649 matches
-
câteva zile de mers, zărește un izvor cu apă proaspătă și se pregătește să se scalde. Atras de mireasma plantei, un șarpe iese din apă, o mănâncă și își schimbă pielea 49. In hohote, Ghilgameș se plânge lui Utnapiștim de nenorocul său. Se poate citi în acest episod eșecul unei noi probe inițiatice: eroul n-a știut să profite de un dar nesperat; pe scurt, i-a lipsit "înțelepciunea". Textul se termină abrupt: sosit la Uruk, Ghilgameș îl pune pe Urșanabil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Du-ne, Agni, spre belșug pe drumul cel bun. Cruță-ne de greșeala care ne rătăcește. Cruță-ne de boli. Apără-ne mereu, Agni, cu neobosita-ți pază. Nu ne părăsi în mânia celui viclean, distrugător, mincinos, nu ne lăsa nenorocului" (1,187, 1-5; citat după traducerea lui J. Varenne)37. Deși este omniprezent în viața religioasă - căci focul sacrificial joacă un rol considerabil - Agni nu dispune de o mitologie apreciabilă. Printre rarele mituri care îl privesc direct, cel mai celebru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
decizia de instalare a sistemului american de apărare antirachetă în Europa. O politică ce i-a determinat pe liberali să se refere la greșelile administrației americane după 11 septembrie, care, fie că au fost involuntare și deci scuzabile, rod al nenorocului, fie că au fost datorate unor principii eronate, unei mentalități fixate, unei încrederi în sine nejustificabile au fost comise de singura superputere a lumii și, ca urmare, scot la iveală neajunsul fatal al ordinii mondiale bazate pe hegemonia americană luminată
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
este solitara, Mariolle consideră că Pariziana este un tip distinct 143. Pariziana grațioasa devine un subiect poetic și pentru pictorul Olivier Bertin, care reușește să surprindă complexitatea acestui tip estetic și devine pictorul titular al Parizienelor 144. Dacă bărbatul are nenorocul să iubească cu adevărat o Pariziana, el suferă. Dacă protagonistul din Epingles râde de șiretlicurile celor două amante ale sale, cel din L'Epingle este cuprins de o pasiune disperată față de "une des filles leș plus cotées de Paris", care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
venea așa din senin să te sugrume în miez de noapte... Chiar și în aceste condiții nu te-ai lăsat până nu ai devenit student al Facultății de Teologie din Universitatea ieșeană, nou înființată /1860/. Numai că iar te păștea nenorocul: în scurt timp, facultatea s-a desființat. Un bob de lumină tot a licărit, în preajma Crăciunului 1860, când a venit pe lume feciorul Costică... Numai patru ani ai putut sta la Patruzeci de Sfinți, după care te-ai mutat la
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
noapte... cu coatele pe genunchi și cu tâmplele în mâini și nu mă uitam la nimeni. Stăteam și nu mă puteam gândi la nimic... Cine și câți te-au înțeles atunci sau chiar astăzi. Poate doar cel care a avut nenorocul să treacă prin asemenea nenorocire. În scurtă vreme, însă, ți-a venit ideea să deschizi și un debit de tutun, pe lângă alte munci pe care le făceai. Și unde? Tocmai în mijlocul târgului, încât, într-un raport al Protopopului C.Buțureanu
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
a lăsat Constanței Oleg Danovski. Scurt. Chiar dacă piere lumea, eu trebuie să-mi descarc nervii. Așa se face că spectacolele celui mai mare coregraf pe care l-a avut România, unul dintre cei mai importanți din Europa, care a avut nenorocul să-și aleagă să trăiască și să lucreze aici, nu mai pot fi văzute nicăieri. O să le ducem dorul o vreme și în cele din urmă o să le uităm. Faptul că Teatrul din Constanța îi poartă încă numele pare o
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
scarpine-n cap, articol În care Caragiale realiza un comentariu ironic la adresa unui text trimis de Caion cu privire la părul iubitei. Astfel, Caion va publica În Revista literară articolul „Domnul Caragiale”, acuzându-l că ar fi plagiat Năpasta după piesă ungurească Nenorocul scrisă de Kemeny Istvan și tradusă În românește la Brașov În anul 1834 de Alexandru Bogdan. După ce Caragiale introduce o acțiune În justiție Împotriva lui Caion, acesta publică În aceeași revistă articolul „Domnul Caragiale n-a plagiat, a copiat” În
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
al mișcării decizionale și sistem defensiv al evoluției vitale, repere indispensabile pe drumul desăvârșirii și reașezare esențială în matricea fundamentală a existenței individuale. Ea poate consolida și amplifica toate calitățile personalității așa cum poate reduce înțelept pericolul propriilor neajunsuri, doza de nenoroc pe care fiecare o poate construi pornind chiar de la sine. Ea primește viața în posesie și, o dată cu aceasta, o sarcină înaltă de care trebuie să se achite în conformitate cu un sistem normativ multiplu determinat de către moralitate și celelalte vizuni comunitare regulative
