834 matches
-
de fum. Nu mai vreau altceva. Patetic, sună clopotele de aburi, Tîrziu coborîte peste auz. La rădăcina părului Argintul greu al lunii adînc plecată-n somn Cu pleoapele lăsate ca și lipite-n raze - splendori ce mă îmbracă-n armura nemișcării - Doar coiful cu viziera dantelată e semn al corpului meu de demult Doar coiful adunînd pletele risipite pe umerii strînși în argint Pînă la brațele lăsate în greutatea spadei. O lună somnoroasă abia simțită O lună de fum o lună
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
argint Pînă la brațele lăsate în greutatea spadei. O lună somnoroasă abia simțită O lună de fum o lună aburind de melancolie Mă așează pe munții ei albi - Cavaler cu armura de cețuri - Portret Posibil pămînt al nopții Pe raiul nemișcării, încremenită viața din mine sta să tacă, Și zbor din mine Spre porți de negăsit altminteri, Mareea ierbii mă cere: " Să nu te vadă nimeni" - Sila apei de pămînt - Ea rămîne în frunzele cerului Fugite din frunzar Sorbite în cer
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
lent, cu încetinitorul. Ba chiar cu un stop cadru prelungit! Probabil că, dacă și-ar fi ales alt traseu prin cameră și alt loc unde să se oprească, Ivan Mihailovici nu ar fi văzut nimic, pentru că ochii lui întredeschiși și nemișcarea făceau ca privirea să fie captivă unui singur punct din încăpere, de parcă s-ar fi uitat pe vizor. Ei bine, exact în dreptul vizorului se așezase Ludmila, iar ceea ce se vedea din ea era, bineînțeles, doar o parte, însă acea parte
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
bună zi trupurile nu mai sunt atrase unele de altele mai adevărați decît trunchiul retezat de furtună nu vrem să fim florile scuturate peste zăpadă sunt o forță pentru doi mîine va fi trasat drumul celor puri se visează la nemișcarea celui care atacă și la iluzia celui care iese din catedrală pretutindeni se stinge lumina precum cel care și-a aflat prea devreme căile undeva cerul este mult prea aproape. celălalt sens mi-a fost întotdeauna teamă de cei care
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
dormitor. Și iată că într-o zi, cînd femeia de serviciu care mă ajuta o dată pe lună, făcea curățenie generală, o văd cum îmi arată stupefiată cu degetul înspre stocul de geamantane: sus, sus de tot, trona peste ele în nemișcare, ca o omidă uriașă, un porumbel, arborînd, mi s-a părut mie, cum îl privam de jos în sus, un aer sfidător și trufaș. Dar porumbița, căci asta s-a dovedit a fi, nu era singură în mijlocul dezordinii prăfoase peste
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
insultă personală adusă mie de Dumnezeu. Nu exagerez. Și l-am urît. Acum n-aș mai fi în stare de așa ceva. Nu mă rugam lui, ci mie, mi-am impus acel tratament foarte dur, "cura cadaverică", ce consta într-o nemișcare totală, permanentă. A durat trei luni. Apoi încă un an de stat în pat, lejer, cu mișcări, puțin citit. Dar ce este "cura cadaverică"? Stai întins pe spate, perfect relaxat, cu ochii închiși, nu faci absolut nici o mișcare, oricît de
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
complexitate, iluzie și imaginație - acestea suntcâteva caracteristici ale fiziognomiei spirituale ale lui György Ligeti. Constantin Floros II Ceea ce frapează dintru început în muzica lui Ligeti este neastâmpărul ideatic combinat cu o anumită sonoritate bizară. Permanent curioasă și vie, densă în nemișcare și mișcătoare în densitate - această muzică sondează cu încăpățânare lumea reală, ajungând să ofere imagini sonore ale unor fenomene sau stări neobișnuite. Două tipuri de mișcare muzicală îi sunt caracteristice: cea Ťstaticăť și cea Ťhăcuită, sfărâmatăť. Într-un prim buchet
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
copii oprindu-se astfel din joacă. Auzi cum se schimbă sunetul. Văzu cum femeia ridică mâna și deschide gura să-i cheme. Apoi se așternu tăcerea. Femeia de pe terasă rămase locului cu mâna ridicată și gura deschisă, într-o totală nemișcare. O nemișcare pe care Kasper n-o mai întâlnise. Nu stătea ca o păpușă de ceară. Nici ca o pantomimă franceză. Ci ca într-un film întrerupt datorită unei defecțiuni a proiectorului - când mai rămâne pe ecran o imagine. La
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
-se astfel din joacă. Auzi cum se schimbă sunetul. Văzu cum femeia ridică mâna și deschide gura să-i cheme. Apoi se așternu tăcerea. Femeia de pe terasă rămase locului cu mâna ridicată și gura deschisă, într-o totală nemișcare. O nemișcare pe care Kasper n-o mai întâlnise. Nu stătea ca o păpușă de ceară. Nici ca o pantomimă franceză. Ci ca într-un film întrerupt datorită unei defecțiuni a proiectorului - când mai rămâne pe ecran o imagine. La capătul treptei
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
