Peleto, doctorul, își spală câinii. într-adevăr, la fereastra cu pricina, apăru doctorul. O salută cu deferență pe signora, apoi fluieră scurt. Peste umărul lui țâșni atunci un al doilea câine, un ciobănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]