2,523 matches
-
fată fără zestre, nutresc speranța și-un drum în doi. Pe tâmple se-nfășoară vise virgine, dospite-n mâneca timpului flămând, dincolo de tristețea ce pleacă-vine, pilastrul-speranța ține-al meu gând. Privesc încrezătoare din barca vieții, uneori, valurile au clătinat-o nemilos și făr' să caut la neajunsuri explicații, vreau cuvântul să-l zidesc scupulos. 25 Ianuarie 2017 - MIT ( Pictura - Freydoon Rassouli ) Citește mai mult La tâmple-adie vânt de primăvară,ochii-mi privesc dincolo de tăcereși-ncerc să plămădesc o altă vară,dar ani
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ȘI SUFLET Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului E nemilos să rupi flori, dar e macabru să le și sluțești pe pânze, pictându-le naiv, ca pe straie de stambă, ca pe căruțele de la bâlci ori turnându-le în plasticuri reci, fără ființă, fără parfum, mozolite în culorile industriei vopsitorești
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
un astfel de vis! Și totuși nu pot face să nu mă gândesc când mă trezesc că într-o zi voi constata că viața mi s-a scurs pe lângă mine, a gonit cu o viteză de neimaginat, imposibilă și extrem de nemiloasă. Nu voi putea face astfel încât să nu observ cu oarecare dezamăgire în suflet că momentele cele mai intense, îmi vor fi părut ieri întâmplate, și atunci cu siguranță voi simți că nimic nu va fi șters durerea și plăcerea, gustul
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
de fiecare nouă ordine mondială apărută în timp). Demnitatea persoanei (și vorbim aici despre persoana privită din perspectivă teologică drept chip aidoma celui celest și nicidecum altminteri) ajunge, la rândul ei, a fi complet strivită la ora actuală sub loviturile nemiloase ale orizontalei sistemului de axe cartezian. Îngreunata cu vădită intenție (până la anulare chiar) exprimare nevoalată a verbului individual înseamnă, de fapt, compromiterea de facto a înseși libertății plenare a Omului de a exista. Uneori, nu mai ai cum să simți
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
carte despre Portugalia, destinată de astă dată publicului român (Salazar și revoluția din Portugalia), concepe un studiu despre Camões, pentru a înfățișa în România opera celebrului poet. Evident, toate aceste activități - aflate în prelungirea obligațiilor sale de diplomat - îi macină nemilos timpul. Cea de-a doua circumstanță atenuantă are însă un caracter mai grav: e vorba de desfășurarea războiului pe frontul de Răsărit. După Stalingrad, în primele luni ale lui 1943, Mircea Eliade are o cădere psihică adîncă. Realizează - mai repede
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
circumstanță atenuantă are însă un caracter mai grav: e vorba de desfășurarea războiului pe frontul de Răsărit. După Stalingrad, în primele luni ale lui 1943, Mircea Eliade are o cădere psihică adîncă. Realizează - mai repede decît alții și cu o nemiloasă claritate - care va fi soarta României, odată ocupată de trupele sovietice. De acum încolo, tot ceea ce este obligat să întreprindă îi apare de un derizoriu extrem: dacă întreaga lume căreia el îi aparține se va prăbuși în curînd, ce sens
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
o locuință. A revendicat-o fostul proprietar. Apoi accidentul, spitalul, cârjele... și, din când în când, recunoaște cu regret tardiv, câte puțin alcool, pe urmă din ce în ce mai mult. Știe că și-a pierdut încrederea prietenilor, chiar și pe cea a societății, nemiloasă și uneori prea aspră. Aici la azil nu mai bea de un an și și-a câștigat încrederea „șefilor”. Așa, mai are un dram de speranță. Așteaptă o pensie. La întocmirea actelor îl ajută cei din conducerea casei... și poate
Agenda2005-28-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283932_a_285261]
-
Greul însă cade pe umerii noștri, cei care suntem hotărâți să vindecăm Gara de Nord de cumplita boală a poluării morale”, spun 14 polițiști, care promit că se vor ține de cuvânt. E greu, pentru că victimele societății de tranziție, una rece și nemiloasă cu semenii săi, se întorc mereu și mereu la „locul faptelor”. Dincolo de eforturi rămâne speranța. E ultima care piere... Mic dicționar al argoului interlop pomul lăudat/copacul breslașilor - oferte de muncă a trage din pungă - a inspira aurolac a o
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
