4,685 matches
-
multe ori, tragic. Prin atitudinea senină în confruntarea cu moartea, pe care o privește ca pe o continuare a vieții sub alte forme și ca pe o expansiune în cosmos, prin măreție și distincție, portretul ciobănașului moldovean și-a câștigat nemurirea. Balada Miorița a inspirat mulți scriitori ai literaturii noastre. Dezgustat de viața grea și săracă pe care o ducea, Mihai Eminescu, spune în poezia Mai am un singur dor, că își dorește un singur lucru: să fie lăsat să moară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un pod. Da, un pod sărac, sărac de viață. Gata, s-a stins. Dar o luăm de la capăt, noi, urmași ai bogaților din sacul vieții, noi, săracii neamului. * * Un pod ce duce spre infinit. E podul vieții, un ocoliș al nemuririi. Sub el, apa cu pietre; suntem noi, fericirile scăldate de râul care cântă viața. Un scurt drum ce duce spre mijlocul sufletului, al vieții... de o parte și de alta a cărării, loc de odihnă - o pajiște. Flori minunate au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și contextul. Dar, sigur, lucrurile cele mai rele nu izvorăsc întotdeauna din intențiile cele mai rele. Purtând cicatricele războiului, în pofida îngâmfării și bravadei sale, Mycroft Ward a dezvoltat o obsesie pentru singura mare scăpare a stratagemei sale; căci, cu toată nemurirea pe care sinele lui o putea atinge cu ajutorul folosirii repetate a „aranjamentului“, tot putea fi - ca oricine altcineva - împușcat de moarte pe un viitor câmp de luptă și astfel șters complet de pe fața pământului. Îmboldit de această nouă temere, Ward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țară) în Holul Principal al Sălii de Concerte "Ceaikovski" din Moscova. A luat parte, alături de alți reprezentați din România, la festivitățile, organizate la 15 iunie 1989, la Chișinău și Cernăuți, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la trecerea în nemurire a poetului național Mihai Eminescu. A acordat sprijin la peste 100 de bolnavi români prin intervenții la Ministerul Sănătății al U.R.S.S. și la instituțiile medicale sovietice veniți la Moscova pentru diverse tratamente, îndeosebi în domeniul oftalmologic. După revenirea în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a dat nemurirea și coada pe-o pereche de picioare. Ia-mă de braț, Dințișor, să exersăm mersul pe tocuri". Dacă ți-ar cădea și amintirile cum îți cade părul. Sărutul acela mi-a picat pe inimă. L-am pus la suflet. Făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență nemurirea în bronz. Vin mai aproape de drum. Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi. Se chinuie ei cu b, trec la a, sar peste p, ajung la t: "Batistă?", strigă triumfător unul, "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îi păsa ce putea stârni cunoașterea lor. Se simțea extaziat în fața partiturilor care se înșiruiau singure, se înlănțuiau în răzvrătiri și neliniști, urmând a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului îl făcu pe Povestitor să râdă și odată cu el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
podele, le adunam, le păstrez pentru tine chiar și pe cele strâmbe despre Mama, această greșeală a Creației, care respiră datorită simbiozei dintre mine și scop. Când vrei să faci rău, Dumnezeu te lasă în pace și îți oferă senzația nemuririi. Mama trebuia să își ducă până la capăt nemurirea de creator de destine. Aripile îi erau de ceară, ca ale legendarului Icar. Soarele dragostei din mine i le va topi și Mama se va prăbuși în uitare. Scârțâiau furcheții, șenilele rulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pe cele strâmbe despre Mama, această greșeală a Creației, care respiră datorită simbiozei dintre mine și scop. Când vrei să faci rău, Dumnezeu te lasă în pace și îți oferă senzația nemuririi. Mama trebuia să își ducă până la capăt nemurirea de creator de destine. Aripile îi erau de ceară, ca ale legendarului Icar. Soarele dragostei din mine i le va topi și Mama se va prăbuși în uitare. Scârțâiau furcheții, șenilele rulau pe caldarâm, vâslele se mișcau ritmic, orașul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dar el deja fusese imortalizat pe placa fotografică a eternului, pe care Nevăzutul îl sorta în infinitul mic sau mare. Dar toate aveau importanță pentru ca rezultatul esențializat, înscris în compendiu, să ajungă la El, precum și proscrișii și înțelepții depărtați în nemurire. Mama râdea de Mioara care își găsise ocupație: croitoria. Și fiecare bărbat care îi lumina ziua și îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la animalul curios, moșmondind răbdător la o mașină de cusut, cu tipare de carton răspândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
