5,657 matches
-
mele. Și vom trăi veacuri de încântare și de iubire... BUFONUL: Veacuri... Pentru un ceas, acolo fie; nu moare nimeni de fericirea unei veșnicii care ține preț de-un ceas. Și s-ar putea să nu ți se întâmple nici nenorociri neobișnuite în intervalul acestei veșnicii. CEZARA: Bufonule, tu ești nebun! Ce spune povestea despre noi doi? BUFONUL: Așezați într-o barcă de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului... CEZARA: Stai! Din ce-i făcută barca asta. Făt-Frumos? IERONIM: De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cândva, avea și ea o chibzuială. Dimineața stingeam, iar seara aprindeam. Îmi rămânea restul zilei pentru odihnă, și restul nopții să dorm. MICUL PRINȚ: Și pe urmă s-a schimbat consemnul? FANARAGIUL: Consemnul nu s-a schimbat. Tocmai aici e nenorocirea! De la an la an, planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede, iar consemnul nu s-a schimbat. MICUL PRINȚ: Dacă stai toată vremea aici, înseamnă că n-ai de unde ști dacă pe planeta ta sunt sau nu sunt oi. FANARAGIUL: Oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu răniți din timpul războiului... Știa ce trebuie să facă... S-a apucat să-i bandajeze rana sângerândă cu o bucată de pânză, în timp ce se gândea: „Cum îi spun eu Măriucăi despre nenorocirea care a dat peste Costăchel? Pe lângă asta, trebuie să-l vadă un doctor neapărat. Cum ajungem la târg pe o vreme ca asta? Și acum, ce să fac? Să stau cu el sau... ? Mai bine îl trimit pe Ion”. Ioane
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a revoltat Costăchel. Sper să fie bine, dragule - a încercat să-l liniștească agronomul Cicoare. Și eu cred la fel. Cei din armată nu s-or fi ticăloșit așa de tare... Poate că și unii din ei au trecut prin nenorocirile războiului - s-a arătat încrezător Petrache. Poate că da... Poate că nu... a răspuns Costăchel. Curaj, ostașule! Fapta dumitale impune respect de la prima vedere! ... Asta o crezi și o spui dumneata, domnule inginer, dar nu și alții - a replicat Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a prins din urmă, ci am primit ordin să-i așteptăm, cu arma la picior. Adică să plecăm grumazul de bună voie, să ni se urce rusul în cârcă. Pentru a câta oară ni-l făceam tovarăș pe rus, spre nenorocirea noastră, Petrache? Pentru a câta oară? - a întrebat cu disperare Costăchel. Cine vrei să-ți răspundă, omule? Cine? Comuniștii? Să-i auzi numai ce fericire ne pregătesc! Ai răbdare! - a replicat Petrache. Pentru mine nu-i nici o noutate. Eu am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
get-beget. Rușii i au ghicit și i-au scos din coloană... Didina, atentă, a intervenit îndemnând mesenii să nu uite de bunătățile din fața lor. Costăchel, cu chef de vorbă ca niciodată, a reluat firul povestirii: Din prima zi a început nenorocirea. Marșuri forțate - zi și noapte - fără apă și hrană... De rămâneai în urmă te aștepta glonțul... „Unde-i colonelul Brad Filip” - mă tot întrebam. Și marșul nu se mai sfârșea... Sentinelele se schimbau des. La fiecare schimb de tură se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
suntem împreună! - a grăit Petrache, ridicând ulcica cu vin. După un timp, inginerul Cicoare i s-a adresat lui Costăchel: Dragul meu. Trebuie să bagi de seamă că, odată cu terminarea povestirii, ai să te simți mai liniștit. O parte din nenorocirile trăite de tine au trecut - fără voie - în sufletele noastre... La tine se vor întoarce doar sub formă de simple amintiri... Spunând acestea, inginerul Cicoare a privit la cei din jur, pentru a se convinge de adevărul spuselor lui. „Da