din instrumentiștii timișoreni Cári Tibor (pian), George Catarov (flaut), Florin Deac (vioară), Bodó Tibor (trompetă), Bodó Zoltán (clarinet), Ovidiu Mihăiță (percuție). Și pentru că a avut farmec, poveste, umor și idee culturală, dar mai ales pentru că publicul, care a înfruntat frigul nemilos și a venit chiar de la Timișoara să-l asculte, s-a arătat cu asupra de măsură fermecat, concertul de muzică de teatru a fost gratulat de ursitoare cu viață lungă: curând, el va fi susținut la Târgoviște, București, apoi la
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]
-
ocrotirea memoriei eroilor români la mormintele cărora nu se pot organiza, cu atâta ușurință, slujbe de pomenire și ceremoniale de glorificare. E adevărat că în convențiile internaționale statele își asigură, pe bază de reciprocitate, îngrijirea cimitirelor militare. Dar timpul mușcă nemilos din memorie. Noile generații își fac propriile planuri de sistematizare. N-a fost un singur caz în care porțiuni bune de cimitir militar să nu cadă victime urgenței noului. Chiar în Cimitirul Eroilor din Timișoara, de pildă, aria dedicată celui
Agenda2005-23-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283781_a_285110]
-
unde toleranța și civilitatea par să se fi instalat pe deplin, pe când Sudul este spațiul unei violențe nelimitate, un loc în care inechitatea socială, sălbăticia și insalubritatea par congenitale. Chiar și pentru stăpânul milos, William Ford (Benedict Cumberbatch), există contraponderea nemilosului vătaf, ciocoiul sudist, John Tibeats (Paul Dano), care strică doar o aparentă armonie, pentru că binele nu poate fi pe deplin recuperabil în patria sclaviei. Purgatoriului pasager și efemer de pe moșia lui Ford i se substituie rapid infernul de pe moșia lui
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
fi dumnezeie, Și clipa zilei noastre-ar fi mai tristă.... XXVII. SE PETRECE IAR..., de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016. SE PETRECE IAR... de Nicolaie Tony DINCĂ Se petrece iar o toamnă sură... Trece nemiloasă peste noi, Izgonind secundele cu ură Printre pomii supărați și goi. N-a fost niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră-
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
alte emisfere, Încălzite de un soare- rug. Du-te, toamnă - pasăre sărmană -, Fugi în cer și lasă-ne pe noi!... Pe turnanta ta bacoviană ... Citește mai mult SE PETRECE IAR...de Nicolaie Tony DINCĂSe petrece iar o toamnă sură...Trece nemiloasă peste noi,Izgonind secundele cu urăPrintre pomii supărați și goi.N-a fost niciodată așa rece,Schimbătoare, veștedă și rea;Plânge-ntruna și aș vrea să pleceSpre pustie sau oriunde-o vrea.Zvârle peste noi cu bură sumbră-Un lințoliu
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
le-ar fi dat și suflet, noi oamenii, oare puteam fi mai presus decât ele ? Când ticăitul ceasului vechi, îmi aduce aminte că sunt pe pământ, îmi fac mustrare în gând că nu am putere să închid cugetul trist asupra nemilosului timp. -Lasă timpul și uite-te la crinii imperiali cum își scutură petalele de parfum, trezind ființele la bucurie! -Mă uit și vreau să -mi arunc amintirile în colțul nevăzut al poveștii, dar fără voie îmi apar lacrimi, or fi
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
dreaptă, Nelămurirea sfâșie și mă așteaptă. Nori plumburii îmi umplu retinele, Îmi bâzâie în urechi toate albinele, Nici nu mai știu care-i dreaptă și stângă Dar amândouă mă cuprind să mă strângă ! Gâtul îmi horcăie, capu-mi plesnește Prins nemilos într-al migrenelor clește ! Ceva mă mișcă și mă trezesc... Era un coșmar cum mereu pătimesc ! Dragoni lascivi nu-mi mai mușcă vintrele creierului, Simt cum renasc sub adierea zefirului, Stelele deasupra-mi strălucesc doar mijit... Mi-aprind o țigară
METEMPSIHOZĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384493_a_385822]
-
vârstele, iar câștigătorul, încărcându-și umerii cu... timp, se scofâlcea, devenind o adevărată epavă umană cu fiecare clipă. Deși începuseră a desluși, cât de cât, schimbările, le puneau pe seama febrei jocului devenit, credeau ei, halucinant. Și continuară, continuară... Timpul trecuse nemilos. Dimineața, târziu, intrigat de liniștea din salonul celor patru, patronul Cazinoului intră. Rămase înmărmurit. Pe lângă masă, într-o poziție nefirească, zăcea un leș aproape mumificat. Alături de el, gângureau trei sugari, agitând în mâini câte o carte de joc. Sub lumina
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