informațiile mele, care ar părea izvorâte din creierul unui nebun, și anume, că viața lui de doi bani ar cântări cât greutatea sa în aur dacă ar ști câtă putere are de a schimba totul. Acesta ar fi biletul spre nemurire, tranzitul prin valea gunoaielor ar fi mai ușor de suportat, dar cum să spun aceasta Brăilei, dacă eu însămi sunt un concept inventat de Mama. De ce Mama? Pentru că suntem singurele ființe care posedă înalta știință a raportării. Dacă eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din trecutul meu, stereotipe, fără culoare, fără vâsle în apa repede a vieții. Adăugam puțin, foarte puțin, aproape ca o atingere de sărut, ca o umbră de înger, ca o idee cu formă de iubire, un grăunte, ca germenii de nemurire, ca să văd ce poate ieși din strădania mea. Rezultatul era ca ozonul de munte. Simțeam în nări libertatea. Nu știu care, de a fi om închis, de a fi liber închis, de a fi viu liber sau mort liber. Gustam propria-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Așa că Brăila neintrând în criteriile lor valorice, aveau să le caute pe alte meleaguri, dispărând pentru totdeauna. Mai sunt însă zvonuri a căror veridicitate se situează în sfera imposibilului, că ar fi reușit să-și înmoaie un deget în apa nemuririi, dar zvonistica propagată ca undele hertziene era consistentă precum amintitele unde, adică se știu, dar nu se văd... Dovezile palpabile lipsind, uitarea lor a revenit pe același făgaș. Întotdeauna însă, trecutul pus pe tapet tinerilor de dictatura părintească cu scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cuvintele îi înfloreau pur și simplu pe buze, venite de niciunde, vorbea hotărât, frazând cu dicție logica propozițiilor retorice, punctate cu zicale și proverbe, deschizând drum imaginilor proiectate de însăși înțelepciunea lor, lipsite de sens pentru cei dotați cu nepăsarea nemuririi, cu atât mai înțelepte pentru cei sortiți cu moartea, cuvinte-imagini, cuvinte-cântece, cuvinte-cheie, lacăt și zid, cuvinte care simfonizau uluitor de rapid trecerea. O tânără goală cu nuferi în păr se ghemui la picioarele lui nea Costică, udând podeaua cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viitor. Parcă ar fi știut că singura coabitare era cu neantul din care au venit. Sau poate neantul era deja aici, gata creat, ei urmând a da naștere unui alt neant și mai mare. Singura șansă pentru a filosofa despre nemurirea noastră este trecerea trenurilor! îi spuse Prunilă lui Hagiu. Nilă se trezi din gropile tăcerii sale mustind de existențialism negru, ca urmare a înclinațiilor psihodepresive transmise ereditar de garniturile de trenuri-cisterne pline cu vodcă perfuzată de destin în venele strămoșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu fustă), de profesie biolog, membră a unei organizații secrete (și criminale). Această organizație, condusă de nimeni altcineva decât de Dregătorul de Lumină (brrr!) are drept scop punerea la punct și aplicarea unei noi tehnici de clonare, care să aducă nemurirea deținătorilor ei. Un rol-surpriză joacă și inginerul silvic care nu întâmplător se numește Ion Lup, fiind (ca și alți daci-romani) fiul adoptiv al unei lupoaice. Ereditatea lui hibridă trezește interesul Elsei care are nevoie de el ca material biologic. În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
specific scrisorilor eminesciene pe care Costin Grigoraș îl folosește nonșalant în enunțarea unor adevăruri banale: „Ca un titirez pământul se învârte printre stele / Suitor prin negre spații, către neștiute lumi - / Peste timpul scurs coboară a uitării pleoape grele, / Măsurând cu nemurirea ale anilor cununi. Să pătrundă rostul vieții, omu-i îngrădit din fire / Doar de sticla nălucirii prea-adesea are parte, / Lepădând nimicniciei stârvuri mari de-nchipuire, / În această amăgire îndreptată către moarte.“ (Scrisoare deschisă) Absolvent al Facultății de Electronică, după cum reiese dintr-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
