809 matches
-
la suprafață oameni deshidratați Întro fază atât de avansată Încât nu a mai avut forța necesară pentru a supraviețui a doua oară...!!! Tony Pavone zăbovi mult privind degajarea rămășițelor fostei clădiri Scala. Fiecare lovitură de târnacop ori buldozer, avea senzația nelămurită de parcă el era ținta acestor groaznice forțe ce se Înfigea furios, În trupul schilodit al fostei clădiri. În general, avusese o simpatie pronunțată pentru această construcție modernă. Adese ori În clipele de relaxare se trezea contemplând măiestria arhitectului, dorindu-și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cele două alternative, anchetatorul zâmbi malițios, făcând semn celui care păzea intrarea să-l conducă către ieșire, adăugând.” De câte ori vei fi chemat să vi-i, În caz contrar voi lua măsuri preventive de libertate...!” Părăsi Miliția Capitalei cu o senzație nelămurită. În mod sigur, aprigul său anchetator nu glumise. În definitiv, nu era și el om...? E adevărt, avea un salariu incredibil de mare iar alimentele Îi erau trimese acasă gratis totuși, nu era ușor să Întreții o nevastă fără muncă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de prelungire a arestului preventiv erau trimese prin curier, lipsindu-l de posibilitatea ca odată pe lună să savureze prezența oamenilor pe care Îi Întâlnea În drumul său către procuratură, de care se despărțise atât de tragic, având o senzație nelămurită ce Îi semnaliza, șoptindu-i - prostule, te-am avertizat...! Câteva luni de zile nu-l deranjă nimeni. Mâncarea adusă dela penetenciarul Rahova nu era comestibilă, șeful arestului În baza unei cereri acordă familiei privilegiul ca la două - trei săptămâni să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de bilete.Ajungând pe trotuar se opri din mers, căutând cu privirea pe Atena care Însă nu se deslipise de vitrina magazinului și schimbând banii dintr-o mână În cealaltă tot la vedere, căteva secunde stătu În expectativă...Avu senzația nelămurită, confuză, să nu coboare În subteran ci, să meargă mai Întâi s-o roage pe Atena să meargă Împreună, să nu mai piardă timpul Întorcându-se Înapoi. Dar se răsgândi, În favoarea fetei pentru a-i oferi câteva minute În plus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-Mamaia, femeie și bărbat în casă, era până peste cap înghițită de treburile gospodărești..!” murmură ea cu amărăciune. La Tăntica găsea mereu aceiași ochi îngăduitori care să-i toarne în inimă puțin din calmul lor, iar ea îi destăinuia neliniștile nelămurite și adânci, care o stăpâneau. “-Cum e când ești fericit, Tăntică?.. o întreba Vasilica uneori. Aș vrea atât de mult să fiu fericită!” zise fetița, cu ochii umeziți. Bătrâna o privea îndelung, în tăcere, și, după o vreme murmură zâmbind
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
neașteptate: o cronică de familie (pe care ți-am expus-o pe scurt până acum) și o colecție de timbre. Cronica lui Dumitru merge, de fapt, mult mai adânc în trecut decât povestea mea. Ea începe cu niște întîmplări cam nelămurite, care s-ar fi petrecut într-o mânăstire tibetană prin secolul al treisprezecelea. De acolo ar fi plecat un novice, ai cărui urmași au străbătut Cașmirul, au făcut negoț la Buhara și Tașkent, au coborât în Iran pe drumul covoarelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gol. — Ca gazdă a ta în această minunată țară, i-am spus, ar trebui să-ți explic adânca semnificație a acestei mărețe zile în viața noastră națională, dar nu-mi vine nimic în minte. — Nimic? se miră ea. — Sunt la fel de nelămurit ca și tine, am recunoscut eu. Aș putea foarte bine să fiu cine știe ce prinț din Cambodgia. Un negru mătura aleea din fața unui bloc cu apartamente. Uniforma lui albastru cu auriu avea o asemănare izbitoare cu uniforma C.A.L., până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sonoritățile nebuloase, cu înfățișare neconturată, ale orchestrei. Iată primele măsuri ale Simfoniei a IX-a: Din această pastă sonoră nedefinită, din această așteptere, țâșnește o melodie puternică: Este un motiv în care s-a închegat tot ce era înainte difuz, nelămurit; este un motiv al acțiunii eroice care va dinamiza prima parte a simfoniei. Expoziția - înfățișarea primului grup de teme - se repetă, accentuând caracterul încordat, dramatic al muzicii. Tema a doua, contrastantă prin linia ei cursivă, apare la clarinete, fagoți și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
