1,869 matches
-
sub cupola înaltă; fie și doar trecute pe filele unei cărți, ele rămân pentru poet și cititor ca o inscripție înflorită în piatră, cu sclipiri de frumusețe și nume. Ce vor să spună primele două versuri care încep cu o negație și se răstoarnă într-o afirmație ce este la rândul ei negație? „Lumina nu-i lumină, ci doar un grai uitat”. Dar celelalte două care abia se aud din pricina uitării, „încetul cu încetul chemând întru a fi”? Observăm cum se
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
rămân pentru poet și cititor ca o inscripție înflorită în piatră, cu sclipiri de frumusețe și nume. Ce vor să spună primele două versuri care încep cu o negație și se răstoarnă într-o afirmație ce este la rândul ei negație? „Lumina nu-i lumină, ci doar un grai uitat”. Dar celelalte două care abia se aud din pricina uitării, „încetul cu încetul chemând întru a fi”? Observăm cum se rotesc spiralic spre acel „întru a fi”. Știm de la Constantin Noica, și
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
și de privirea și exigența întregului. Reluăm și desfacem strofa în două părți: primele două versuri sunt o afirmație; celelalte, o funcție; primele deschid o perspectivă ontică, celelalte se încarcă de o sarcină ontică. Primele se strâng în identitatea dintre negația „Lumina nu-i lumină” și afirmația ce cuprinde în sine negația proprie: „ci doar un grai uitat”. Prin aceasta, contradicția din al doilea termen se întrevede și în primul: ca „grai uitat” lumina este și, ca grai auzibil, nu este
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
două părți: primele două versuri sunt o afirmație; celelalte, o funcție; primele deschid o perspectivă ontică, celelalte se încarcă de o sarcină ontică. Primele se strâng în identitatea dintre negația „Lumina nu-i lumină” și afirmația ce cuprinde în sine negația proprie: „ci doar un grai uitat”. Prin aceasta, contradicția din al doilea termen se întrevede și în primul: ca „grai uitat” lumina este și, ca grai auzibil, nu este. Ceea ce presupune că este o lumină naturală, vizibilă și o alta
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
ascunde în păduri fără copaci, E vremea să iau poteca în spate și să pornesc pe jos S-au să mă refugiez în fraze fără cuvinte, Atunci când tai unghiile substantivului picior, Durere întoarsă pe dos în mănușa pierdută-n pridvor, Negație ce nu neagă nimic pe lume, Acceptare botezată astăzi fără nume. E vremea să privim oglinda oglindită-n alta După ce ieșim din cuvinte minicinoase, Atunci toți zeii se întorc din Malta , Tăcerea trece în imne și-n clipe păguboase, Iubiri
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348481_a_349810]
-
turna doi heruvimi în cortul sfânt (Exod. 25, 18-21), sau de a se turna un șarpe de aramă ca semn a lui Iisus Hristos (Numeri 21, 8-9). Iată un citat clasic a Sfântului Teodor Studitul (Antiorh I) „O ce nebunie! Negația (închinări la idoli), oprește a se asemăna Dumnezeu cu o făptură din cele ce sunt, cu soarele, cu luna, cu stelele, sau cu alceva dintre celelalte, care e una cu construirea de idoli; afirmația vrea să ridice pe Israel pe
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
ascunde în păduri fără copaci, E vremea să iau poteca în spate și să pornesc pe jos S-au să mă refugiez în fraze fără cuvinte, Atunci când tai unghiile substantivului picior, Durere întoarsă pe dos în mănușa pierdută-n pridvor, Negație ce nu neagă nimic pe lume, Acceptare botezată astăzi fără nume. E vremea să privim oglinda oglindită-n alta După ce ieșim din cuvinte minicinoase, Atunci toți zeii se întorc din Malta, Tăcerea trece în imne și-n clipe păguboase, Iubiri
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
Acasă > Orizont > Lingvistic > Rromani > SUFIXUL NEGAȚIEI Autor: Sorin Cristian Moisescu Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului § Are două variante: -mă (după rădăcinile verbale care au în ultima silaba una din vocalele a, ï, o sau u) și -me (după
SUFIXUL NEGAȚIEI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372637_a_373966]
-
-me (după cele ce au ultima vocală e sau i). § Se adaugă la rădăcinile verbelor turcescoide pentru a forma tema negativă a verbelor de conjugat. La tema negativă se alipesc sufixele timpului trecut. Accentul cade pe silaba anterioară sufixului de negație. anla- + -mă + -dï = anlàmadï ‘nu a înțeles’ ćek- + -me + -ți = ćèkmeti ‘nu a plecat’ dinle- + -me + -di = dinlèmedi ‘nu i-a trecut prin gând’ § Dintre sufixele personale ale
SUFIXUL NEGAȚIEI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372637_a_373966]