palmieri, Mircea A. Tămaș, hermeneutul niciodată sfâșiat de îndoieli, stabilește triumfător: „Figurarea palmierilor pe Columna lui Traian ca fundal pentru balaurul cu cap de lup și pentru capul de dac cu căciula moțată este o pecetluire peste veacuri a doctrinei nemuririi a lui Zalmoxis.“ Ce-am mai avea de zis? Închidem siderați cartea (Spiritus), ne scărpinăm la ceafă (Corpus) și ne gândim că, decât s-o citim, mai bine vedeam un film american cu împușcături (Animus). Aculin Tanase Si William Shakespeare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
efort mă pot întoarce în lumea din care venim și chiar pot intra pentru un timp scurt în învelișul material al unei persoane de acolo... Spiritele libere, care au trecut deja de faza de reîncarnare, sunt cele care veghează în nemurirea lor la tot ce se întâmplă în cele două lumi. În universul acesta, în care sălășluiesc sufletele desprinse de materie, nu există noțiunea de timp căci sufletul dobândește veșnicia în care trecutul, prezentul și viitorul sunt suprapuse. Vezi steaua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dragostei. Totul e bântuit de întunecimea clară gri, ca o ploaie purificatoare. Pe fondul ceratic nici o mișcare. Pe fondul nemișcării nici o suflare. Sunt ascunse umbrele omniprezente de cunoaștere, în picioare stă el. Eternitate, dragoste de viață. Puterea e eternitate și nemurire. Dreptul de a alege. Ce are el? Durere și libertate. Îi zboară sufletul și simte sângele unor lacrimi deșarte, sângele vieții, al existenței. E el. Singur pururi, așa cum trebuie și nu mai poate fi Dar el e trist? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
controlează și spațiul nu mă mai deranjează. Într-adevăr, dacă societatea ar deveni amenințătoare, cum ea stăpânește întreg globul, unde să-ți mai trăiești viața, cum să scapi? Dincolo de toate astea, se pune problema conservării: toți accedem din instinct către nemurire, pe care o căutăm cu disperare. În India, spre exemplu, integrarea în absolut se face bineînțeles prin descoperirea sinelui adevărat, renunțarea la individualism, un fel de abandonare a fricii pentru a fi în siguranță, totul sub nobila și relaxanta idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mele. Nu vreau absolutul. Mă vreau pe mine. Deci o voi face ca pe o experiență, să văd unde ajung. Căci nu e drept și nici natural să-ți dezvolți puterea interioară prin tehnici și inițieri. Oricine face yoga atinge nemurirea. Și un hindus se inițiază depășind aparențele și, prin înlăturarea gândurilor de orice fel, care îl împiedică să vadă realitatea și să cuprindă absolutul, trăiește acea revelație plină de beatitudine. Însă el înțelege lumea într-un anumit fel și cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o esență, nu absolută, dar superioară prin puterea sa de selecție. Atunci, când noi muncim poate dura, întrucât indivizii au propriile lor idei, simțind nevoia să se definească pe sine în raport cu absolutul, și nu societatea respectivă. Astfel acced ei la nemurire. Și deci da, corecțiile geografice sunt foarte importante, pentru că le imprimă omului structuri biologice cu care el gândește și îi mai oferă același lucru de transpus în imagini, deci în mituri de același fel. Cât despre transformarea/găsirea unei lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
privire străpungătoare. Nu pot să fiu atentă să nu se întâmple lucruri neplăcute, eu trebuie să trăiesc cu cele plăcute. Soarele răsare pentru noi. Ce altă dovadă că ne iubește? A iubi soarele în deșert și a muri câștigând astfel nemurirea prin secole de iubire adevărată ce nu va dispărea. (Mă uit la Soare. El mă frige, din ce în ce mai tare, dar, în ciuda faptului că mă chinui, îmi place. Lasă-l să ardă, să încălzească, să mângâie ca să treacă tot frigul din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se termină. Noi, materia vie, având acces la perfecțiune, de ce murim și noi? Ne-am putea regenera la nesfârșit si, visând veșnic , am fi fericiți. Conștiința de sine, conștiința unicității noastre (și mai ales ea) ne face să tânjim după nemurire. Și de ce soarele tocmai pentru ca nu e viu există mai mult? Poate pentru ca asta sunt ele. Din întuneric, din pântecul rece al femeii, din apă fluidă, apă ce fuge de tot, se naște lumină, stabilitate, verticalitate, contur și demnitate. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]