822 matches
-
din urmă, văzându-și patria invadată de străin. Așa cum spune Petru Dumitriu în operele scrise în Franța (Rendez-vous au jugement dernier, 1961, Incognito, 1962) sau în interviurile acordate lui Eugen Simion (1994) sau lui George Pruteanu (1995), omul resentimentului este nefericit, nu se bucură de viață. Trebuie acceptată ruptură, asumată, trăită, transformată într-un nou început. Rezultatul frustrării reciproce a fost pentru omul tangoului argentinian manifestarea unui temperament meditativ, melancolic al noului venit, care îl va caracteriza mai tarziu pe "gaucho
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
însuși. Poți s-o obiectivezi sau poți s-o ascunzi. Dar de ce trebuie s-o ascunzi? Trăirile mele au devenit cărți, ca și cum s-ar fi scris de la sine."87 Că și Cioran, Sábato scrie când se simte singur, când este nefericit, așa cum o mărturisește unul din personajele sale: În singurătatea aceea, începeam să scriu povești. Acum îmi dau seama că scriam ori de câte ori eram nefericit, mă simțeam singur sau în dezacord cu lumea unde mi-a fost dat să mă nasc"88
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ar fi scris de la sine."87 Că și Cioran, Sábato scrie când se simte singur, când este nefericit, așa cum o mărturisește unul din personajele sale: În singurătatea aceea, începeam să scriu povești. Acum îmi dau seama că scriam ori de câte ori eram nefericit, mă simțeam singur sau în dezacord cu lumea unde mi-a fost dat să mă nasc"88. Citându-l pe Nietzsche, Sábato crede că sufletul este singura putere a omului capabilă să soluționeze conflictele și antinomiile pe care spiritul le
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
scris, însă a reușit să-i salveze și pe alții? Cât i-a păsat de efectele invectivelor sale la adresa vieții? E atat de egoist de fapt, și recunoaște că este un mare egoist că i-a vrut pe toți la fel de nefericiți că el? Optând superior pentru poziția de (auto)marginal, departe de bunuri materiale, "apanaj al vulgului", Cioran se refugiază în mansarda lui, la adăpost de ochii indiscreți, acolo, deasupra Parisului, aproape de cer, "rupt" de lume, în maniera romantică a "creatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
planuri de gândire, intuițiile originare sunt exploatate prin mijlocirea ultimelor cuceriri ale gândirii. Urând josnicia lumii existente, Cioran își mărturisește așteptarea pentru un nou univers, într-o stare în care existența și non-existența îi sunt egale și asemenea. Omul este nefericit sau ipocrit, spune Cioran: Dacă sunt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate?... Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată"15. Admirația
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
primei "întîlniri a tineretului" organizate la Berlin, în noiembrie 1919, ea se transformă în Internaționala Comunistă a Tinerilor, care se consideră din momentul congresului său din iunie 1920 ca făcînd parte din Internaționala Comunistă, "păstrîndu-și independența de organizare", formulare extrem de nefericită în ochii conducătorilor Komintern-ului. Comitetul executiv al IC, într-o rezoluție din 17 august 1920, reamintește statutul exact al ICJ: "Internaționala Comunistă a Tineretului face parte din Internaționala Comunistă și este, în acest sens, subordonată hotărîrilor congreselor Internaționalei Comuniste și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
dintre cazuri, indică faptul că În anumite condiții, formele de depresie severă duc către actul disperat. In două studii din SUA și Anglia realizate de Achenbach și Rutter s-a pus În evidență că 10% dintre preadolescenți par a fi nefericiți, triști, deprimați. La adolescență procentul este de 40%. Un sfert dintre adolescenți descriu stări depresive grave. Când aceste episoade se prelungesc dincolo de șase luni, fiind asociate cu tulburări de somn, alimentație, dificultăți de cocentrare vorbim de depresia clinică/starea depresivă
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
