926 matches
-
Degeaba, sunt o căruță de nervi. Nu mai bine dormeam? „Se ridică într-o subită pornire de groază. Să scape! Trebuie să scape! Frank o s-o salveze. Are să-i dea viață, poate și dragoste. Voia să trăiască. De ce să fie nenorocită? Avea și ea dreptul la fericire.“ Aici am găsit semnul. Au trecut aproape trei ani de atunci și eu nu am mai deschis această carte. Sunt două cărți pe care știu sigur că nu le voi termina niciodată, iar Oameni
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
la perspectiva unei bucurii viitoare. Las-că v-arăt eu vouă cînd v-oi băga-n linia-ntîi și v-oi Înșira În fața nemților să se-aleagă praful de voi, măcar că nu mai apuc să trăiesc o zi după asta, mă corcituri nenorocite de... maimuță și... cocoașă de cămilă, mă, nemernicilor, mă cretinilor, mă... — Șefule! Nu-mi spune „șefule“! se răsti el pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trezit toată casa și-au ieșit să vadă ce s-a-ntîmplat, și-a venit femeia În cămașă de noapte și-a bătut la ușă, tremurînd, și frîngîndu-și mîinile. „Vai de mine, doamnă Grant“ - zice - „faceți ceva ca să-l potoliți că mă nenorocește... Du-l de aici, În viața mea n-am avut așa ceva În casă“ - zice - „și dacă se află, mă fac de rușine...“ și pe copii, cei doi băieței, i-a trimis sus, pe acoperiș, și de-acolo se uitau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de familie, dacă n-o ai, ți-o dau, o tai cu foarfeca din ziar și ți-o dau“. „Stau pe strada Leonida, 5“, i-am spus, „adu mi-o diseară, că n-o am, dar de ce ești așa de nenorocit, cum naiba rabzi să-și bată ăia joc de tine ?“. „Rabd fiindcă sunt urât“, mi-a spus, „vouă vă dă mâna pentru că sunteți frumoși, pe când eu iubesc o femeie, sunt nebun după ea și nu mă place, mă uit la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
da vreo două, iar te c... pe tine...“. Acestea erau cuvintele. 9. Pe când evoc aflându-mă, ca Bach acela, în prag, am senzația că încep să comit un fel de homan și asta mă oripilează; oricum, scriind ca un prozator nenorocit despre una și despre alta, nu fac decât să reconstitui coridorul pe care îl străbăteam în fugă, restul n-are nici o importanță; iar coridorul acela nu poate fi reconstituit altfel când la un capăt al lui te lichefiază viziunile, iar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la idei; nu mă amesteca în tagma lui sau a altuia, nu mă amesteca în nici o tagmă, nu uita“, strigam (inutil, pentru că nu izbuteam să acopăr totul), „să nu-mi pui etichete, mă sufoc, dacă rostesc un nume din cărțile nenorocite pe care mi le aduci, îmi și găsești o etichetă; să știi că eu citesc ca să recunosc, și nu ca să cunosc; să știi că nu trăiesc pentru și contra, ca în capcana voastră“ (strigam din ce în ce mai furios). „Să știi că eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să mă întristeze să mor de rușine cu pălăria mea cu tot aveam un curaj nebun am recitat : „poate chiar sunt și ce dacă sunt ?“ ei i-a plăcut simțeam că începea să mă simpatizeze eram disperat improvizam aiurea eram; nenorocit cu pălăria aia mă asurzeam recitând umblam; pe poante în jurul fetelor mă simpatizau recitam : „ziceți voi așa de mine vă dă mâna fiindcă sunt un alb nenorocit ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când; voi sunteți roz verzi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a plăcut simțeam că începea să mă simpatizeze eram disperat improvizam aiurea eram; nenorocit cu pălăria aia mă asurzeam recitând umblam; pe poante în jurul fetelor mă simpatizau recitam : „ziceți voi așa de mine vă dă mâna fiindcă sunt un alb nenorocit ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când; voi sunteți roz verzi și albastre ultimul; alb al mileniului umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc. etc.“ strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conține de toate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