fost întrerupt niciodată. Dar mișcarea lor nu eliberă femeia, care rămase pe loc. Frunzele nu se clinteau. Din acoperișul terasei se ridica burlanul instalației de gaze, o țeavă inoxidabilă cu un fir subțire de abur. Norișorul format deasupra intrase în nemișcare, pierduse direcția și împietrise peste acoperiș. Pe zid era un ceas, de neignorat, ca un ceas de gară, cu cifre negre pe fond alb și secundar roșu. Acum stătuse. Kasper privi spre lac, destul de departe văzu interferențele micilor văluriri de la
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
câștige compasiunea cititorului, nici să-și autoinducă vreun sentiment, fie el unul de autocompătimire sau vreo falsă speranță: „În timpul zilei pot măcar cere să fiu scărpinat, mișcat, pot cere să beau sau să mi se miște după voie membrele - deoarece nemișcarea forțată timp de mai multe ore nu e doar inconfortabilă din punct e vedere fizic, ci e și aproape intolerabilă din punct de vedere psihologic. Nu în sensul că-ți pierzi dorința de a te scărpina, de a te apleca
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
se întâmplă așa. Așezarea, eleganța, care nu li se pot nega, vin mai curând dintr-o șlefuire ale cărei urme se văd, decât dintr-o inspirare fulgurantă. Autorul Eternităților de-o clipăștie, de altfel, rețeta care schimbă steaua căzătoare pe nemișcarea, pro memoria, a stelei. Și, într-o părelnică dezordine, simulând, spuneam, hazardul creator, lasă pe hârtie când vârfuri, când cozi de poem. Stampe - nu întâmplătoare e dedicația către Ștefan I. Nenițescu - în care toate cuvintele sunt imprimate deodată. Iată, de
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
să mă uit pe geam, să mă pierd în valurile gîndurilor și imaginilor din mine. Să mă acomodez ușurel cu ziua, cu mine, cu ceilalți. Îmi place să asist cum zgomotele cele mai diverse acaparează strada, curtea, pe mine. Cum nemișcarea se transformă în mișcare, în activitate. Îmi place să mă predau ultima. De ceva vreme, ani, treaba asta se petrece doar în vis. Indiferent la ce oră mă culc, la 7.30 aud glasul voios și plin de acute al
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
aceasta din simplitate, în mod firesc, coeziunea tărâmului natal, unde fiecare își găsește semenii cu atâta ușurință, contrastând cu alienarea tipică, alteori, spiței umane. În majoritatea poemelor din a doua parte a cărții, bunăoară, golul se adâncește, tonul devine sarcastic, nemișcarea, plumbul, senzația carcerală, pigmentată cu scene grotești și străbătută de o mare oboseală, de blazare, domină, în poeme precum: Orașul ("Oh, atâta oboseală/ În oftatul uriaș/ Al orașului"), Istm ("Înstrăinați de tot, iubito,/ Alături ne aflăm în țara nimănui/ Sub
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
creierul primenit pentru viziuni. / Dincolo de coama vegetației linia orizontului se diluează / pînă la un fum subțire ca firul de mătase / și se scurge lent din scoica timpului. / Timpul se deapănă singur din pulpele de cristal / ale unui fluture răstignit în nemișcare" (Dincolo de nemișcare). O ebuliție deopotrivă a timpurilor și spațiilor, a organicului și anorganicului, a tuturor convențiilor conștiinței noastre e înscenată ca o himerică revanșă în fața unei fenomenologii fără sens. De menționat și reflexul profesional ce alcătuiește în marginea dezastrelor fișe
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
pentru viziuni. / Dincolo de coama vegetației linia orizontului se diluează / pînă la un fum subțire ca firul de mătase / și se scurge lent din scoica timpului. / Timpul se deapănă singur din pulpele de cristal / ale unui fluture răstignit în nemișcare" (Dincolo de nemișcare). O ebuliție deopotrivă a timpurilor și spațiilor, a organicului și anorganicului, a tuturor convențiilor conștiinței noastre e înscenată ca o himerică revanșă în fața unei fenomenologii fără sens. De menționat și reflexul profesional ce alcătuiește în marginea dezastrelor fișe clinice: "pipete
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
care eclipsa mă orbește" (Parastas). Gestul său caracteristic e cel al închiderii porților către lumea cumplit decepționantă, în spatele cărora poate practica nestingherit ritualul tăcerii: ,am lăsate jaluzelele am încuiat poarta/ acestei case tăcute ca un sicriu/ acestei lumi pătrunse de nemișcarea pereților a sunetelor/ pot să nu spun nimic în multe feluri/ cel mai simplu e să arăt/ cum pe asfalt trec umbre cu sodă în gură/ săculeți cu sodă în fiecare odaie în fiecare dulap/ și-un miros vag de
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
toaleta, apoi se îndreaptă spre fereastra pe care va contempla, dinafara timpului, panorama străzii. Mă ignoră cu majestatea rasei sale. Peste un ceas se va milogi pentru una sau alta, redevenind o felină de salon. Dar așa cum se pierde în nemișcare, mesajul lui este clar: "De ce ți-e frică, nu scapi!" Ce spuneam?