făcuseră cerc în jurul băncii eroului. - Ce spui?! Bietul băiat! Ce nenorocire! Și acum nu maivii la noi? - Nu. - Îmi pare foarte rău. Ce nenorocire! G. Călinescu Lui Sima, privirile acestea respectuoase ale tuturor îi alterară sentimentul de tristețe, care sta nelămurit în adânc, și i-l prefăcu într-un soi de mândrie de a fi obiectul de atenție al lumii. Institutorul îl mângâie. - Poate că te așteaptă tatăl tău. Să-i spui domnului doctorSima că regret foarte mult. Așa, drăguță! Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
într-un fel sau într-altul, dar Otilia își trecuse brațele subțiri în jurul gâtului lui Pascalopol. - Vai, ce prostii spui, dumneata om în vîrstă! Lasă să-l luăm și pe el. Prin inima lui Felix trecu un fior de neplăcere nelămurită, însă Pascalopol se arătă fericit și sărută printr-o aplecare a capului mâna Otiliei de pe umărul său drept. Marina aruncă o față de masă peste masa de tablă și în curând se vădi conținutul pachetelor în care se aflau lucruri de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pus mâna pe mânerul complicat al clanței, a intrat, a tras un taburet și s-a așezat la oglindă. S-a așezat la oglindă sperând c-o să întâlnească pe altcineva. De fiecare dată când se ducea la oglindă, spera, la fel de nelămurit și absurd, că într-o zi are să se vadă pe ea, și totuși arătând altfel decât știa că arată. Își urâse dintotdeauna chipul - poate de prima dată când se văzuse într-o oglindă, poate de când ei nu-și dăduseră seama
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost așa ? Nu-mi vine totuși să înțeleg de ce un om cu clarviziunea lui nu plecase din timp, cât fuseseră granițele deschise, pentru ca să-și poată lua cu el și familia... Așa cum au făcut atâția... Biata Margot ! Peste tot ce rămânea nelămurit, ea pusese niște explicații neconvingătoare, sentimentale. Pentru că de ce plecase nenea Sandu atât de târziu ? Cine știe ? Un lucru e cert : că își dăduse seama din timp de cum avea să se termine războiul și că avusese spre sfârșitul lui un rol
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor, crezi că ai putea să-mi faci o favoare ? Aștept pînă se Întoarce cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Kypsella, pentru a se odihni în tihnă. Progresele rebelilor nu-i dădură însă decât prea puțină pace. El își strânse oastea, porni la Orestias (Adrianopole), dar tăbărî acolo mai multe zile în deplină inacțiune, fără să știe încotro, cu totul nelămurit și nehotărât de ce să s-apuce. După opinia sa rebelul Ivanco (Alexie) era neînvins, iar pe oastea romeică te puteai întemeia așa de puțin încît numai la strigătul inamicului tresar de spaimă. Chiar ieșirea la război a împăratului în persoană
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bine de preferat daca se reproduc chiar cu o manieră oarecare creațiunile reprezintatorilor însemnați decât daca un naturel neputincios și brut se-ncrede-n sine însuși și-și închipuiește de-a putea trece de fructe ale geniului izbucnirile năuntrului său nelămurit și nearmonic. Nu e nimica mai cumplit decât de-a vedea parodiate de cătră nemijlocirea brută tot ce-i mai nalt, minunile spiritului uman. Cu dezvoltarea celor trei stadii ale artei dramatice, stadii cari rezultă din conceptul artei însuși, noi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Tăcere în continuare. Ashling aproape că își înfigea unghiile în palmă din cauza tensiunii. —Bufnița mea nu are nas, repetă Ted, vădit disperat. Apoi Ashling înțelese. —Și cum miroase? întrebă ea, cu vocea tremurându-i. —Îngrozitor! Oamenii erau în mod clar nelămuriți. Se întorceau către cei de lângă ei cu o privire care parcă spunea „ce-mama-dracu’...“ Ted continua. M-am întâlnit cu un prieten care m-a întrebat: „Cine era doamna alături de care mergeai pe strada Grafton?“. Și eu i-am răspuns: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
părțile, să-i proiecteze fețele în toate nuanțele, să revină neîncetat asupra ascunzișurilor ei, să-i bată în jos și-n sus cărările, de mii de ori să privească același aspect, să nu descopere noul decât în ce-a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecîndu-și cugetele-n trup - să zdrențuiască astfel viața gîndind-o până la capăt. Nu-i revelator pentru ce e nedefinibil în insuficiențele vieții că numai cioburile unei oglinzi sfărâmate pot să ne redea icoana