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să privească la Măriuca și la băiat, care plângeau în hohote. În timp ce Costăchel se îmbrăca, Măriuca se chinuia să pregătească cele cerute de securist, tânguindu-se cu voce mocnită: „Doamne Dumnezeule! Ce ai cu noi? De ce abați asupra noastră toate nenorocirile? Cu ce ți-am greșit, Doamne?” Când totul a fost gata, Costăchel s-a apropiat de Măriuca și a îmbrățișat-o. Privirea lui purta toată durerea din lume... Să ai grijă de gospodărie, Măriucă! Eu am să mă întorc! Negreșit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îndreptățită curiozitate - l-a întrebat: Cum ai ajuns aici, Filip dragule? Aceeași întrebare îmi ședea și mie pe limbă. În cazul meu nu le-a trebuit prea mult timp pentru a mă băga la bașcă - a pornit Costăchel să depene nenorocirile prin care a trecut până ce a ajuns acolo... Ce faceți, huhurezilor? S-a umflat orzul în voi și nu aveți somn? Stingerea!!! - a răcnit ca scos din minți gardianul. Cei trei au continuat să vorbească, în șoaptă. Așa-i aici
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi sfârâie călcâile. Eu însă îl îndrăgeam mai mult pe Culai. Ne socoteam, într-un fel, ca logodiți. Iubitul meu n-a mai avut răbdare și s-a întâmplat ceea ce nu trebuia să se întâmple: o nechibzuință a tinereții înfierbântate. Nenorocirea noastră însă a fost că într-o zi, când Culai, cum ți-am spus că îl chema pe logodnicul meu, venea zorit la mine pe o bicicletă să-mi arate verighetele, nunta fiind stabilită peste două duminici, a fost lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
văd că mă duci de mână ca pe un copil mic! Știu drumul spre casă, am și cheie. Simona se hotăra greu. Răducu devenise în ultima vreme un copil zvăpăiat și îi era teamă să nu i se întâmple vreo nenorocire. În drumul spre casă, el trebuia să traverseze chiar artera principală a orașului pe care traficul era destul de intens. Dar avea și el dreptate, voia să nu fie mai prejos decât colegii lui din grupa mare care, de mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
arată nici pe departe ca mine și-mi sunt, prin urmare, inferiori. Asta-i clar! Numai și dacă s-ar întâmpla ca unul singur dintre ei să se uite în oglinda mea, ar fi de ajuns ca să aibă loc o nenorocire: fie s-ar sparge în bucăți direct, fie i ar scădea mult din preț!”, reflectă el. Când ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar putea șovăi. Să intre, totuși; am să-l conduc. Silvestru s-a născut în primăvara anului 1943, într-un loc pe care nici chiar eu n-am ajuns să-l cunosc. A avut o copilărie tumultuoasă, marcată doar de nenorociri familiale. Rămânând de mic fără acele puncte de sprijin părintești, s-a deprins foarte lesne cu însușiri de autodidact. Nu a fost niciodată un bărbat chipeș. Tot ceea ce a putut să dea el lumii a fost numai inteligența sa remarcabilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ea răsufla foarte din greu și neobișnuit de șuierător. Șerban era mai conștient decât oricine altcineva că, nu peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul de acolo, plutea deja mirosul unei nenorociri iminente. Totuși, neputând deloc să se înfrâneze, el începu numaidecât să vorbească pe un strident ton de reproș, dând glas puternic și energic opiniilor sale. Făcea asta cu gesticulații atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și îi cumpăraseră un acordeon. Nu-mi amintesc multe despre el, eram prea mică, dar câteva momente, pe care nu le voi uita niciodată, mi-au rămas clar în memorie. Vara anului 1970, ultimele zile ale lunii iulie, o mare nenorocire se abătu asupra familiei noastre, murise fratele mai mare care avea douăzeci și unu de ani... Ce cuvinte aș putea găsi pentru a descrie acea durere și suferință, pe care am văzut-o cu ochii mei de copil, durere care nu s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de nenorocire. Prorocul David constată despre omul blestemat că el singur își cheamă blestemul prin depărtarea sa de Dumnezeu. „Și a iubit blestemul și va veni asupra lui, și n-a binevoit binecuvântarea și se va îndepărta de la el”. Blestemul îl poate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină zâmbitor în lumina lunii și se răstește la tatăl ei: "Așa vă primiți ginerele?" Părinții stau înlemniți în fața soțului ei, două stafii albe, după un moment de ezitare bătrânii intră în camera lor, evident enervați. Îl