422} {EminescuOpVI 423} Trebui să mori negreșit, Să mai trăiești nu se poate Că ieu nădejdile toate Le-am pierdut desăvârșit. No. 12 Nădejdea mi s-au stins toată Și mă vântur rătăcind Căutând cumplita-mi soartă, Care m-au nenorocit, Să o-ntreb pe ea de poate Nădejdea a-mi străluci Și de poate întru toate Iarăși a mă ferici. Dar virtutea îmi slăbește Și-n zadar mă ostenesc. Nu mi-ajută ci-mi grăbește Cu pământ să mă-nvălesc. Iată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
azil, sătui de dragoste, ca să ne arătăm întreaga ură față de bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofîndu-l: "Să nu-mi mai spui "domnule scluptor" că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sânt "domnule sculptor" acum. "Stăpîne" să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?" Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ci și vii. " La plecare, Domnul Andrei a mai adăugat ceva încîlcit, că Arhivarul n-ar fi fost străin de toată înscenarea, după care m-a rugat stăruitor să nu-l dau de gol că venise să mă anunțe. "Mă nenorociți dacă se află că v-am spus eu. Și nu vă supărați că n-o să pot să vă iau apărarea. Știți cum e". Știam, desigur. L-am liniștit. Eram hotărât să fiu calm și eu, dar când m-am pomenit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
liniștiți. Și nici măcar nu-și dau seama de avantajele pe care le au. Oare eu puteam să zic: după arestarea mea o să fac aia ? Arestarea e un început și nu un sfârșit. În timp ce ciuma ... Vreți să știți părerea mea ? Sunt nenorociți pentru că nu se destind, nu se lasă în voia momentului. Și eu știu ce spun"". "El știe într-adevăr ce spune, adăuga Tarrou. El judecă la adevărata lor valoare contradicțiile locuitorilor Oranului care, în timp ce simt profund nevoia căldurii umane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
clienți cărora le spusese că o pot căuta și în afara programului. Da. Problema mea e că nu reușesc să mă adaptez. —La ce? La viața de aici. La normalitate. — Unde ai fost înainte? —Peste tot. Am mers dintr-un loc nenorocit într-altul. Întotdeauna am avut intenții bune, întotdeauna am încercat să fac lumea mai bună și alte rahaturi dintr-astea. —Ești doctor? Poți să spui și așa. Încerc să salvez vieți. Maggie simțea cum i se încordau mușchii. — Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu de asta era ea neliniștită: a mai avut de-a face cu lichele. Omul ăsta părea să știe totul despre ea. Inclusiv despre - cum o numise? - „greșeala“ ei. Nu sunt aici să te cert. — Dar nici pentru o mediere nenorocită de divorț, nu-i așa? N-am de cine să divorțez. Sunt așa cum erai tu mai demult. Căsătorit cu munca mea. —Și care ar fi această muncă, mai exact? —Lucrez pentru aceiași oameni pentru care ai lucrat și tu: guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mi-ar place să am și eu un hobby ca ăsta. Ar trebui să-ncerci să joci popice. — Vai de mine! Am ș-așa arturită la cot. Sunt prea bătrână ca să încep să mă joc cu mingile alea. Mi-aș nenoroci spatele. — Am o mătușă de șaizeci și cinci de ani și-i și bunică. Merge to’ timpu’ la popice. Face chiar parte dintr-o echipă. — Sunt și femei de-astea. Eu una nu le-am avut niciodată cu sportu’. — Popicele-s mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mi-e și frică să-ți deschid. S-ar putea să ai un cuțit sau o sticlă spartă de vin. — Deschide odată ușa asta, Ignatius. — O, valva mea! Se închide. Ignatius gemu tare. Acum ești mulțumită știind că m-ai nenorocit pentru tot restul zilei? Doamna Reilly se izbi cu tot trupul de ușa din lemn nevopsit. — Te rog să nu spargi ușa, spuse el în cele din urmă și după câteva momente trase zăvorul, deschizând. — Ignatius, ce-i cu gunoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
grămada de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu, răspunse aspru domnul Gonzalez. — O, sunt bucuroasă, spuse domnișoara Trixie, călcând pe una dintre mâinile întinse ale lui Ignatius. — M-ai nenorocit! tună Ignatius și se ridică dintr-un salt în șezut. Mi-ai zdrobit oasele de la mână. N-am să mai fiu niciodată în stare să o folosesc. — Domnișoara Trixie e foarte ușoară, îl consolă șeful de birou. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
