1,761 matches
-
de la normele culturale și produc suferință sau alterări funcționale. Diagnosticul se bazează pe observarea tiparelor repetitive de comportament sau pe percepția tulburărilor care alterează activitatea socială. Tulburările de personalitate se împart în trei grupe: ciudat/excentric (personalitate paranoidă, schizoidă); teatrală/nehotărâtă (personalitate borderline, antisocială, narcisistă, histrionică); anxios/inhibat (personalitate dependentă, eschivantă, obsesiv-compulsivă) (Martin, 2005). TULBURĂRI INSTRUMENTALE - După Arcan și Ciumăgeanu (1980), există mai multe accepțiuni ale acestei noțiuni: este considerată o tulburare instrumentală marcantă dificultățile în însușirea citirii, scrierii și calculului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
-i poți pedepsi dacă...(intervine Selena) Selena: Nu, Soare, să nu ai încredere în oameni. Aceste creaturi se omoară între ei și vor să ducă moartea în Cosmos și să-l stăpânească. (planetele se agită, voci de aprobare) Soarele: (din ce în ce mai nehotărât) Mda. (adresându-se celorlalte planete) Voi ce spuneți? Jupiter: Soare, dă-mi mie oamenii Pământului ca să mă conving de toate acuzațiile care li se aduc. Sau îi poate lua Saturn. Pâmăntul: Jupiter, atmosfera ta i-ar omorî într-o
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
și spuneți celor care se știu cu datorie să nu creadă c-au scăpat dacă l-ați omorât pe percitor. Unde nu s-a găsi parale vă ia vita și țoalele cu doba. Mergeți sănătoși și nu uitați ce zic ! Nehotărâtă, lumea rămase pe loc. Descumpănit și el, Zalomir se înscorțoșă și, prin ochelari, privi opac la oameni. Dând a lehamite din mână, ciungul porni cel dintâi. Ceilalți se mișcară, părăsind ograda câte unul. Expresia țiganului era jalnică iar toflogosul ridică
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și energică, dirija nurorile către colțurile mai neglijate. De la alți morți, era vădit obișnuită cu îmbrăcămintea neagră. Cu dinții înfipți sănătos în alveole, o femeie zâmbea deschis ascultându-și vecinul, un om cu ochii apropiați în fața lată, căruia o chelie nehotărâtă îi cruța în creștet un triunghi zburlit și impudic de păr. Mestecând, cu ochi oblici înfundați și o ciudată expresie de vulpe, un moș mișca ritmic mustața tușinată care atârna în gol sub nasul ascuțit. Cu fuste lungi, înflorate, o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de acest drept asupra mea. Mă considerați într-un fel proprietatea voastră, de la care încercați să stoarceți maximum de favoruri și avantaje. Mișcă din mână discret, arătându-i ușa lui Parthenicus. Se întoarce apoi către Livia, care își mușcă buzele nehotărâtă, cu o expresie înciudată pe față. — Ce se întâmplă? o întreabă cu blândețe. De ce ești atât de încrâncenată? De câteva zile te văd copleșită de supărare, iar noaptea te aud cum te preumbli prin cameră, de parcă nu ți se mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e oarbă și ador mită... În nici un caz guvernantele și pedagogii greci. Cei vizați cotcodăcesc indignați pe limba lor. Grămăticul îl cheamă cu degetul pe Neron: — Ia povestește-i tu tatălui tău pe unde a rătăcit Ulise. Băiatul se desprinde nehotărât de grup. — Hai, cutează, îl îndeamnă profesorul, dând din cap încu rajator. Către Germanicus: — Viitorul orator trebuie să se obișnuiască încă de tânăr să nu se teamă de oameni. Nero îi ignoră cu dispreț remarca. Începe să peroreze. În liniștea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu încetul, din străfunduri, se ivește un nume. Vag la început, apoi cu tot mai multă precizie. Cocceius Nerva! Au băut împreună toată noaptea. Și au stat de vorbă până-n zori. Despre ce? Despre discuțiile de astăzi din Senat...? Clipește nehotărât. Nerva este un desăvârșit cunoscător al dreptului divin și omenesc. Și el a fost de acord că povestea cu Scribonius Libo este doar o cabală. Îndreptată însă împotriva cui? Că doar maică-sa a murit, iar el e un nimeni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cu trăsăturile crispate, Seianus rostește: — Am aflat că Publius Seius Aper, prefectul cohortelor pre to riene din Italia, n-o mai duce mult. Fața i se schimonosește ușor: — O boală grea îi roade măruntaiele. Cică a ajuns să vomite sânge. Nehotărât, Tiberius răsucește sulul în mână. Nu are nici o simpatie pentru Publius Aper, nici pentru funcția de prefect al pretoriului. Sunt de fapt doi prefecți. Tatăl lui Seianus, Seius Strabo, se află în fruntea cohortelor pretoriene din Roma. Celălalt le are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îl desco peră pe Seianus, ascuns pe jumătate de statura impunătoare a lui Plautius. I