60,569 matches
-
tău cînd vrei să uiți îți pictezi fața cu văluri violete noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte fiecare vis e-o sită de praf spaimele tale intră în mine prin poarta deschisă sîmburi de cireșe negre mai multe vieți vom uita să avem în sfîrșit una. Țipat de mac Dar vipera urîtului cînd mușcă de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
tău cînd vrei să uiți îți pictezi fața cu văluri violete noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte fiecare vis e-o sită de praf spaimele tale intră în mine prin poarta deschisă sîmburi de cireșe negre mai multe vieți vom uita să avem în sfîrșit una. Țipat de mac Dar vipera urîtului cînd mușcă de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
casele se descuamează contaminate de-o eczemă atîrnă de stîlpii lor despuiați, sperietori din altă lume în care-și ascut ghearele tulpini de iederă moartă. Roase de lepră fațade, se fărîmă arabescurile îi refuză soarelui frunțile brăzdate de griji; geamuri negre își ațintesc privirea într-un interior dezgolit, neantul. Uite-acolo o față de om, rînjește-n barbă, mîna împunge c-un deget aerul. Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
ca un alt animal sălbatic. Nu degeaba ea îmi zice ursul. S-a înfierbîntat. Pun pariu că sudorile curg șiroaie și pe ea. N-ar fi nimic de mirare că, iacă, și pe mine curg. A aruncat mai întîi pulovărul negru, croșetat de maică-sa. E un pulover gros. Da' musai mai pă urmă o să dăm o raită înapoi, printre știuleți, să îl luăm. O să cam fie cazul să le recuperăm pe toate. Tricoul a prins vîrste ude. De sudoare. Pe
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
păcat să moară, că pare încă în putere. Mai bine urcați-l colea, lîngă mine, în Mercedesul meu, să-l duc la moșie la mine. Eu am acolo o cămară plină de posmagi rămași din vechiul regim și niște icre negre, ia, așa, pentru împrejurări grele, Doamne ferește. Și, de, creștini sîntem. A mînca și el posmagi cu caviar pe lîngă casa mea. Dă..., sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. - I-auzi, măi leneșule, ce zice cucoana! spuseră oamenii. Îți
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
mea. Dă..., sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. - I-auzi, măi leneșule, ce zice cucoana! spuseră oamenii. Îți dă adăpost și posmagi, să tot trăiești, să nu mai mori. Hai, spune: vrei la dînsa pe posmagi și icre negre sau la spînzurătoare? Alege liber, că sîntem în democrație. La care leneșul zise atunci cu jumătate de gură: - Dar muie... ți-s posmagii, cucoană? - Vai de mine, zise ea. Nu-s muieți! Muieți vrei? Îți trebuie ție? Altfel nu poți
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
lucru? Stea, pleoapă de fildeș, clintirea unei aripi?) Destul să întinzi mâna - va sta. Chiar în toiul uraganului zvârcolit acum urgia-i de mult trecut. Lucrul trece fără să vadă amenințarea, alunecă - imponderabil, sidefu-i lustruit. Mâna ta, întinsă-n norii negri, e-întotdeauna un copac senin, neatins de șiroaiele vinete. Mângâie cu vârful degetelor inima blândă a cerului, marginile ca un praf alb, dantelat ale lucrului rostogolit, în râset, dincolo, până în mierea nopții. Ocean Una sunt cu-acest evreu triestin, evadat
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
pic mai tare doar, palmele-n aer, să mă apăr de aripi și zimți, prind fără voie, un fruct, un pește, din marea de belșug. Zbor în lumina Este un copil calm, veghind de sus o piramidă, înăuntrul ei, coridoare negre, apoi o sală mare și un copil care țipă și iar un veșnic întuneric între pereții de piatră, dar, iată, în mijloc, sus, parcă prin somn, copilul de aur te va topi, cu o chemare înceată, în razele sale. Izvoare
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
bum, bum!" se lovea inima, ca o minge De pereți. Luminoase și calde, Umede coapsele ei mă strîngeau. După dragoste Și, dintr-o dată, pasărea a înghețat în aer. Lucrătorii s-au prăbușit. Conductele s-au acoperit de rugină. Doar fumul negru. Casele negre. Și iarba. Neagră. Orbitele vineții. Noi treceam grăbiți. În capsule. Doar o ușoară mîzgă. Pe sex, După dragoste. Roșu în iarbă În iarbă, roșie carne sexul ei. De ce era acolo? De ce eram acolo? De ce s-a desfăcut, fierbinte