confruntarea omului cu opera inițiază configurarea unei matrici culturale. Moartea sa în condiții meschine, ultimii ani din viață trăiți în condiții extrem de modeste, ca și o iubire neîmplinită care-l leagă de Veronica Micle, contribuie la forjarea martirologiei romantice eminesciene. Nefericit în dragoste, cu lira sfărâmată, într-o lume mult prea trivială pentru a găzdui și recunoaște geniul, înzestrat cu o capacitate vizionară asociată geniului poetic, și care suportă o reconversie maladivă în nebunie, cum sună clișeul sentimental romantic, Eminescu dobândește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nostru?". Răspunsul este unul formal, însă ancorat în realitate. Biserica este una dintre puterile statului, cum oare ar fi putut avea o reacție imediată? Discursiv, reia termenul nefericit și îl așază în contextul nefericirii unui părinte: "Care părinte nu este nefericit când copii lui sunt nefericiți?". Este foarte posibil ca, la transcriere, această expresie să fi pus în gândul jurnalistei ideea unui Prea Nefericit Părinte. Pornind de la acest prim interviu realizat de ziarul Adevărul care, să nu uităm totuși, era cotinuatorul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
însă ancorat în realitate. Biserica este una dintre puterile statului, cum oare ar fi putut avea o reacție imediată? Discursiv, reia termenul nefericit și îl așază în contextul nefericirii unui părinte: "Care părinte nu este nefericit când copii lui sunt nefericiți?". Este foarte posibil ca, la transcriere, această expresie să fi pus în gândul jurnalistei ideea unui Prea Nefericit Părinte. Pornind de la acest prim interviu realizat de ziarul Adevărul care, să nu uităm totuși, era cotinuatorul organului de presă al CC
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
violența nu poate fi justificată niciodată și de nimeni. Abuzul de putere se opune dragostei umane și, în special, creștine. Certurile dintre părinți, care degenerează de cele mai multe ori în violență, lasă urme grave asupra copiilor și rămân marcați, ca martori nefericiți la agresiunea produsă asupra mamei, a fratelui sau a surorii. Violența în familie prezintă și o problemă socială cu consecințe grave atât pentru familie, cât și pentru comunitatea care, de cele mai multe ori, nu intervine. De aceea, cu toții suntem chemați, indivizi
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
atenienilor cât de mult s-au îndepărtat de preceptele unei vieți în acord cu umanitatea din om: " Spunea însă că el opune soartei nenorocite curajul, legii natura și patimii rațiunea". (Laertios, 1963, p. 305) Tot Diogene considera că oamenii sunt nefericiți datorită neghiobiei lor, neghiobie care îi determină să acorde preeminență unor elemente artificiale de tipul convențiilor, ignorând astfel și caracterul relativ al acestora și dependența lor de putințele și neputințele celor care le-au născocit și le-au impus: Acesta
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
bucuros de la Tomis în oricare alt loc din lume, până și în Styx; mai mult, s-ar resemna să fie ars de flăcările devoratoare ale Etnei sau să fie aruncat în mare din vârful stâncii Leucada: cel puțin ar fi nefericit, dar ar avea o anumită siguranță (tutius). Cu ocazia aniversării nașterii soției (Tristele, V, V), Ovidiu își propune să-și stăpânească durerea, ca să poată sărbători cu veselie acest eveniment. Îi urează soției seninătate și viață lungă... Dar imediat îl asaltează
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ponto 416. Într-un prim moment, după moartea lui Augustus, este posibil ca poetului să-i fi trecut prin minte "prezumția nebunească de a obține iertarea de la Tiberiu", împăratul auster și închis în sine, care purta în suflet rana căsătoriei nefericite cu desfrânata Iulia maior"417. Ovidiu, deși de departe, a participat cu un Triumphus 418 la victoria asupra panonilor a lui Tiberiu din anul 13, dar fără nici un rezultat pentru propria-i soartă. Atunci speranța sa s-a îndreptat spre
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
jumătate după făgăduirea unei recompense. Trimitem de la poștă mijloace de transport pentru a conduce surugiul la spitalul de la Buzău. În adevăr, n-am putea exagera condamnând indiferența vinovată, egoismul de neînțeles al țăranului față de asemenea accidente; e oare atât de nefericit încât nu se mai gândește decât la propriile necazuri? Nenorocirile noastre nu luaseră sfârșit; acest drum ne este cu siguranță funest. E ceea ce ne explică tovarășul nostru de drum, un român, amintindu-ne că am plecat de la București într-o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-o pe Florica nu mult timp după această întîlnire și am găsit-o cu un ins pipernicit, de-acolo de la Filatură. Mi-am dat seama repede că între ei nu era dragoste, ci unire între doi nefericiți. Adică ea era nefericită și el prăpăditul care se agățase de ea și fusese acceptat. Era atât de pricăjit la minte, nu numai la trup (fiindcă adesea un trup firav ascunde o imensă voință), încît tot timpul cât am stat eu de vorbă cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mereu vinovat, chiar când picta, lucru ce i se mai întâmpla din când în când. Louise, din ce în ce mai