se adresează scurt: De cine mai trebuie să mă ocup? Luat prin surprindere, acesta își cercetează lista pe care o ține în mână. În timp ce ezită nehotărât, lui Nero îi atrage atenția o femeie învăluită într-o mantie din cap până-n picioare. Probabil văduva unuia dintre foștii lui clienți. N-o s-o lase să se zbată în greutăți. I-o indică din bărbie lui Seianus: — Spune-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Așa e, se scutură acesta. Îl întreabă pe Herodes: — Vii și tu cu mine la Ara Pacis? Luat pe neașteptate, prințul evreu bâiguie ceva ininteligibil. Putem să-l abordăm pe principe după aceea, insistă prie tenul său. Iulius Agrippa clatină nehotărât din cap. Augustus s-ar putea mânia dacă-l vede. I-a transmis prin Ianuarius o altă însărcinare. Germanicus înțelege și nu mai insistă. Îl apucă de braț: — Unde e lectica ta? Afară? — Nu, n-am venit cu... — Ia puneți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
organismul reacționează în mod natural. Simptomele ar fi următoarele: insomnie, coșmaruri, sentimentul de teamă și altele. De exemplu: teama de a merge cu metroul, de a intra în metrou. Nu au stare, sunt nervoși, nu au putere de concentrare. Sunt nehotărâți, apatici. Își canalizeză toată atenția pentru a rezista acestei dureri, încât nu mai au resurse energetice și pentru alte acțiuni. În mod automat, celelalte activități sunt eliminate. În același timp, golul din corp și epuizarea readuc în capul persoanei respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se angajează, prin declarații scrise, că se vor revolta îndată ce vor auzi semnalul. Șeful insurecției era generalul Alves Rocadas. Și când pretutindeni se aștepta, dintr-un moment în altul, izbucnirea revoluției - generalul Rocadas moare. Insurecția e din nou amânată; cei nehotărâți șovăiesc, nerăbdătorii se agită peste măsură, e nevoie de noi angajamente scrise, căci cele vechi căzuseră de la sine prin moartea generalului Rocadas. Astfel se explică lungul interval scurs între cele două mișcări militare, 18 aprilie 1925 și 28 mai 1926
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
băut prea mult. V-am avertizat să vă purtați cum se cuvine! Ai uitat că avem nevoie de el? Kayuk, care rămăsese cu mâna plină de terci de grâu încremenită lângă gură, urmărea acel schimb de cuvinte cu o figură nehotărâtă, pe jumătate îngrijorat, pe jumătate amuzat. Odolgan ridică din umeri și răspunse cu vocea încleiată de prea multe multele pocale de bere: Dar ăsta e un nimeni! Femeia aia... O altă serie de scatoalce îl reduse la tăcere. — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
negru la față, iar trăsăturile i se înăspriră. — Poți să faci dovada? murmură încruntat. — Desigur. Te las pe tine să hotărăști când anume. Atunci, fă-o imediat. Cerul mi te-a trimis; dezvăluirile tale îi vor cutremura pe cei încă nehotărâți. O să-ți dau curând cuvântul. întinzând mâna, îl invită să urce cu el pe mica scară; de acolo, de sus, dominau adunarea. Sebastianus se întoarse o clipă să se asigure că Mataurus îl urmase, împreună cu Audbert și cu toți soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mea într-o regiune pe care tu însuți o descriai ca devastată de inamic? Și încă... tu știi bine că vizigoții poftesc de mult la Arelate, într-adevăr prea apropiată de teritoriul pe care-l controlează ei. Dacă, văzându-ne nehotărâți, s-ar fi supus lui Atila, trecând în rândurile lui cu toată armata lor, cetatea asta, cu garnizoana pe care o avea până acum zece zile, ar fi fost cu siguranță pierdută, iar tu știi că de aici se ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
La ora asta Anianus încă doarme! — Deschide-ne drumul! Situația e critică, așa că n-am de gând să pierd vremea. Obișnuința de a comanda conferise cuvintelor sale tonul potrivit situației. Pentru moment, Rutilius, încruntându-se, îl măsură cu o expresie nehotărâtă, dar imediat încuviință. — Bine! Veniți cu mine! După ce dădu câteva ordine supușilor săi, luă felinarul din mâna tânărului subordonat și astfel o porni pe traseul de rond, deschizând drumul noilor veniți. în timp ce cobora scara cu pași zvelți, căută să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale lui tot timpul. Mai târziu se gândi, încruntându-se, la femeie. Fusese acolo, în cameră, aplecându-se deasupra lui. Spusese că de-abia intrase. Intrase fără să fie văzută, într-un ascunziș de proscriși hăituiți și vigilenți. Părea ridicol. Nehotărâți ce să facă cu ea, oamenii o închiseseră în cele din urmă într-una din camerele libere ale fermei. Era ciudat că, deși casa vuia de gândurile bărbaților care roiau încordați încoace și-ncolo, gândurile ei nu se aflau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
