1,154 matches
-
mulți dintre dascăli veneau la școală mai mult ca să se odihnească, Îi puneau pe copii să copieze pe caiete lecțiile din manuale, numărau zilele rămase până la leafă, apoi plecau către treburile cu adevărat serioase: creșterea de orătănii, distilarea de rachiu, negoțul cu alimente pe sub mână prin orașele mai apropiate. După revoluție, neliniștea și setea de dreptate i se ascuțiseră. Strigase În piețe publice, scrisese În presa liberă o seamă de articole, tipărise o carte despre ororile Închisorilor bolșevice, dăduse statul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
merge, răspunse Soshitsu. — Sotan, tu ești tânăr și sănătos. N-ai fost acolo? Încă nu, stăpâne. — Nici unul nu v-ați dus? — Nu, cu toate că slujbașii noștri pleacă și vin tot timpul. Ei bine, aș zice că așa ceva e un dezavantaj pentru negoțul vostru. Chiar dacă cineva ca mine are asemenea speranțe, nu se ivește niciodată un moment potrivit pentru a părăsi Japonia, așa că nu e nimic de făcut. Dar voi aveți corăbii și prăvălii de-ale voastre și sunteți tot timpul liberi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pușca. O mare parte din ceea ce se știa despre sud era adus de misionarii din Spania și Portugalia; dar oamenii ca Soshitsu și Sotan își începuseră comerțul fără a-i aștepta pe misionari. Corăbiile lor traversau până în Correa și făceau negoț cu China, Amoy și Cambodgia. Oamenii care le vorbiseră despre bogățiile de peste mări nu erau misionarii, ci pirații japonezi care-și făcuseră bârlogul lângă Hakata în Kyushu. Sotan moștenise afacerea de la tatăl său și înființase branșe în Luzon, Siam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de genul lui Kaan. Dădu la o parte îndoielile punându-le pe seama oboselii și a prezenței lui Angir la bordul navei și se pregăti să rostească cuvintele oficiale ale salutului, când Kaan i-o luă înainte: 3/4 Cum merge negoțul cu Terra? Ies ceva credite? abordă el subiectul, sigur de sine și fără nici un pic de diplomație. Preț de câteva clipe ochișorii lui mici și porcini se plimbară jur-împrejurul sălii iscodind după rebel. Numai figuri cunoscute. Nici nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
a lui Gheorghe Duca. Ei nu s-au stabilit în capitala țării, ci s-au așezat prin diferitele ținuturi ale țării și mai ales în satul Brătila de Jos din fostul ținut al Adjudului, unde șiau cumpărat proprietăți. Ei făceau negoț cu sare, cu ceară de albine, cu vinuri, cu miere, lână și altele. În afară de această preocupare, acești zugravi erau cărturarii și artiștii vremii. În afară de limba română pe care o vorbeau și o scriau, ei cunoșteau bine și limba greacă, poate
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a înrolat de tânăr în armata moșierului, din cauza datoriilor grele. A fost soldat mulți ani. Mai târziu, s-a întors în sat și a reușit să-și răscumpere pământul. A economisit cu grijă și a desfășurat o mică afacere de negoț. Era zgârcit. M-a trimis la școala primară când aveam opt ani, dar voia să lucrez la fermă dis-de-dimineață și seara. Nu suporta să mă vadă lenevind. Țipa adesea: „Fă-te folositor!” Și azi îi mai aud vocea. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai departe, poate dincolo de munți, poate în altă parte. Închise ochii și oftă. Era ca un blestem. Tatăl lui, negustorul Martiros Mirzaian, fusese jefuit de perși. Silit să fugă ca să nu își piardă viața, părăsise ținutul Araratului, își lăsase casa, negoțul, rudele, relațiile, mormintele străbunilor, pământul și cerul din satul Karpi, așa cum spunea ori de câte ori pomenea de acea întâmplare tragică. Rătăcise de colo-colo prin toată Turcia, trecuse Bosforul și, în sfârșit, se așezase în primitorul Rusciuk. Curând se însurase cu Mamica, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era că prințul i se oferise de bunăvoie. Și i-ar fi fost atât de ușor să-l omoare! Dar se schimbase ceva... Dante Negro nu mai vedea în el doar omul înnobilat cu titlul de prinț al Moldovei, seniorul negoțului din trei imperii și nu numai, cel mai bogat și mai influent om din Balcani, zaraful vizirilor, sultanilor, domnitorilor, mitropoliților și boierilor divaniți, prietenul generos al generalilor, susținătorul armatelor rusă și turcă, miluitorul și binefăcătorul săracilor, ocrotitorul cumunităților de armeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trăit, cu