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
se lovea inima, ca o minge De pereți. Luminoase și calde, Umede coapsele ei mă strîngeau. După dragoste Și, dintr-o dată, pasărea a înghețat în aer. Lucrătorii s-au prăbușit. Conductele s-au acoperit de rugină. Doar fumul negru. Casele negre. Și iarba. Neagră. Orbitele vineții. Noi treceam grăbiți. În capsule. Doar o ușoară mîzgă. Pe sex, După dragoste. Roșu în iarbă În iarbă, roșie carne sexul ei. De ce era acolo? De ce eram acolo? De ce s-a desfăcut, fierbinte? Nimic nu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
ca o minge De pereți. Luminoase și calde, Umede coapsele ei mă strîngeau. După dragoste Și, dintr-o dată, pasărea a înghețat în aer. Lucrătorii s-au prăbușit. Conductele s-au acoperit de rugină. Doar fumul negru. Casele negre. Și iarba. Neagră. Orbitele vineții. Noi treceam grăbiți. În capsule. Doar o ușoară mîzgă. Pe sex, După dragoste. Roșu în iarbă În iarbă, roșie carne sexul ei. De ce era acolo? De ce eram acolo? De ce s-a desfăcut, fierbinte? Nimic nu are sens. Ce-
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
După produse din secară orz și hrișcă aproape dispărute de la țară Dar cu desfacere de succes în magazinele bio Ca hrană strict organică ecologică Din rețetele naturiste care fac ca Formula AS Să se vândă ca pâinea caldă Ca pâinea neagră și caldă, am zis, integrală și caldă, am zis Care asigură un trafic intestinal normal Prin fibrele naturale eliminate din produsele lor snoabe și cancerigene "Rafinate" pe naiba! "Superioare" pe naiba! De aia 30% dintre americani Se pocăiesc când beau
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
a lumii Branula aceasta măruntă care închide venele și le deschide Atât de umilă și încununată totuși de o necântată glorie Un Dumnezeu în scaun cu rotile ? să nu vă spălați 24 de ore apoi puteți face baie punctele astea negre vă rămân tatuate pe corp toată viața am coborât de pe masa simulatorului și mi-am amintit de fișierul de pe hol când mi-am înregistrat trimiterea la Oncologie mi-au lipit o fâșie de leucoplat cu numărul fișei pe spatele cărții
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
-l potolească nime'. Nimeni altcineva. Și nici chiar moartea nu prea mai izbutea, dacă nu punea o piatră în mîna lu' ăla, Poemaru. Sau Poenaru, cum îl mai chema. Probabil că era șpion sovietic ori american. Musai șpion! 1. EMINESCU NEGRU. Da, ar fi putut fi negru. Ba chiar, dacă stăm bine și ne gîndim, chiar era. Chiar așa era. Era el, da, cam negricios. Așa, negurat. Parcă mai și treceau cețuri pi fruntea lui. Da' ce era el, Caraimanu'? Ce
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
nici chiar moartea nu prea mai izbutea, dacă nu punea o piatră în mîna lu' ăla, Poemaru. Sau Poenaru, cum îl mai chema. Probabil că era șpion sovietic ori american. Musai șpion! 1. EMINESCU NEGRU. Da, ar fi putut fi negru. Ba chiar, dacă stăm bine și ne gîndim, chiar era. Chiar așa era. Era el, da, cam negricios. Așa, negurat. Parcă mai și treceau cețuri pi fruntea lui. Da' ce era el, Caraimanu'? Ce se mai credea și ăsta, Caraimanu
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
conu' Mișu, bani, niscai bani dă drum dă fier. Dar Eminescuul, sireacul, de unde să aivă bani, să-i trimită? * 2. EMINESCU-ȚIGAN. Parcă mai degrabă e de crezut că Eminescu ar fi fost țigan. Ipoteză verosimilă. Infernală. Avea pînă și ochii negri. Cam prea negri. Sanscriți, așa-i? În ce limbă erau ochii lui? În ce limbă? în persană? în urdu? în greacă, de fapt, chiar în greaca veche? Sau în mai multe limbi, amestecate? Ochii lui erau - și sînt - indescifrabili. Era
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
niscai bani dă drum dă fier. Dar Eminescuul, sireacul, de unde să aivă bani, să-i trimită? * 2. EMINESCU-ȚIGAN. Parcă mai degrabă e de crezut că Eminescu ar fi fost țigan. Ipoteză verosimilă. Infernală. Avea pînă și ochii negri. Cam prea negri. Sanscriți, așa-i? În ce limbă erau ochii lui? În ce limbă? în persană? în urdu? în greacă, de fapt, chiar în greaca veche? Sau în mai multe limbi, amestecate? Ochii lui erau - și sînt - indescifrabili. Era Eminescu persan? Ba