-
dinlèmedi ‘nu i-a trecut prin gând’ § Dintre sufixele personale ale verbelor turcești la timpul prezent simplu negativ, spoitoreasca l-a preluat doar pe cel de pers. III sg., -r schimbat în -z, transformat în -s. Sufixul de negație și sufixul personal -s fac silaba accentuată. uj- + -mă + -s = ujmas (na ujar) ‘nu se potrivește’, ‘nu se cade’ ol- + -mă + -s = olmas (na olur) ‘nu se duce’, ‘nu trece’, ‘nu-i posibil’, ‘nu se face’ § Verbele turcești la prezent
SUFIXUL NEGAȚIEI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372637_a_373966]
-
la prezent simplu negativ își schimbă categoria gramaticala, devenind adjective (cu 2 terminații ambigene, -s la singular și -des la plural), adverbe (de mod, atitudine, predicative - ce admit copula: ujmas ‘nepotrivit’ ke ‘că’ / te ‘să’). (idiomul spoitorilor) Referință Bibliografica: SUFIXUL NEGAȚIEI / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Sorin Cristian Moisescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SUFIXUL NEGAȚIEI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372637_a_373966]
-
Ștefan Lucian Mureșanu Motto: „Dacă se admite în univers un infinitezimal real, totul este real; dacă nu există ceva, nu există nimic. A face concesii multiplicității și a reduce totul la o ierarhie de aparențe înseamnă a nu avea curajul negației.” (Emil Cioran, Amurgul gândurilor) Cuvinte cheie: curs, literatură fantastică, student, real, imaginar 1. Sens și ademenire în început De fiecare dată intru în sala de curs cu dorința de a le prezenta studenților mei teme noi și interesante, pe care
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
urmărim”; „Ca să birui timpul trebuie să scrii cu viața ta o epopee”; și așa mai departe. A așeza Timpul în consens cu Iubirea este o adevărată înțelepciune, deși se spune că poți să iubești la orice vârstă. Prin afirmații și negații repetate, implicite sau explicite, se produc efecte contrare care dau naștere unei formulări aforistice: „Dacă orice geniu are o fărâmă de nebunie, nu orice nebunie are o fărâmă de genialitate”. Și din acest buchet parfumat de gânduri, nu putea lipsi
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
mișcările, ideile, mi le scoate la iveală de prin toate sertarele, și în această făgăduința reciprocă, eu doar zbor într-un somn viu, aevea, și îmi spun: Te iubesc, Dumnezeu! Te iubesc , Dumnezeu. Să știi, că nu se adeveresc niciodată negațiile: " nu e posibil"," nu vei reuși", "nu se poate", "n-ai să faci nimic", "lasă și fii tu" și altele”. Mă aplec în binecuvântarea zorilor spre lucirea tainica din oglindă. "Of, te iubesc, Dumnezeu"... Și ies într-o costumație ușoară
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
este incompatibilă cu rolul de spion.. ăă, desigur că nu cu aceasta. Negând și chiar acuzând în stilul caracteristic pe acela care a demascat: ’am să fac rugăciuni pentru el dacă e bolnav..’ Ceea ce a și fost întărit prin promta negație, evitare și schimbarea rapidă a subiectului. Alte ajutoare zicând precum că: ’’de când este Serviciul nu s-a cerut această informație secretă!’’... Care serviciu este: http://stiripesurse.ro/moise-guran-ii-da-lovitura-fatala-lui-victor-ponta 935973.html Eh, dar după atâtea nereguli ce mai conteză una...(râsde cretin
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
în uniune cu natura, se afirmă ceva superficial și inexact, fiindcă tocmai activitatea sufletului, spiritul, este, fără îndoială, în relație cu natura și în uniune cu adevărul pe care-l conține natura, dar adevărata uniune conține în chip esențial momentul negației naturii, așa cum ne este ea nemijlocit dată. O astfel de uniune nemijlocită este numai viața animalelor, viața senzorială, percepția. Spiritualul este una cu natura numai ca ființînd în sine și totodată ca unul care afirmă naturalul ca negativ...) [162]. Trebuie
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și apă, cauză pentru care acestea cad tinzînd în jos: în ființele vii ea este cauza prostiei." În consecință, prima calitate este unitatea cu sine; a doua este manifestarea, principiul diferenței, instinctul, diviziunea ca răutate; a treia apoi este pură negație, cum este reprezentată și în lumea concretă a mitologiei, ca Siva, Mahadeva, (Maheçvara), zeul distrugerii și al schimbării. Deosebirea importantă în raport cu noi constă în faptul că al treilea principiu nu este reîntoarcerea în primul, cum pretinde spiritul, ideea, reîntoarcerea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și în lumea concretă a mitologiei, ca Siva, Mahadeva, (Maheçvara), zeul distrugerii și al schimbării. Deosebirea importantă în raport cu noi constă în faptul că al treilea principiu nu este reîntoarcerea în primul, cum pretinde spiritul, ideea, reîntoarcerea prin mijlocirea suprimării negației, reîntoarcere în sine însuși, conciliindu-se cu sine însuși. La inzi, principiul al treilea rămîne schimbare, nimicire. Aceste trei calități sînt reprezentate ca esențialitate a naturii. "Vorbim despre ele ca despre copacii unei păduri"". Dar aceasta este o comparație rea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
