657 matches
-
în nas, dar, chiar și-așa, semăn, nu mă pot plânge. Artistul, care picta cu o frecvență de patruzeci de mii de pensule mici pe secundă, a așteptat îndelung acest moment, m-a văzut, clipă în care, datorită tehnicii sale nemaivăzute, m-a și imortalizat. În ziua aceea Bogdan intră în sala tronului, foarte preocupat, așa cum nu-l mai văzusem niciodată, mult mai agitat decât de obicei, când nimic, dar absolut nimic, oricât de extraordinar, nu-l miră. La subraț avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
prin uriașa sală, neputând să stea locului, iar eu, răbdător, l-am așteptat. Pentru că eu nu înțeleg mai nimic. - Luca, pleci? m-a întrebat el, îngrijorat. - Nu, i-am răspuns, mirat, cu ochii strălucindu-mi de presimțirea unor noi și nemaivăzute aventuri. Unde să plec? - Nicăieri. Era o glumă. Dar tu... văd că... - Că ce? - Nu mai înțelegi nimic! - Da... bine... Mă cam îmbufnasem. Și aveam și de ce. Știam exact care era diferența dintre noi doi, mai ales pentru că eu, cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Mircea nebun, cu un cuțit de un metru strâns cu putere în mâna dreaptă, era cât se poate de grăitoare în acest sens. Degeaba încercară și ei să-l oprească, orgoliosul Mircică trecea prin și printre ei cu o dârzenie nemaivăzută. - Știți cumva unde învață domnul Elefterie Măceș? mai întreba el din când în când mecanic pe cei care îi ieșeau în cale, repetând mereu și mereu aceleași cuvinte. Numai că nimeni nu părea să știe, dar asta nu-l împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
toată lumea, cu clădiri și oameni ale căror zâmbete și forme erau expresia libertății totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
eu tocmai mă holbam la candelabrul imens ce părea să atârne de niciunde, atât de sus și de puțin luminat era tavanul. Undeva în mijloc, podeaua prezenta o gaură în formă de cerc prin care se putea vedea parterul, lucru nemaivăzut de mine în nici una din casele în care intrasem vreodată. Această așa-zisă gaură, pentru că nu știu cum altfel s-o numesc, era înconjurată de o balustradă, protejând vizitatorii, pentru că, mai mult ca sigur, arhitecții nu avuseseră de gând să prăbușească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care, deși devastator pentru persoana acesteia, era oarecum atenuat de o știință ireproșabilă a machiajului. În schimb, părul lung și blond îi atârna pe un sacou atât de urât, încât trebuie să recunosc că mi s-a făcut o frică nemaivăzută și abia m-am putut stăpâni a nu mă spânzura de orice mi-ar fi ieșit în cale. Sacoul ei era de fapt o bucată de carton tare ca piatra, însă atât de grosier și de mizerabil lucrat, încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aș ruga să-i mulțumim pentru onoarea deosebită pe care ne-a făcut-o venind la cenaclul nostru și să-l ascultăm, nu înainte însă ca eu să vă spun câteva cuvinte despre extraordinarul său stil postmodern și despre tehnica nemaivăzută a versului domniei sale, pregrotescă dacă vreți, non-progresivă, deficitar-cumulativă și ante... - Nu. Ajunge, zise deodată Bobby Giordano, cu o autentică voce de bas, ridicându-se. Ajunge. Sala amuți, iar Euripide îl privi neînțelegător, pentru că nu se aștepta la o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceva ce încă nu înțeleg. Procesiunea a ce, de fapt? A zeci și zeci de maimuțe, e posibil? E posibilă o asemenea groază? Da, asta pare să fie, e adevărat, nefaste și neprielnice creaturi trebăluiesc într-un dans cumva larvar, nemaivăzute și șobolănești primate joacă în fața ochilor mei, manevrându-și articulațiile în mod grotesc, prosternându-se în fața a nu-mi dau seama încă ce, emanând în același timp miasmele începutului lumii! Precum dracii cei mai crunți se învârt ca dementele, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu cred cu adevărat nimic din ceea ce se întâmplă. Iar în mijlocul acestui iad în miniatură, dar mai crunt poate decât cel care mă așteaptă pe mine, sper, o navă spațială. Exact, o navă spațială, căci altfel nu știu cum să percep structura nemaivăzută ce pare să se se ridice din centrul procesiunii de maimuțe dobitoace și lipsite de minte. Dar creatura aceea fabuloasă din mijlocul lor, al cărei chip nu-l pot încă vedea și nici nu cred că mi-aș dori, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pitică, dar