mult timp în urmă, în înfloritorul și aglomeratul oraș Mir, gloria califilor, trei negustori isteți ce adunaseră, după mulți ani de afaceri împreună, o mare sumă de bani pe care au hotărât s-o investească într-un nou negoț... Se pare, totuși, că acești negustori nu prea aveau încredere unul în altul, pentru că au pus aurul într-un săculeț și au hotărât să-l lase spre păstrare stăpânei casei unde locuiau, cu porunca de a nu-l da nici unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca În cazul de față, din aceleași motive. Importante sectoare profesionale, Îngrijorate serios de situație, Începuseră deja să facă să ajungă la urechile celor În drept expresia nemulțumirilor lor. Așa cum era de așteptat, primele reclamații formale veniră de la firmele de negoț funerar. Lipsiți În mod brutal de materia lor primă, proprietarii Începură prin a face gestul clasic de a-și pune mâinile-n cap, jelindu-se În cor, Și acum ce-o să se Întâmple cu noi, dar imediat, În fața perspectivei unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a bunicului. A doua, pe jumătate îngropată în pământ, dar lăbărțată, era a străbunicii. Pe pereți se mai găsea încă portretul bărbos al răstrăbunicului, cel care își pierduse nevasta la cărți. Soțul străbunicii fusese un om mai așezat: concentrat pe negoțuri, iarna își scotea băieții afară să spargă gheața, în timp ce el se dădea pe derdeluș. Odată, unul din băieți, înghețat bocnă, îi ceruse doi bani să-și ia o plăcintă caldă de la un vânzător ambulant. Taică-său, care venea în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dar frumos. Și fără nici o introducere, s-a apucat să-mi spună o poveste ciudată: "Ai mei sânt gruzini de origine, îmi spuse. Străbunicul meu a venit în Valahia pe vremea lui Hangerliu, un domnitor cam într-o ureche. Făcea negoț de atlazuri la Giurgiu. Când îngheța Dunărea, de se făcea ca o coajă de fistic prin care se vedeau la fund somnii și crăpcenii, trecea dincolo cu tot agarlîcul și întindea tarabă într-un vechi caic aurit, eșuat de multă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în trecut decât povestea mea. Ea începe cu niște întîmplări cam nelămurite, care s-ar fi petrecut într-o mânăstire tibetană prin secolul al treisprezecelea. De acolo ar fi plecat un novice, ai cărui urmași au străbătut Cașmirul, au făcut negoț la Buhara și Tașkent, au coborât în Iran pe drumul covoarelor, au ajuns în Gruzia, unde-au rămas aproape nouăzeci de ani și de unde a plecat negustorul din vremea lui Hangerliu... Vezi, e ca și cum tot neamul meu ar fi un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar nu li se cunoaște nici o legătură cu cei din nord.) Străbunicul lui George, William McCaffrey, moștenise o sumă de bani și un fel de dugheană de pielărie de la tatăl său, care fusese, pare-se, șelar. William înființase un înfloritor negoț de marochinărie și un atelier de mănuși și pantofi, pe care le-a lăsat moștenire fiului său, Albert. Acesta, la rândul său, le-a lăsat moștenire, într-o stare mult mai puțin înfloritoare, fiului său Gerald, care a fost bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
moștenire fiului său, Albert. Acesta, la rândul său, le-a lăsat moștenire, într-o stare mult mai puțin înfloritoare, fiului său Gerald, care a fost bunicul lui George. Tatăl lui George, Alan McCaffrey, nu s-a arătat deloc interesat de negoț, așa încât Gerald, părintele lui, a vândut întreaga întreprindere familiei Newbold, niște anglicani care se ocupau de biserica St. Paul, din Victoria Park. (Fabrica de mănuși funcționează încă și azi sub conducerea lor.) În preajma bătrâneții, Gerald McCaffrey și-a părăsit soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timp în „casă“, dar a început să simtă că nu mai poate da îndărăt. Să dea îndărăt, unde? Și începuse să nu mai fie indiferentă la banii câștigați ușor. S-a salvat de adevărata sinucidere acordând mult mai multă seriozitate negoțului ei. A aflat și a îndrăgit cuvântul „curtezană“. Unii dintre clienți îi istoriseau povești despre prostituatele din alte țări, femei exotice închise în cuști, la Calcutta, matroane care stau și tricotează în vitrine iluminate, la Amsterdam. Diane reușise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