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
să reprezinte interesele camuflate ale fostei Securități (vezi minuțioasa analiză a istoricului Marius Oprea din Moștenitorii Securității, Editura Humanitas, București, 2004) și să prelungească ori să ramifice tocmai corupția inerentă infuzată de aplicativitatea respectivului șantaj. Din păcate, din nefericire, spre nenorocul nostru, al tuturor. Vinovăție și sancțiune: penală, lustrală, morală - în țarcul Dosariadei - Afacerea Dosariada riscă să fie și să rămână o cacealma atât timp cât vinovații de gradul I, din timpul comunismului (adică ofițerii de Securitate angrenați concret în funcționarea poliției politice
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
să consume și te invită și pe tine. Ba, mai mult, te mai și întreabă cum te cheamă, dacă te simți bine, de cine îți place sau pe cine nu poți suferi. Norocul celor veniți în cunoștință de cauză sau nenorocul celor nimeriți la petrecere (ajunsă la a șaptea ediție) reprezintă amestecul de-a dreptul delicios de scandalos de filme consumabile, mainstream, artsy, under-under-underground sau kestii Provocatoare cu P (mare). Nonșalanța cu care face acest cocktail an de an, chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
de fapt diabolizate cu de-a sila. Distrugerea lor s-ar dori, s-ar spune, un exorcism, atâta timp cât distrugătorii de cărți se proiectează a fi niște igienizatori și deratizatori. Pe lângă acest fenomen reprobabil, datorat unor vremuri de restriște, există, spre nenorocul nostru (autori și cititori), și un fenomen mai general de distrugere a cărților: prin sublinieri grosolane și grobiene (care distrug pagina), prin îndoiturile brutale ale hârtiei pentru a puncta un loc anume într-o carte, prin sfârtecări hazardate din neglijență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
agresiv și ușor arogant argumentele, avântându-se în perimetrul divergențelor publice nu cu tactul politicianului, ci cu armele publicistului. Or, în noul context, domnia sa ar fi trebuit să-și exerseze nu spiritul polemic, ci diplomația. Dacă adaug la toate acestea nenorocul politicianului nu foarte experimentat de a face parte dintr-un guvern ultraminoritar și, prin urmare, mereu atacat din toate părțile, plus ghinionul de a trebui să facă față unui inamic politic extrem de versat, precum președintele Traian Băsescu, nu-mi rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
am supt la același sân al mătușei Anuța, o soră a tatei, la care mă lăsa mama când pleca la munca câmpului,cât și la sânul mamei,motiv pentru care eram mai voloneț ca Petrea. Ba mai mult , am avut nenorocul să prind în plină copilărie perioadele cele mai aspre ale vieții cu concentrări, la care bietul tata, fie iertat, era abonat cu ordin de mobilizare roșu cu trei stele, fiind mai mult plecat decât pe acasă, eu fiind adjunctul mamei
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
la nevoie, ori atunci când a fost cazul să-și apere țara, interesele naționale, glia strămoșească, sacrificându-și viața pentru apărarea independenței și suveranității țării. Din îndelungata mea perioadă petrecută în armată, pe lângă etape grele și foarte grele, am avut și nenorocul ca după doi ani de armată grea de cercetaș, să fiu trimis la școala militară de ofițeri activi ai armatei române. Am scris nenorocul pentru că am fost înscriși pentru Sibiu și am ajuns la Ineu-Arad, unde până atunci perioada de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Din îndelungata mea perioadă petrecută în armată, pe lângă etape grele și foarte grele, am avut și nenorocul ca după doi ani de armată grea de cercetaș, să fiu trimis la școala militară de ofițeri activi ai armatei române. Am scris nenorocul pentru că am fost înscriși pentru Sibiu și am ajuns la Ineu-Arad, unde până atunci perioada de școlarizare era de un an și trei luni, iar după un an, s-a prelungit la trei ani. Am fost prima promoție de ofițeri
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
genealogice. Spuneam că după mai mulți ani de armată și de școală, am dobândit gradul de locotenent.Tragedia a fost că mulți ofițeri, când au plecat de la școală, a trebuit să meargă direct la unitățile unde erau repartizați și spre nenorocul lor s-au dus direct la Cincu, cu tot bagajul, unde le erau unitățile, care participau la o aplicație în cadrul Tratatului de la Varșovia. Eu am avut mare noroc că am fost repartizat la Iași, garnizoana pe care o cerusem,datorită