pe care cineva le poarte purta în societate”. (William Makepeace Thackeray) „Mihai Frunză este un scriitor pur-sânge. Cultură cât cuprinde, spirit ascuțit, veșnic treaz la facerile și desfacerile din jur, verb scăpărător. În prozele sale are sânge de călău; satiră nemiloasă, personaje reduse până la absurd, din ele rămânând incredibila prostie ce le caracterizează. Stilul este de o claritate deplină, niciun fel de mofturi lingvistice iar dialogurile sunt de o autenticitate rară." (Mircea Cavadia - Veșnicul inventator al cuvintelor). ---------------------------------- Alexandra MIHALACHIE 15 februarie
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
-i târziu să mai visez de-acuma. Din cerul fără stele, pe gânduri cade bruma ca-ntr-un frumos și desuet pastel. Pâraiele din mine au înghețat de mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe care înfășură nămeții ce sunt în existența mea din plin. Atropos învârtește întruna fusul
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
și șuieratul acesta năpraznic care nu mai înceta!Într-o parte atârnă o mască de oxigen nefolosita , iar brațul stâng purta în el o fărâma de viață artificială .Deasupra lui, suspendată , o pungă transparență susținută de un tub ce intră nemilos incarnea copilului ei , în venele lui... A deschis ochii și abia auzit printre șuieraturi de neoprit, a spus: -Cât mai am până ajung înger? Mamei i-a alunecat cu greu, rostogolindu-se rușinata o lacrimă.Și-a șters-o repede
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
cațăr pe coama capriciosului purtător al destinului meu sus, sus atingând torțile celui de-al șaptelea cer, când în cădere liberă până când în cele din urmă, caruselul neobosit în continua-i cursă mă aducea sub tăvălugul bezmetic și mă strivea nemilos făcându-mă una cu întunericul și deznădejdea. Uite așa, se joacă cu viața mea vicleanul, de când m-a prins captivă în cursa lui bezmetică pe cărările vremii și odată cu mine tot ceea ce e parte din viața mea, mă precede în
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Am auzit un dialog ciudat În urmă cu vreo două săptămâni, Dintre o „doamnă bine” și-un bărbat: „Eu sunt îngrijitoare de bătrâni! Lucrez afară și-am venit acasă, ( Avea în glas o jenă de copil), Cuprinși de-o suferință nemiloasă Părinții, amândoi sunt la Azil; În viața asta n-am avut noroc Și fără sprijin ce era să fac? De mult în țara mea nu mai am loc, N-am vrut să-i fiu stăpânului pe plac Și am rămas
ÎNGRIJITOARE DE BĂTRÂNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383613_a_384942]
-
apropiiVântul vrea să le-mpreuneNiciun cânt de ciocârlieNiciun zbor de rânduneaNu e o-nșelătorieVine toamna!și n-aș vrea!... XXVI. MULTUMESC!, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015. MULȚUMESC Părintelui Vicențiu M-ai dezvelit de nemiloasa beznă Care m-acoperea din creștet pân’la gleznă Nu mai lăsat să zac în tină Mai scos cu îndrăzneală la lumină Și liniștii lovite în neștire I-ai dat cu grijă altă fire, Iar viselor cu frântul zbor Le-
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
mâini o frâng, La tine mă gândesc și plâng Plâng astăzi,plâng,dar îmi e bine Și nu știu cum să-ți mulțumesc, Cuvintele sunt prea puține De-atâtea ori se risipesc! Mulțumesc! Citește mai mult MULȚUMESC Părintelui VicențiuM-ai dezvelit de nemiloasa beznăCare m-acoperea din creștet pân’la gleznăNu mai lăsat să zac în tinăMai scos cu îndrăzneală la luminăși liniștii lovite în neștireI-ai dat cu grijă altă fire,Iar viselor cu frântul zborLe-ai dat avânt răsunător.Iar azi
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
unde printre atât violet a mai fost și-o culoare frumoasă. Am iubit ce mi-a dat Dumnezeu când în suflet mi-a pus două haruri pentru care din greu și mereu am aprins nu chibrituri, ci faruri. Un destin nemilos și ciudat a crezut că încet mă va frânge, dar curând s-a simțit vinovat și în timp ce eu râd, dânsul plânge. 9 februarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: N-am sperat / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232
N-AM SPERAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382883_a_384212]
-
grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe geamuri, Pe obrazul unei mame curge-o lacrimă sărată... Numai ea în miezul iernii nu îngheață,-i prea curată. Sursa foto-internet Referință Bibliografică: SALT PESTE TIMP- Scrisoare către Eminescu / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]