structură temporală precisă se va elabora morala producției: munca în calitate de realizare de sine, morala reproducerii, singura sexualitate legitimă. Pe scurt, morala ca "economie" a eului și a lumii. Astfel, acel otium premodern este urmat de negotium modern. Totul este supus negoțului, la ceea ce se contabilizează, se tezaurizează, se comercializează. Până la uitarea căii atât de misterioase, insesizabile a "reziduului": luxul, surplusul de viață, excesul, intensitatea, prețul lucrurilor fără preț care fac specificitatea existenței. Este vorba, de altfel, tocmai de uitarea unui astfel
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sport rural și cel urban intervin și alte jocuri (ale tinerilor, ale femeilor, ale acelor cu dizabilități) și realizările științific și estetic adjuvante. Arta arhitectonică a spațiului de joc sportiv, în timp, depinde de arta muzicală, de tehnica transporturilor, de negoț, spațiul sportiv duce la înțelegerea lumii cu ajutorul imaginii simbolice a celuilalt. Aspectele de ordin strategic, de natură organizatorică și materială se transferă de la un domeniu spre altul: de la sport spre capitalul politic (Gigi Becali), liderul de tip manager poate avea
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
bună. Principele trebuie, de asemenea, să arate că iubește virtuțile și să-i onoreze pe aceia care strălucesc într-o artă anumită. Apoi, trebuie să-i îndemne pe cetățenii lui, ajutându-i să-și exercite în liniște ocupațiile, atât în negoț, cât și în agricultură și în orice altă îndeletnicire omenească. Nimeni să nu se teamă de a-și înfrumuseța ceea ce este al lui, gândindu-se cu teamă că i se va lua, după cum nimeni să nu șovăie de a începe
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
om de neam mare s-a dus într-o țară depărtată, ca să-și ia o împărăție, și apoi să se întoarcă. 13. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli, și le-a zis: "Puneți-i în negoț pînă mă voi întoarce." 14. Dar cetățenii lui îl urau, și au trimis după el o solie să-i spună: Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi." 15. Cînd s-a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
-i spună: Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi." 15. Cînd s-a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîștigase fiecare cu ei din negoț. 16. Cel dintîi a venit, și i-a zis: "Doamne, polul tău a mai adus zece poli." 17. El i-a zis: "Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cîrmuirea a zece cetăți." 18. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
s-a dus în țara ei, cu slujitorii ei. 14. Greutatea aurului care venea lui Solomon pe fiecare an, era de șase sute șase zeci și șase de talanți de aur, 15. afară de ce scotea de la negustorii cei mari și din negoțul cu mărfuri de la toți împărații Arabiei, și de la dregătorii țării. 16. Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat șase sute de sicli de aur 17. și alte trei sute de scuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Dumnezeu: "Un vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestrițe, a venit în Liban, și a luat vîrful unui cedru. 4. A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o țară de negoț, și a pus-o într-o cetate de negustori; 5. a luat și din sămînța țării și a pus-o într-un pămînt roditor, a pus-o lîngă o apă mare, și a sădit-o ca pe salcie. 6. Lăstarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul, Dumnezeu." $27 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Și tu, fiul omului, rostește această cîntare de jale asupra Tirului! 3. Spune Tirului: "Tu, care stai pe malul mării, și faci negoț cu popoarele unui mare număr de ostroave, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Tirule, tu ziceai: "Eu sunt de o desăvîrșită frumusețe!" 4. Ținutul tău este în inima mărilor și cei ce te-au zidit te-au făcut desăvîrșit de frumos. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
coiful, și-ți dădeau strălucire. 11. Cei din Arvad îți umpleau zidurile cu războinicii tăi, și oamenii viteji erau în turnurile tale. Ei își atîrnau pavezele pe toate zidurile tale, și-ți desăvîrșeau astfel frumusețea. 12. Cei din Tars făceau negoț cu tine, cu tot felul de mărfuri pe care le aveai din belșug. Veneau la tîrgul tău cu argint, cu fier, cu cositor și cu plumb. 13. Iavanul, Tubalul și Meșecul făceau negoț cu tine; dădeau robi și unelte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]