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
trece prin mintea și prin judecata ei. A avea de a face cu ea înseamnă a te supune unei sclavii; tirania ei este fără ascunzișuri; nu se coboară până la a o colora cu aparențele prieteniei. Spune cu ingenuitate că are nenorocul de a nu se putea lipsi de niște persoane de care îi pasă prea puțin: și dovedește asta prin fapte. Poți s-o vezi aflând cu indiferență despre moartea unor oameni care o făceau să plângă când întârziau un sfert
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Mathias, spanioli, pedestrași germani, lombarzi, venețieni, sub comanda și la îndemnul [vice-] regelui de Napoli, Carol de Bourbon, marchizul de Pescaire, se năpustiră asupra armatei regelui Franței, în care se afla el însuși, care asedia orașul Pavia. Dintr-un mare nenoroc, întreaga armată a Franței a fost străpunsă, distrusă, zdrobită, iar mai multe dintre marile personaje ucise iar alții luați prizonieri, între care cel dintîi a fost luat regele, care asupra tuturor oamenilor săi făcuse o minunată impresie de vitejie și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o latență universal omenească, izbucnită numai în cutare sau cutare celebritate printr-un concurs special de împrejurări. Patologia geniului însă nu explică absolut nimic. Căci dacă Dostoievski, de pildă, a fost epileptic, nu înseamnă că miile de oameni, care au nenorocul să fie epileptici, devin prin acest concurs de împrejurări Dostoievski. Și dacă Eminescu a sfârșit în noaptea groaznică a nebuniei, nu înseamnă că nebunii devin poeți de geniu. Afară de aceasta, nu toți oamenii de geniu sunt clienți ai casei de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tronează un Părinte, care e creatorul tău?... Simfonia IX e un sărut pe inima lumii nefericite, e o pereche de brațe gigantice, care îmbrățișează milioanele de oameni și-i smulge în extazul bucuriei până la pragul cerului. Surdul acesta, exaltat de nenorocul pământesc, a strâns toate sunetele din univers și a clădit din ele un munte sonor și aerian. Din vârful lui, dă drumul în văzduh acelui strigăt de regăsire a izvorului 308 Nichifor Crainic bucuriei: Bruder, iiberm Sternenzelt Muss ein lieber
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de semnificare. Funcția despre care este vorba mai sus, de anamneză, de restabilire a evenimentelor scurse într-o anumită ordine ascunsă revine și aici, cu scopul de a recunoaște miracolul, hierofania. Când Alexandru Emanuel face apel la scena purtătoare de nenoroc - femeia care cade și o alta care o ajută să se ridice - Alessandrini îi spune că "nu e vorba de asta", iar "povestea nu s-a terminat"87. Permanent, protagonistul va încerca să scape de întâlnirea cu A(d)riana
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
antichitate, conducătorul ginții sau al tribului, apoi "suveranul", iar în Imperiul Bizantin - împăratul 94). În economia nuvelei este cel care regizează prin fire nevăzute întregul scenariu, de la momentul când îl întâlnește pe Emanuel și îl sfătuiește să se ferească de nenorocul pe care i l-ar aduce cele două fete, până la final, când, după căutări chinuitoare, ghicitorul eludează răspunsul la orice întrebare. Puterea sa magică, divinația, se explică atât prin numele de Vasile, asociat unor elemente vechi, precreștine, manifestări legate de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unor relații de sinonimie între personaje prin rolul comun pe care și-l asumă: căutarea spirituală (la quête)344. Spațiul în care se desfășoară povestirile din nuvelă este Bucureștiul "cel mai melancolic oraș din lume" în care "avem norocul sau nenorocul să trăim"345, topos real și, deopotrivă, obiect al unei geografii mitice, așa cum mărturisește Eliade în Încercarea labirintului: "Orice pământ natal alcătuiește o geografie sacră. Pentru cei care l-au părăsit, orașul copilăriei și al adolescenței devine mereu un oraș
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să ne înfruntăm destinul, să acceptăm deci tragedia ca singurul mod de existență vrednic de un artist dăruit cu atâția morți; morți pe care, vrând-nevrând, îi purtăm în spate. Prea ne-a strâns în brațe destinul, prea ne-a urmărit nenorocul"611. Toată tragedia pe care o trăiește și pe care și-o asumă îi revelează "sensul și funcția spectacolului, așa cum le știam de copil..."612, ceea ce înseamnă că "arta, și în special teatrul, spectacolul, ne revelează acest adevăr în tot
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]