există sentimentul eului, cu care tirania să poată fi comparată pentru a duce la răzvrătirea spiritelor; nu rămîn deci decît durerea fizică, frustrarea de cele mai necesare trebuințe și plăceri, care se opun tiraniei sub forma unui sentiment, cel al negației [45 td]. Statul are drept scop realizarea legii libertății spirituale [201]: dar în India domină un stat al cărui guvern este de un despotism inadmisibil. Există o comuniune, o viață socială, chiar destul de evoluată, dar nu există vreun principiu determinant
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
doar în măsura în care ea se știe că este în raport cu Dumnezeu, știe că este conținută în Dumnezeu și este deci liberă. Conștiința indiană nu cunoaște însă decît un raport negativ cu divinitatea: pentru ea valoarea supremă nu poate fi alta decît completa negație a ei însăși. Cei care îl concep pe Dumnezeu ca pe ceva concret fac din om o ființă superioară ale cărei acțiuni urmăresc un țel și în acest caz și autoconștiința lui trebuie să fie morală. Și conștiința indiană se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
exprimări în sine, în nimicirea conștiinței reale de sine, negativitatea ce se manifestă, pe de o parte, în starea de insensibilitate, iar pe de altă parte în mortificare și în nimicirea vitalității prin chinuri autoimpure" [341]. "Așadar doar prin intermediul acestei negații a propriei existențe se poate ajunge la puterea unui brahman [342]: însă această negație, dusă pînă la gradul suprem, constă în conștiința obscură de a fi atins o adiaforie desăvîrșită, anularea oricărei senzații și a oricărei voințe; condiție supremă și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de o parte, în starea de insensibilitate, iar pe de altă parte în mortificare și în nimicirea vitalității prin chinuri autoimpure" [341]. "Așadar doar prin intermediul acestei negații a propriei existențe se poate ajunge la puterea unui brahman [342]: însă această negație, dusă pînă la gradul suprem, constă în conștiința obscură de a fi atins o adiaforie desăvîrșită, anularea oricărei senzații și a oricărei voințe; condiție supremă și la budiști" [343]. "... În măsura în care universalul este abstract, autoconștiința nu se află într-o relație
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în care ea se știe că este în raport cu Dumnezeu, știe că e conținută în Dumnezeu și este deci liberă. Conștiința indiană nu cunoaște însă decît un raport negativ cu divinitatea: pentru ea valoarea supremă nu poate fi alta decît completa negație a ei însăși. Cei care îl concep pe Dumnezeu ca pe ceva concret fac din om o ființă superioară ale cărei acțiuni urmăresc un țel și în acest caz și autoconștiința lui trebuie să fie morală. Și conștiința indiană se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
prezență, o entitate obiectivă într-un grad de disoluție: zidul "pustiit", ars, sfărâmat. Urmând o logică indiană (Sergiu Al. George) putem detalia: ruina nu există în sine fără o referință la un real (zidul deplinei înfloriri a unei cetăți) prim: "negația nu putea fi niciodată neexistențială"18. Dar Eminescu n-a surprins cu precădere cetățile în momentele lor de strălucire: ele se lasă sugerate doar de comparația prezentului. Ruina pare a fi prezentul etern al zidului eminescian: "Memfis, Teba, țara'ntreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o coerență, de o unitate (stilistică chiar), care, azi, vai... Pentru că lumea aceea avea într-adevăr un stil. Căpătat în vreme.. Și racordat la meridianul Europei. Cel puțin al Europei Centrale. De aici, de la fotografia de pe peretele atelierului, pot pleca... negațiile, ne-plăcerile. Iată cîteva: - strada de-acum e-o stradă, cum să-i spun, e-o stradă (pardon) rufoasă; alături de tînărul cu aerul prosper, de întreprinzător, pe carura căruia totul arată nou și bine, pășește grăbit și dezordonat rufosul; discrepanța
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]