nu pitică pato logic, dintre cele cu nanism hipo fizar, ci, cumva, metafizic, de parcă apropierea giul giului sau a fantasticei Mole Antonelliana ar fi iradiat cândva un fetus într-un pântec nefericit și-ar fi pro dus știma nemaivăzută ce vorbea acum despre di nastii și bărci fune rare. După mai bine de două ore am ieșit din muzeu total amețit, cu piele de găină pe brațe. Terminând cu copiii, ghida levitase iar sin gură de-a lungul unui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și cu ecranul alb-negru, mi se părea o minune. Te cruceai de traducerile alea făcute la beție: nu erau mai acătării decât pruncii făcuți la beție. Dac-ai fi tradus înapoi în românește poe mele noastre, ar fi ieșit ceva nemaivăzut în literatura ro mână... Dar ce conta? În ultima seară băieții veseli au venit cu chitări electrice și ne-au cântat, acom paniați de mișu nătoarele groupies, bete de nu mai știau de ele, ce altceva decât There’s a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
insula Delos soseau pentru prinții din Răsărit - mulțumită numărului mare de oameni destinați Romei -, pe lângă câini de vânătoare, păsări rare și cai cu glezne puternice, foarte potriviți pentru curbele rapide ale hipodromului, fete cu părul lung, negru, care, din instrumente nemaivăzute, cântau cântece melodioase, de neînțeles, amazoane sălbatice, blonde din Sciția și dansatoare superbe, care aveau nevoie de tot timpul cât dura un banchet ca să lase să cadă, unul după altul, vălurile care le acopereau, cum se obișnuia la Petra. Râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își aveau originea în nesiguranța cu privire la viitor. „În război, în răzmerițe se distrug biblioteci, plăci comemorative și statui. Mai apoi, istoricii interpretează, rescriu, cenzurează evenimentele. Însă oamenii adună, păstrează și ascund monedele.“ Libertul imperial — În palatele acestea se întâmplă lucruri nemaivăzute, șuieră un înalt funcționar din familia Caesaris. Pe lângă acest tânăr imperator sunt chemați mai mulți foști sclavi străini decât bărbați cu sânge roman, din familii care au fost aici încă din vremea lui Julius Caesar și chiar de mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mamei mele. Știi, Manlius, mama călărea foarte bine. În zilele fericite petrecute pe malul Rhenus-ului, ea râdea mândră văzându-și băiețelul sărind în șa „asemenea barbarilor sciți“. — Voi aduce de la Heliopolis, cu o corabie imensă, un obeliskos de o înălțime nemaivăzută. Îl vei pune pe post de spina în circus: în jurul lui se vor învârti cvadrigile. Apoi vei construi peste fluviu un pod nou, cu patru arce, care din inima Romei va ajunge la poalele colinei Vaticanus. Din fundul tribunei înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deborda de viață, ambasadori, delegații din toate provinciile; femei splendide și, prin urmare, negustori putred de bogați; artiști aflați în căutarea norocului; poeți care inventau limbaje noi pentru piese de teatru noi, fascinante; muzică din toate ținuturile, cântată la instrumente nemaivăzute. Diferența dintre atitudinea vechii generații și cea a tinerilor era atât de mare, încât părea că între ei nu există nici o legătură de rudenie. — Din cauza acestei risipe, declară Seneca dezgustat, dezechilibrul dintre mărfurile importate și cele exportate este catastrofal: milies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și a sfaturilor sale fascinante, ezoterice cu privire la acustică. „Să construiești un ambient așa încât glasul să se poată propaga cu ușurință“, scrisese Vitruvius. Astfel, pe coasta colinei Palatinus ce domina impunătorul complex al Forurilor se construia o sală cu o formă nemaivăzută, dedicată muzicii, farselor satirice și dansului. Despre acea sală misterioasă vorbea întreaga Romă. Deși era ocupat cu dirijarea acelei construcții superbe, Manlius auzi glumele oamenilor săi. Nu-i asculta, îi spuse brusc lui Helikon, în zilele acelea luptam împotriva cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Janiculus. Iar în fund, dincolo de fluviul leneș din cauza uscăciunii verii, se ridica mons Vaticanus. „Roma mea“, se gândi Împăratul, „Roma mea, care va trăi peste secole, cu numele meu legat de ea. Din măruntaiele ei de piatră voi ridica monumente nemaivăzute“. Era ca o îmbrățisare, orașul