813 matches
-
prăfuite ale gardurilor, de-a lungul zidului gălbui și în timp ce urcaseră scările până în fața ușii scorojite, unde el bâjbâise îndelung, învârtind, din ce în ce mai neliniștit, cheia în broasca înnegrită. Studioul scârțâia necontenit și el își ferise fruntea de tăblie, din ce în ce mai copleșit de nemișcarea corpului țeapăn care nu-i răspundea, mergând totuși mai departe, văzându-și din afară, aproape cu spaimă, gesturile. Ca și când tot ce făcea de-acum înainte era doar un lucru ce trebuia, cu orice preț, dus până la capăt ; o datorie de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atârnând în fereastră cu bobițele ei crude, ascunse sub frunze - rămăsese doar teama. Mi s-a părut că aud departe un zdroncănit de trăsură. Pentru că putea chiar să fie târziu, m-am ridicat și mi-am inspectat ținuta, eternă în nemișcarea ei atârna iedera în fereastră. — Nemaiacceptând prejudecata, mințile moderne recunosc că femeia dorește - într-o măsură similară sau comparabilă - bărbatul... Fraza mi-a mai răsunat în minte o dată, cât am coborât în vârful picioarelor scara de lemn, cât am luat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scaunelor în jurul mesei olandeze, rotunde, în mijlocul căreia aburește ibricul cu cafea, prea fierbinte încă. Ce însemnează această solemnă invitație a scaunelor, pline de simț al datoriei, care, în orice caz, n-au să permită... O așteptare demnă, gravă, ascunzând în nemișcare neliniștea, greu de crezut că vom mai ieși vreodată de aici, păziți de șirul strâns și solemn al scaunelor, pătrunse de simțul ordinii și al datoriei, greu de crezut că vom mai păși vreodată în hall, că picioarele noastre se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
î. H.) sugerează că obiectele sensibile (limbajele sportive) sunt subordonate ideilor superioare. Platon concepe evoluția spiritului (psyché) și a moralei (ethosului) uman, împreună cu aceea a corpului (soma). De cealaltă parte, lumea de dincolo, a ființelor supranaturale (transcendentă) este structurată de nemișcare (imuabilitate) și perfecțiune. Prietenia sportivă devine aspirația ideală și reală către un ideal, perfecțiune, făurită cu dificultate prin prietenie sportivă, fairplay, armonie. Lumea fenomenală copie lumea ideală (a lumii transcendente), artele sportive sunt o copie inferioară, întrucât imită obiectele naturale
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
fără aparentă performanță motorie), un control al comportamentului spectatorilor (atitudini următoare reclamelor, jocului și atitudinii organizatorilor). În momentul jocului, uzura timpului și a spațiului cosmic, reîntors o perioadă la haosul primordial, este utilizată pentru a se recupera elementul originar de nemișcare al zeilor, în joc se reia jocul alimentar, sexual, restabilind prin formă frumoasă ordinea, uneori aceasta se realizează prin risipă și paroxism (reacțiile sportivului și publicului la succes sau la pierderi). Jocurile folosesc legile natural-elementare și proiectează inteligența sportivă în
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
mine / timpul nou-nouț. / martorii nașterii mele au murit de mult, / în altă singurătate. iar martorii morții lor / nu-și mai amintesc amănunte despre suflet, / despre claritatea lumânării, despre / timpul și despre spațiul de atunci, / despre abominabilul mers muzical, despre / măreția nemișcării, despre plânsul / în țărâna aripilor, / despre respirația zero. Între anluminurile care înnobilează volumul, încărcate de suavitate sunt cele în care este ipostaziată femeia, fie ca Dalilă, căreia bărbatul i se oferă benevol victimă (în somn înfășurat în gleznele ei. / punându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cine-și va mai aminti de o pereche de moaște (El var și Timpul consumat). Imaginile din fiecare poem zugrăvesc o lume fantastică, aproape pustie, o cale prin ere, ca o lintiță pe ape stătute, portret al morții și al nemișcării. Doar șarpele acela prezent peste tot în tovărășia miriapodului cu un singur picior...(să fie omul cu o singură viață ?). Zguduitoare tăcere în „Numai lintița” și în toată construcția imaginară a ostrovului. În alt poem: „Pe ostrov zăpadă târzie”, poetul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