ocupată cu creșterea copiilor, se lupta și cu acele treburi ale casei care, în alte împrejurări, i-ar fi revenit lui. Jonas era nefericit. La urma urmei pictura era pentru el o plăcere, în timp ce ea avea parte de ce era mai rău. Își dădea seama de asta mai ales când ea era plecată cu treburi în oraș. "La telefon", striga băiatul cel mare, și Jonas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de rasă, foarte atașat de Yon, care nu pierdea nici o ocazie de a se gudura lingușitor pe lậngă stăpận. Ce n-aș fi dat să fiu în locul lui Codiță!.. Dar Codiță nu ma băga în seamă, supărat probabil că-i nefericisem stăpậnul. Dintotdeauna am iubit animalele mai mult decật pe oameni, considerậndu-le mult mai sincere și mai fidele. Reținerea lui Codiță m-a enervat și mai mult. Ceva nu era în ordine cu ființa mea care încerca disperată să se regăsească
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în gând, Încât dac-aș putea-o ca să răsuflu-adînc Și bine - aș învenina vremea-n care-s osândit De a trăi. O geniu, ce pătrunzi Nemărginirea - iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi să judeci și știi că nefericea Ades scrântește șirul gândirii și o face Sa meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze. Un orologiu care în loc de-a-îmbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu există crime, Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
blânzi și timizi, așa nevinovați Încât în astă lume nu trebuesc cercați. A unui înger palid ursita pământească, Legată e de soarta corpului ce-l aleg. Atârnă de viață domnia lor cerească: Ce samănă în lume, în stele ei culeg; Nefericiți adesea, ce-o soarte-mpărătească, Un om ce-i născut mare în lume își aleg; Un împărat puternic dar înfocat când moare; O stea urieșască în caos se coboară. Dar în acest cer mare ce-n mii de lumi lucește Tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ironie mai mult încă să-l sferme. O cât de bine știi tu natura ce a vrut Când a făcut zăpadă și diamant din lut, Știi ce voiește dânsa cu ochi-ți străluciți - Ea vrea prin o zâmbire să fim nefericiți. Să văd a ta făptură să, nu mai fi ajuns! Ce demon oare-n cale-ți m-a pus ca să pătrunz - Și de sub frunte ochii mai bine i-aș fi rupt De cât să sorb din ochi-ți veninul ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dialogul ne-a îmbrâncit spre culmi. Dumnezeu a vrut să facă totuși din om o capodoperă. Și totuși, în firava minte omenească a încolțit infinitul. Cu filosofia pe care o știu, unii filosofi ar putea ajunge chiar gropari. Să fii nefericit și să nu filosofezi - e dincolo de puterile omenești. Primele rampe de lansare a mesajelor spre infinit au fost catedralele. Ideile mari împărtășesc uneori soarta femeilor frumoase a cărora îmbrăcăminte le ascunde farmecul. Circumvoluțiunile - alți muguri de aripă umană. De mii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
curcubeu. Puse pe jarul iubirii, inimile capătă puritatea filamentului. Iubirea e ca aerul. Deci destul de poluată. Cât de repede poate evolua iubirea de la divină... la jivină! Un zâmbet enigmatic poate ridiculiza promisiunile conturilor bancare. Don Juan - acest stahanovist erotic. Suntem nefericiți când devenim incapabili de iubire. Cele mai multe iubiri se împielițează din priviri. Iubirea trebuie să reziste unui scrutin permanent. În contumacie nici iubirea nu rezistă întotdeauna. Răsplata este zona prostituției, nu a iubirii. Iubirea - o așezare în lumină. Cam jumătate din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Mulți contemporani de-ai noștri prind muște cu steagul țării. Creierul unora nu face decât să irige vocea. Conversația imbecilului se cantonează în zona silabelor. Există probabil unele interese ca în cultură să crească producția de scaieți. Oaia nu e nefericită pentru că nu știe gramatică. Prostul - nici atâta. Prostul e impertinent, nu cinic. Pentru cinism e nevoie și de ceva inteligență. „ Intelectualii ” făcuți peste noapte scot limba de efort când se iscălesc. Toți conducătorii sunt atinși de o ușoară naivitate : se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doarmă câte două zile și să se refacă. Rosa însă îl aștepta pe prințișorul călare pe calul alb, care să-i facă viața frumoasă. "Vreau să fiu fericită", îmi spunea. Absurd, nu? Cine pe planeta asta își dorește să fie nefericită? S-a întors la mine după escapada cu vânătorul de floci, care și el își părăsise iubita, plecată temporar din țară. Era profesionist gagiul, știa exact unde să atace ca să o înmoaie și să-i inducă nesiguranță, la familie. Și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]