divin, norul alb de marmură pe care-l văzuse când venise dinspre Rhenus, orașul întins ca o femeie pe șapte coline. — Manlius, noi nu construim edificii, strigă. Noi redesenăm Roma. Îi vom oferi spații noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care mâna Împăratului le trasa în aer; repetă orgolios: O voi face. La Roma nu s-a mai construit nimic asemănător. Martorii vremii aveau să scrie că în sala aceea cu patru coloane s-au utilizat formule de construcție nemaivăzute la Roma. — Manlius, trebuie să studiezi edificiile părăsite de lângă Pantheon, acele horti care i-au aparținut lui Marcus Antonius, spuse Împăratul. Manlius, cu toate că era un executor rapid al ordinelor imperiale, de această dată fu cuprins de uimire și de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la apa lacului. Pare absurd, nu-i așa? Ceilalți veniră să arunce o privire asupra desenului. Erau primii martori ai acelei invenții. În cocă, Euthymius trasă câteva linii verticale; păreau niște tuburi. Într-adevăr, avea să instaleze un sistem genial, nemaivăzut de tuburi din teracotă îmbinate, pentru amortizarea mișcărilor structurilor de piatră, rigide, sprijinite de coca elastică din lemn. — Privește, coca va avea un sistem flexibil care va amortiza oscilațiile, și templul lui Imhotep nu se va prăbuși. Apa lacului pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi spuneți Aegyptus. — Nu-ți face griji, interveni Euthymius, tu trebuie doar să-mi spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum nu avem bani nici măcar ca să importăm grâu. Toți îl aprobară. El continuă: — Vă amintiți de vara trecută, de podul peste golful Puteoli? Pentru că importantul port Puteoli se cufunda în nisip, inginerii imperiali construiseră un chei nou, cu o formă nemaivăzută: scufundând în mare corpurile unor vechi corăbii umplute cu harena și pulvis puteolana - un amestec ce se solidifica rapid în apă -, construiseră pilaștri solizi care spărgeau valurile, în timp ce orificiile permiteau refluxul nisipului. Pe pilaștrii aceia așezaseră o platformă robustă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spunea că reușise să realizeze muzeul acela pentru că fusese guvernatorul rapace și lipsit de scrupule al provinciei Africa. Dar fusese și un scriitor fără egal și bun prieten cu Augustus. Pentru a sărbători cucerirea Aegyptus-ului, construise pentru Augustus o balustradă nemaivăzută, din marmură rară din Răsărit, cu sfincși egipteni și ghirlande de frunze de acanthus, anticipând cu optsprezece secole stilul napoleonian Retour d’Egypte. — Și totuși, spuse Împăratul, în toate frumoasele lui scrieri nu poți găsi nimic, dar nimic despre devastările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lemn, cu diametrul de aproape un metru, care avea scobituri în partea inferioară. În fiecare scobitură, căptușită cu metal, se afla o mică sferă de bronz. Era un surprinzător sistem de translație și rotație pe bază de rulmenți cu bilă, nemaivăzut în acea epocă. Până și acele sfere - ca și alte părți ale minunatei corăbii care nu se aflau la vedere - fuseseră cufundate într-o baie de aur. S-a observat însă că locașurile și bilele nu erau uzate: fuseseră utilizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și un făurar pe nume Bruno a fost încântat de aspectul ei straniu. A cumpărat-o și a curățat-o; de sub stratul de praf s-au ivit niște pătrate cu incrustații de aur și argint veritabil: personaje ce purtau veșminte nemaivăzute, în niște posturi pe care nimeni nu le putea explica, dar care păreau rituale; de jur împrejurul lor erau semne care puteau fi o scriere, dar pe care nimeni nu le putea descifra. În centru, pe un tron stătea o figură străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viteza în pofida indicatoarelor de avertizare. - Vaughan a fost vreodată Taylor implicată într-un accident de mașină? - Nu într-unul major - asta înseamnă că, pentru ea, totul se află în viitor. Cu puțină pregătire, ar putea muri într-o coliziune auto nemaivăzută, una care ne-ar transforma toate visele și fanteziile. Iar omul care va muri în acel accident cu ea... - Își dă seama Seagrave de toate astea? - În felul lui, da. Ne îndreptam spre unul dintre sensurile giratorii principale. Pentru aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]