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
om care știe exact drumul lui de aici înainte care își vede limpede pasul în lumina zilei ce abia a început să se reverse - să împingi poarta să lași în urmă și amintiri și regrete și clipe fericite și hăuri negre și tot ce putea cândva nelămurit să te lege Portret mișcat Ultima dată a fost văzut pe o stradelă vetustă alergând cu ochi dilatați înăuntrul lui și strigând fără să-și miște buzele după cineva sau după ceva care poate
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
sorb din ceașca amară De cealaltă parte e o zi limpede un cer hașurat de privirile tale ca două sintagme ermetice Câteva sunete familiare mă prind mă înconjoară cu brațe strident-fantomatice Atunci ochii mi se deschid larg precum niște găuri negre deasupra în spațiu Brusc alerg jur împrejur ca într-o farsă ca într-o ramă ce-și strânge în sine conturul Am luat-o în sus pe-o cărăruie uscată cu soarele de august în spate De-o parte și
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Constantin Hrehor acum în odihnă e luna deasupa ca pântecul plin de pruncii pe care femeile noastre le vor naște iarba încă nu a spart zodia, în palmele negre sus încă nu-i adus focul, dintr-o panică în alta sălbatice picioare sar surprinse de tremurătoare lunete. aceleași pe câmp filosofice sperietoare, cârtițele în rut în rotunde morminte înmulțite noapte de noapte pe care țăranii le sfărâmă, le-ndreaptă
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
Ailei mi se lipește de privire cu el o să călătoresc mereu până când zborul se va preface în lumină lumina de deasupra luminii * câteodată Aila e ca un bumerang în formă de pasăre când zboară privește cu o pereche de ochi negri când tace perechea de ochi albi ți se rotește de jur împrejur ca un titirez amețitor apoi Aila deschide o fereastră și ultimul ei ochi se luminează în formă de aripă deci Aila din interiorul Ailei a început să se
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
Doina Ruști Drept în față, prin geamul curat ca lacrima, se vedeau scalpurile atârnate pe o prăjină. Nane ridică puțin perdeaua, încercând să vadă dincolo de părul care părea smuls în mare grabă și pus la uscat. Erau cinci peruci negre, blonde și castanii, iar printre ele se zărea profilul zâmbitor al peruchierului. De la Sf. Nicolae, după înscăunarea lui Hangerli, Hanul Șerban Vodă se umpluse de prăvălii noi. Dar dintre toate, nu stârnise senzație decât această perucherie, a unui român din
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
român din Meglen, pe care nimeni nu-l mai văzuse până atunci. Nane tocmai voia să lase perdeaua și să-și vadă de ale lui, când de sub coloanele spițeriei își făcu apariția o pocitanie scundă, cu un capișon din piele neagră, tras până la sprâncene, un fel de tichie atât de umflată încât s-ar fi putut ascunde sub ea o pereche de coarne bourești. În mână ducea un felinar, plantat în vârful unei prăjini, pe care o înfipse în zăpadă, aproape de
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
UAP (Uniunea Artiștilor Plastici), unde lucram atunci să mi le bată la prima mașină de scris electrică pe care am văzut-o în viața mea; și astfel, topul de hârtie cretată ce cuprindea poeziile dactilografiate impecabil, strâns între elegante coperți negre cartonate pe care se lăfăia titlul inițial, Pământ de flori, împrumutat de la un poem din interior, era gata de predat editurii. De-abia acum începeau frământările: cui să le dai?, cărui redactor?, de la ce editură din cele atât de puține
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
dați și primiți (nimic nou sub soare) pentru ceea ce Laurențiu Ulici numea inspirat prima verba, s-a decis instituirea concursului obligatoriu la toate debuturile editoriale. De la o zi la alta mă vedeam aruncat de la o certitudine rezonabilă la cea mai neagră nesiguranță privind șansele tipăririi manuscrisului la care țineam mai mult decât la un copil (de fapt, tot copilul meu era și el). S-a convenit așa: editura va strânge până la sfârșitul anului 1976 toate culegerile de versuri propuse pentru debutul
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]