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritul? E ceva în noi care refuză nimicul, atunci când mintea ne arată că totul e nimic. Acest ceva să fie totul? Se prea poate, de dată ce trăim prin el. Sfinții, nebunii și sinucigașii par a fi învins acest ceva, nelămuritul esențial și ascuns care stăvilește spiritul în ultima lui mândrie. Noi ceștilalți, ratați ai absolutului, - sîntem pândiți de viață când ne credem mai departe de ea. Și dacă ne iese înainte când o uitasem, din șoaptele ei descifrăm că absolutul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un reflex al morții, precum iubirea este al vieții. Acea senzație de presiune interioară, când simți cum te aduni în tine, cum creierul e parcă strâns și corpul apăsat de greutăți interne, când orice avântare moare sub glasul obscur și nelămurit al unor chemări din adâncuri negre și copleșitoare, face din tristețe o otravă care, picurând în iubire, o întunecă și o stăvilește. Iubirea este prin esență deschisă, ca o floare de primăvară. Și nu închide răcoarea tristeții petalele acestei flori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Mă domină un sentiment muzical al depărtărilor, vibrații de melancolie infinită și cu ritm de extaz în singurătate, cu priviri difuze pe înălțimi de cer și cu tristețea înălțimilor proprii. Cum să găsesc un triumf în marele gol, în atracția nelămurită pentru depărtările cosmice? Mă văd singur, în mijlocul unui peisaj nemărginit, sorbind prin toți porii aromele singurătății, încîntat de reveria extatică a melancoliei, îndepărtînd contururile ca pentru a face și mai ciudate depărtările, trăind euforia și neliniștea apocalipsului. Sânt atât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dinaintea altarului certitudinii? Eu priveam cu reculegere și teamă. În clipa aceea eram convins că Jacopo Belbo avea dreptate. Când Îmi vorbea de Pendul, puneam emoția lui pe seama unei aiureli estetice, a cancerului aceluia care Începea să prindă formă Încet, nelămurit În cugetul lui, transformând pas cu pas, fără ca el să-și dea seama, jocul În realitate. Dar dacă avea dreptate În legătură cu Pendulul, poate că erau adevărate și toate celelalte, Planul, Complotul Universal, și făcusem bine că venisem acolo, În ajunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În acel moment, pentru PSD sunt două variante: va câștiga alegerile sau nu le va câștiga. Pronosticul meu este că nu va câștiga candidatul PSD ului, oricare va fi el, aceste alegeri prezidențiale. Că înțeleg că la PSD situația e nelămurită în momentul de față. Geoană de două ori a fost lansat candidat, dar înțeleg că mai e o lansare în septembrie sau nu știu când, a treia lansare, și sunt voci în PSD care spun că, de fapt, nu se
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
sfidează orice explicație. Este supărată? Iertătoare? Indiferentă? Sunt întrebări la care răspunde cam greu și poate chiar în această dificultate se întrezare esența, cel puțin în ceea ce-o privește pe Astarte. Îi place să-și țină curtezanii în așteptare, nelămuriți, să-i lase să ghicească. Relațiile cu ea sunt alcătuite dintr-o serie de elemente bivalente, pozitive și negative ținute strâns într-o legătură puternică, de parcă una o atrage pe cealaltă printr-o forță fizică ce mai trebuie analizată. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de aur și argint. Deodată, o linie subțire de sânge se arată la răsărit. Prin ogoare, prin văi și prin dumbrăvi, trece vântișorul lin dinaintea zorilor. Pe ape se deslușesc aburi șerpuiți. Potire plutitoare înfrumusețează peisajul sălbatic. Lucrurile au contururi nelămurite. Deodată umbrele se risipesc. Obiectele din jur încep să capete forme precise. Geana de lumină crește. Tăcere deplină. Cerul are culoarea unui toporaș fumuriu. Un arc sângeros de lumină crește la răsărit. Mingea portocalie își face apariția puțin câte puțin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
terorizeze. Ceasuri de bucurie petrecea numai cu mama, când erau singuri acasă, și uneori cu protopopul Groza care, fiind văduv, se înviora în tovărășia copilului blând și inteligent. Peste toate gândurile și închipuirile micuțului însă plutea veșnic o iubire foarte nelămurită, în care stăpânea Dumnezeu... Când împlini vârsta de șase ani, alt eveniment straniu îi zgudui sufletul... Doamna Bologa, gîndindu-se că copilul trebuie să înceapă școala, se sfătui îndelung cu protopopul Groza cum să-i înlesnească sarcina și căzură de acord
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]