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
Faptul că ea îl cuprinde și-i prisosește îl înzestrează cu o bogăție de necuprins. Lipsa totală a logicii demonstrează infinitul sentimentului. Sentimentul răspunde unor fapte contradictorii cu forme de expresie imprevizibile. Există o angoasă în fața turbulenței și una în preajma nemișcării. Situația eului nu poate fi determinată prin coordonate. El poate pluti sau naufragia exact pe același punct, pe aceeași latitudine și longitudine. Ordinea lucrurilor Ah! Ordinea lucrurilor este altfel decît ne închipuim. Ceea ce apare în fața privirii și a simțirii poate
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
o condiție capitală, fără de care nu se poate stabili dialogul interior cu cartea. Întreaga educație contemporană a sacrificat acest deziderat. Pascal parcă prevedea ce avea să se întîmple, atunci cînd spunea: "Nenorocirea oamenilor este că nu știu să rămînă în nemișcare (en repos) într-o cameră". În America au fost publicate studii din care reiese că 80% din adolescenți nu pot să citească fără un Walkman în urechi sau fără televizorul deschis, ca să poată arunca măcar din cînd în cînd cîte
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
acest capitol atroce al cărții e intitulat „Night”/ „Noapte”, prin omisiunea articolului (ca de altfel, la toate celelalte secvențe care evocă trecutul), pentru a-i da un caracter abstract și generalizator. Abia când rămâne singur cu sine, în tăcere și nemișcare, scriitorul ridică vălul de pe ultima redută a suferinței și disperării: „Iar apoi vine noaptea. Amân plecarea în pat până în ultimul moment când îngrijitoarea mea trebuie să meargă să doarmă. Odată ce am fost «pregătit» pentru culcare sunt dus în dormitor cu
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]
-
trunchiuri pătate de hărți de coajă gri-verzulii, curți cu pajiști și fundături cotropite de buruieni viguroase, boscheți tunși în chip de gard viu, bănci și mese de lemn geluit, chioșcuri cu streșini traforate și pereți din rețele de șipci încrucișate. Nemișcarea susținută de uguitul guguștiucilor e animată în răstimpuri de figura fosilizată-străvezie a vreunei bătrîne scuturînd o cîrpă de praf peste un pervaz de fereastră. Zgomotul traficului supraaglomerat de mașini din centrul orașului, aflat la mai puțin de doi kilometri depărtare
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
care pare să se miște. I se părea mult mai interesantă o scenă în care era doar un personaj de privit sau, și mai bine, nici unul. Scara goală, văzută de sus. Suspansul încearcă să-și croiască drum, dar tăcerea și nemișcarea îi supraviețuiesc. Începea să înțeleagă, după tot acest timp, că stătuse aici așteptând ceva. Ce anume? Era ceva ce conștiința lui nu putuse atinge până acum. Așteptase să sosească o femeie, o femeie singură, cineva cu care să poată vorbi
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
transhumanț a, migrațiunea periodică a turmelor de oi să-l fi adus dinspre părțile Olimpului. Din Moira - numele grecesc al sorții (...), Balada Miorița ar însemna în acest caz Balada Sorții”. Cele mai recente producții poetice ale autoarei, Zece poeme ale nemișcării, își extrag substanța lirică din angoasa îmbătrânirii și a sfârșitului, exteriorizată fară patetism, cu discreție și înțelepciune. Starea de nemișcare constituie acum în viziunea Mioarei Cremene o stare intermediară între viață și moarte și antrenează reveriile thanatice, bântuite de spectrele
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
sorții (...), Balada Miorița ar însemna în acest caz Balada Sorții”. Cele mai recente producții poetice ale autoarei, Zece poeme ale nemișcării, își extrag substanța lirică din angoasa îmbătrânirii și a sfârșitului, exteriorizată fară patetism, cu discreție și înțelepciune. Starea de nemișcare constituie acum în viziunea Mioarei Cremene o stare intermediară între viață și moarte și antrenează reveriile thanatice, bântuite de spectrele unor sinucigași iluștri din istoria poeziei. Contactul cu emisarii thanatosului duce la o îndepărtare progresivă de lume, generează închiderea în
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]