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
loc de parcă ar curge, tata urăște schimbarea, el nu este leneș, el se teme de viață, de mișcare, de surpriză, el poate trăi foarte bine sub un borcan de sticlă sau într-un coteț, numai să nu i se întâmple nenorocirea să se schimbe aerul, aerul proaspăt îl ucide pe tata, cred că este o mumie care ne vizitează, este strămoșul genomului uman, "cum poți vorbi atâtea prostii, e totuși tatăl tău", spunea ea amuzată, tu trebuie să fi auzit de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sala de așteptare a gării, dar și aici era riscant, puteau să o prindă și să înfunde și ea pușcăria, era într-o țară străină, a venit cu ce a apucat pe ea, cu foarte puțini bani, a alergat spre nenorocirea copilului cu creierul în flăcări, sta de cinci zile la porțile închisorii fără să-l vadă, tot mai spera să fie o confuzie, la capătul puterilor i-a telefonat lui Alex, i-a spus în trei cuvinte prin ce trece
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de cât plauzibil? - A încercat să îngaime ceva. Nu știu cât pot conta pe cele spuse, cât de verosimile au fost mărturiile ei. Nu avem însă altceva de făcut decât să ne agățăm de firul acesta, deși e atât de subțire!... - Ce nenorocire, ce nenorocire, Ina, ce nenorocire! Olga asta a ta e un om de nimic, asta a fost toată viața ei. Orice ar fi avut cu noi, fapta ei întrece orice limită a omeniei, e o crimă odioasă. Ne-a pus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
plauzibil? - A încercat să îngaime ceva. Nu știu cât pot conta pe cele spuse, cât de verosimile au fost mărturiile ei. Nu avem însă altceva de făcut decât să ne agățăm de firul acesta, deși e atât de subțire!... - Ce nenorocire, ce nenorocire, Ina, ce nenorocire! Olga asta a ta e un om de nimic, asta a fost toată viața ei. Orice ar fi avut cu noi, fapta ei întrece orice limită a omeniei, e o crimă odioasă. Ne-a pus inimile pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să îngaime ceva. Nu știu cât pot conta pe cele spuse, cât de verosimile au fost mărturiile ei. Nu avem însă altceva de făcut decât să ne agățăm de firul acesta, deși e atât de subțire!... - Ce nenorocire, ce nenorocire, Ina, ce nenorocire! Olga asta a ta e un om de nimic, asta a fost toată viața ei. Orice ar fi avut cu noi, fapta ei întrece orice limită a omeniei, e o crimă odioasă. Ne-a pus inimile pe jar, inconștienta, neisprăvita
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trebuie s-o suportăm cu stoicism. Te rog din suflet, nu mai plânge, s-ar putea să dureze această căutare luni și luni, ai să plângi tot timpul...? - Alex, Alex, cum de ni s-a putut întâmpla tocmai nouă această nenorocire, cum? - Nu sunt în stare să-ți dau răspuns la întrebarea ta. Pentru mine e suficient, să-i pronunț numele acelei nenorocite, și cu asta am spus totul. - Olga, Olga, prietena mea cea mai bună, pentru care eram în stare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
întâmplă!? - Domnule, nu e de glumă. În locul cuvintelor pot vorbi cuțitele! E mare necaz, se poate face chiar moarte de om. Mirele își cere galbenii plătiți pentru fată și nunta care trebuia sa fie prilej de veselie devine scandal, bătaie, nenorocire. - Și duminică?... - Duminică nunta va avea loc, e o nepoată de-a mea, pentru care pun mâna în foc că e fată curată!... Și flăcăul, să-l vedeți, e o mândrețe de fecior! Ne pregătim ca de o mare sărbătoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]