altă barieră de stuf care mă împiedica să văd mai departe. M-am hotărât să trec și de ea. În bălți nămolul era amestecat cu resturi vegetale. Dacă lunecam în el, cu siguranță n-aș fi reușit să mai ies. Nemișcarea calmă și puturoasă a smârcurilor era o capcană perfidă. Mi s-a părut că mătasea broaștei care acoperea o baltă avea o culoare nefirească, albicioasă și, aplecîndu-mă, am descoperit un strat de fluturi morți. Prin urmare, roiurile de fluturi pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ne-a fugit de la ospiciul din mlaștină. Vrem să-l învățăm un cântec. Dacă reușește, înseamnă că s-a vindecat." În clipa aceea s-a auzit din nou schelălăitul câinelui. Îmblânzitorul n-a mai scos un cuvânt. A revenit la nemișcarea dinainte, dormea în picioare și asculta vântul. A rămas așa multă vreme, după care, fără să spună o vorbă, mi-a întors spatele și a plecat. L-am văzut cum s-a pierdut în noapte, afundîndu-se în stufăriș. În noaptea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gânduri, omul a scos cuțitul și l-a băgat în burta animalului. Apoi în dreptul inimii. Cu un geamăt sfâșietor, sălbăticiunea s-a mai zbătut de câteva ori, cu ultimele puteri, după care s-a făcut moale și a rămas în nemișcare. După ce și-a tras sufletul și și-a oblojit cum s-a priceput rana de la mâna stângă, vânătorul s-a apucat să despice trupul namilei. A scos mai întâi măruntaiele. Auzind fâlfâit de aripi, a ridicat privirile către copacul de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pe Mihaela așezată pe pat cu capul spre fereastră, iar nu eu picioarele, cum era în realitate. Această nepotrivire a închipuirii cu realitatea mă contraria de astă dată și-mi făceam reproșuri stupide în ceea ce privește lipsa mea de previziune. Extenuat de nemișcare, am trecut în hol. Alexa a venit după mine. Abia acum am întrebat-o (tot în șoaptă) deși acolo puteam foarte bine să vorbesc tare. (De ce în preajma morților oamenii vorbesc numai în șoaptă?) ― Cum s-a întîmplat? ... Se trezise în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite. Mă-ndrept apoi spre alte tărâmuri milenare, Dar copleșit de multe și diabolice ispite Mă ostenesc să scap din lunga mea visare Plecând din nou spre alte Luturi liniștite. Unde tronează Cronos, rămas în nemișcare.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum Ursita crudă, cu milă ți-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
puse să stea nemișcată cincisprezece minute, apoi patruzeci, apoi o oră, și să pândească doar, până când simți cum șira spinării e pe punctul de a se despica și de a azvârli afară o altă creatură din carcasa ei spartă. Dar nemișcarea era salutară, ca majoritatea durerilor. Concentrarea ei era la pământ. Simțea nevoia s-o ia mai încet, să-și îndrepte atenția spre ceva. Simțea nevoia să stea în tăcere cu cineva pentru că așa a ales ea, nu din cauza unui accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
primit biletul ăsta. Fața îi pulsa de gânduri. — Nu crezi că soră-mea ar fi putut scrie...? Nu, e o nebunie. Ea e ca tine. Realistă până-n pânzele albe. Se ridicară și se uitară cum freamătul undițelor lor descrește până la nemișcare. Lui Weber i se îngustă câmpul vizual, hipnotizat de momeală. Aerul din jur se întunecă la fel ca lacul. Privi în sus, la plafonul de nori ca niște vinete tăvălite prin făină. Abia atunci simți stropii de ploaie. —Mda, confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca un animal în cușcă. Iar când în sfârșit se strecură înapoi în pat, ea se prefăcu că doarme. El rămase nemișcat, o ureche care auzea tot, afară, pe câmp, pândind ceva important. Mută-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Nemișcare totală, chiar și plămânii. La cinci și jumătate, deja nici unul din ei nu se mai putu preface. —Ești bine? întrebă ea. — Meditez, șopti el. M-am prins. Ar fi trebuit să se scoale și să ia micul dejun în stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se-ntorc speranțele, cam slabe la chip. Vara, cu zarea ei argintie, se-ndepărtează așa de repede!... Amintirile intră-n veșnicie, ca uitarea sub a timpului lespede. Am stat o vară în slip, fără slip pe plajă cu lenea și nemișcarea. Vecina mea, marea, mă-demna să-nfirip relații cu împrejurarea... Legămintele-n treacăt nu au durată: schimb de adrese, aluzii, confuzii o clipă-am crezut, că niciodată promisiunile nu-s doar niște iluzii. Revin la stările mele mai pline de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