umbră atâtea imagini de altădată... O noapte albastră deasupra Durăului, în septembrie... Luna, izbutind în sfârșit să urce Ceahlăul dinspre Buhalnița, apăru candidă și sinistră între două stânci, apoi dispăru în dosul Panaghiei și pe urmă, după ce stătu o vreme nehotărâtă de-asupra prăpastiei, veni pe biserica schitului. A doua zi, pe Ceahlău... Bolta imensă de azur, acoperind priveliștile scânteietoare... Monștrii pietrificați de pe munte, culcați, ori în picioare, unii binevoitori, alții agresivi sau bizari. (Era și unul amical și hilar, în mijlocul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înaltă, cu formele adolescente încă la vârsta de douăzeci și cinci de ani, oprite parcă în desăvârșirea materializării lor de flacăra mistuitoare a vieții ei. Un păr arămiu, cu luciri de foc, parcă reflexe ale temperamentului ei arzător. Ochii de o culoare nehotărâtă, cafea și aur, schimbătoare după dispoziție, după culoarea timpului, în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit, sau uneori ficși, reci, privind în gol, când gândul era concentrat ori patima adâncă. O gură mobilă, nesigură. Brațele albe, fine. Piciorul, ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Arborase o mină plină de bunăvoință, dar incapabilă de a soluționa un litigiu dificil, de acel gen: iar eu știam, din experiență, că, prin nu știu ce mijloace miraculoase, pacea era pe cale să se reinstaureze în cameră. („Înțeleptul e întotdeauna temător și nehotărât când e vorba să întreprindă ceva, de aceea are mereu parte de succes“ -Textele lui Chuang-tzu, Cartea XXVI). Nu am să descriu în detaliu (o dată în viața mea) în ce fel a izbutit Seymour -trebuie să existe un mijloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-l convinge, moșierul Încercă grosimea gheții bătând cu piciorul de câteva ori, exclamând. „Cu toată Încredere domn’inginer...! Grosimea stratului de ghiață poate fi mai mare de o jumătate de metru...” Văzând Însă pe fricosul contractor stând pe marginea lacului nehotărât, cu o sculă ce o avea la Îndemână făcu o copcă În ghiață adăugând: „ Se poate trece chiar și cu tancurile...!!” Nando Îl asigură la rândul lui, la o astfel de grosime a stratului de ghiață erau În afara oricărui pericol
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se mai ondulă agresiv căscând o gură neînchipuit de mare. O fracțiune de secundă Tony Pavone a putut observa dinții albi, așezați În linie deosebit de ordonați În care caninii te făcea să ți se sbârlească părul În cap de frică. Nehotărât balaurul, mai făcu unele eschibiții demonstrând dacă mai era nevoie, executarea la perfecție a toate feluritele demonstrații impresionante, privindu-l ucigător! Demonstrația de virtuozitate a balaurului nu mai avea nici un fel de importanță din moment ce nefericitul era la dispoziția bunului plac
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe zi ce trece În vreme ce banii se devalorizează instantaneu. În aceste condiții de instabilitate financiară banca poate oferi 12.68 lei pe unitate...!” Tony Pavone stătu În expectativă. Cunoștea destul de bine faptul: dollarul era mult mai bine plătit. Văzându-l nehotărât, femeia Îi dădu Înapoi banknota, privindu-l cu ochii holbați, vizibil nervoasă. Ce putea face? Dacă dorea să mai ducă pâine acasă, urma să se hotărască repede: funcționara era pe picior de plecare.Oare, să fi crescut atât de rapid
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cumplite momente, Tony Pavone Își zise: În mod sigur costitue un demențial act, dacă voi profana acestă citadelă a Împuțiciunii...!! Iar florăreasa În poziție provocatoare Îl aștepta. Așteptare zadarnică deoarece omul de alături Încremenise În poziția În care se aflase, nehotărât de cele ce aveau să urmeze. Socotindu-l timid, puțin umblat brin brațele femeilor, fata Îl apostrofă. „Trebue să te grăbești... Timpul trece...” Tony Pavone se Înroși până În vârful nasului. Îi era rușine de el, de situația umilitoare În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dea o mână de ajutor, să impulsioneze lucrul dar, la poarta cimitirului stupoare! Enorma poartă de fier având dimensiuni madievale era Încuiată cu un lanț și lacăt pe măsura porților. Atât muncitorii cât și cifaroamele așteptau la poartă În afara cimitirului nehotărâți de cele ce aveau să urmeze. „Preotul În persoană a zăvorât intrarea...!” - explică șeful de echipă dezamăgit. „A zis: betonul nu trebue turnat prea repede...Și a mai zis: dacă lucrăm În acest rapid tempo, calitatea va lăsa de dorit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]