călătoriei nu ar fi probabil înțelese de cineva cu mentalitatea celor din Paradisul Vânzătorilor. Din fericire, am scris tot ce mi s-a întâmplat. Cândva, în viitor, se vor găsi niște cititori inteligenți care să beneficieze de relatarea acestui sejur nenorocit printre mlaștini, cu ocazia căruia am atins până la apogeul supremelor orori. Ascultă ce-ți spun, Reilly! — În descrierea mea am reușit să fac o comparație deosebit de potrivită între autobuzul turistic și un parc de distracții suprarealist. — Mai tacă-ți gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost asimilați! Masacrați! Lăsați orfani! Deportați! Și apoi uitați! Cum poți să-ți dai fiica, sânge din sângele tău și carne din carnea ta, pe mâna celor care sunt responsabili pentru faptul că suntem atât de puțini și atât de nenorociți astăzi? Mesrop Mashtots s-ar răsuci În mormânt! Dând ușor din cap, Barsam a rămas În continuare tăcut. Pentru a ușura chinul nepotului său, unchiul Dikran s-a apucat să spună o poveste. — Un arab se duce la frizer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sătui de dragoste, ca să ne arătăm întreaga ură față de bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofându-l: „Să nu-mi mai spui «domnule scluptor» că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sunt «domnule sculptor» acum. «Stăpâne» să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?” Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ci și vii”. La plecare, Domnul Andrei a mai adăugat ceva încâlcit, că Arhivarul n-ar fi fost străin de toată înscenarea, după care m-a rugat stăruitor să nu-l dau de gol că venise să mă anunțe. „Mă nenorociți dacă se află că v-am spus eu. Și nu vă supărați că n-o să pot să vă iau apărarea. Știți cum e”. Știam, desigur. L-am liniștit. Eram hotărât să fiu calm și eu, dar când m-am pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se, avea să dea sens tuturor poveștilor născocite de diabolici. Bieți diabolici, care-și pierdeau nopțile simulând nunți chimice, Întrebându-se dacă n-o să iasă cu adevărat aur de optsprezece carate și dacă piatra filosofală era lapis exilis, un Graal nenorocit de pământ ars: iar Graalul meu era acolo, În burta Liei. „Da“, zicea Lia trecându-și mâna peste vasul ei pântecos și Întins, „aici se pritocește materia ta primă cea bună. Oamenii aceia pe care i-ai văzut la castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Cântați Giovinezza, părinte“, Îi comandase căpitanul, bătând cu degetele În țeava pistolului-mitralieră. Ce să-i faci, cum obișnuia el să zică după aceea. Don Tico zisese „băieți, să Încercăm, pielea-i piele“. Dăduse ritmul cu cheia lui, și o hărmălaie nenorocită de cacofonici străbătuse târgul *** cântând ceva În care numai după „nebuna speranță de revanșă“ mai puteai recunoaște Giovinezza. O rușine pentru toți. Pentru că cedaseră, zicea după aceea don Tico, dar mai ales pentru că atunci cântaseră ca niște cizme. Era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
complice cu ochiul. Ia doar o gură acum pentru că altfel mama o să te miroasă imediat. Știi ce nas de câine-lup are. Ralph atacă sticla plin de entuziasm. — Minunat. Maică-ta a ascuns tot alcoolul. Ai crede că sunt un bețivan nenorocit la cum se poartă. — Zău, tată, ai făcut un atac de cord. Cam are dreptate să te pună la regim. — Da, dar nu trebuie să o facă cu atâta plăcere, nu? Nici unul din ei nu simți nevoia să comenteze adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
primi aprecierile vreunui șef sau pentru vreun protocol al directorilor. Obiecte bune să fie gata de Crăciun, de Paște, de vreo zi a iubitei. Semn că tu, pușcăriaș, indiferent de pedeapsă, dai respect la mamă, iubită, bunică. După ce le-ai nenorocit viața. Pictura, după Băbuș Icoanele... cu pedeapsa asta, am început să pictez. Pe sticlă. Dată de doamna directoare, de doamna Marin. Cu un set de vopsele lucrez doi ani. Pe sticlă merge foarte puțin. Am reprodus ce-am văzut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]