a se opri totul. În felul acesta se simte liniștea acum. Mai e ceva. O poveste pe care mi-a spus-o David. Vechii greci, spunea el, credeau că totul în univers fusese cîndva legat. Un întreg în absolută armonie. Nemișcare. Liniștea trebuie să fi fost asurzitoare. Apoi, într-o zi existau, pe atunci, zile? armonia a fost tulburată și cu un zgomot uriaș, lumea s-a scindat. Totul a fost împărțit în două. De atunci jumătățile despărțite se află în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în apropiere, o lună aproape plină era pistruiată de frunzele din vîrful unui ulm. Rîul gîlgîia abia auzit printre malurile de lut, iar arteziana susura în depărtare. — Minunat, spuse Marjory. — Am trăit, o dată sau de două ori, clipe în care nemișcarea, armonia și... măreția îmi păreau miezul însuși al lucrurilor. Tu ai trăit asta vreodată? — Așa cred, Duncan. O singură dată, cînd m-am dus cu prietenii la Campsies și m-am izolat de ei. Era o zi frumoasă și caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
curbate se răsuciră cu un vump-vump-vump furtunos și fu zvîrlit cu picioarele în sus ca o suliță și o pală usturătoare de aer înghețat îl izbi în frunte și-l lăsă fără simțire. CAPITOLUL 40. Provan Se trezi legănat în nemișcare, privind luna plină care strălucea. Pe cerul din preajma lui erau cîteva stele mari. Ochii îi erau atît de orbiți că și-i odihni în spațiile profunde dintre ele, dar alte stele începură să sclipească acolo, apoi constelații întregi; nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privi cu intensitate. ― Ce-ai descoperit? întrebă Hardie, aflat în stânga lui Gosseyn. Thorson îi făcu un semn grăbit, ordonându-i să tacă. Gestul fusese de o surprinzătoare brutalitate și Thorson nici nu păru să-și dea seama că îl făcuse. Nemișcarea tensionată în care rămăsese îi punea brusc în evidență personalitatea, conferindu-i o profunzime fără egal. Acum era un cu totul alt om. Căci sub aspectul impasibil, se dovedea a fi un uragan de energie nervoasă, o ființă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mi s-au zvântat hainele, bătrânelul n-a scos o vorbă, îl vedeam bine, zăcea pe spate cu ochii larg deschiși, senin și liniștit, ca unul care și-a încheiat socotelile. După un timp, mi-am dat seama că, în nemișcarea lui aparentă, făcea totuși un gest destul de ciudat : ținea pumnul mâinii drepte lipit de genunchiul drept și numai cu un deget, cu arătătorul, desena pe furiș un cerc neîntrerupt peste abaua pantalonilor. (Adaug că semnul acela îl mai văzusem cândva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe oceane, poate că ea decide... Lipit de pântecul ei se ține masculul, micuț, cât un chibrit. El stă acolo nemișcat, cum stai tu acum, și nu funcționează decât atunci când ea simte nevoia să germineze. Pe urmă intră iar în nemișcarea lui. Iar tu, Dragoș, degeaba taci și te prefaci că dormi. Mă uit la tine, semeni leit cu ăla, atâta doar că tu ești incredibil de bătrân. Poate că dormi lipit de pântecul ei nevăzut sau înăuntru pântecului, cine știe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
privi cu intensitate. ― Ce-ai descoperit? întrebă Hardie, aflat în stânga lui Gosseyn. Thorson îi făcu un semn grăbit, ordonându-i să tacă. Gestul fusese de o surprinzătoare brutalitate și Thorson nici nu păru să-și dea seama că îl făcuse. Nemișcarea tensionată în care rămăsese îi punea brusc în evidență personalitatea, conferindu-i o profunzime fără egal. Acum era un cu totul alt om. Căci sub aspectul impasibil, se dovedea a fi un uragan de energie nervoasă, o ființă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a lor lumină. Peste-a apei dalbă placă Ea acum zâmbind se pleacă, S-uită-n fundu-i luminos Și în lună își disbracă Corpul ei așa frumos. Luna parcă se roșește De amor și de mirare, Numai lacul o privește, Rămâind în nemișcare. Este albă ca zăpada, Iară păru-i stă să cadă La călcîiu-i rotunzit, Cine oare-ar fi s-o vadă, Să nu moară de-ndrăgit? Dar deși pe noaptea toată Peste lanuri luna tace, Arătarea-i luminată Nici o umbră ea nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]