KorAP: Find »[drukola/base=neoplazie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...96 >

2,387 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

boli neoplazice umane a fost identificată într-o leucemie. Faptul nu este întâmplător, deoarece prin natura sângelui, aceea de suspensie celulară și ușurința de a se procura și preleva sânge ca material biologic precum și aceea de a fi prelucrat citogenetic, neoplaziile hematologice au constituit subiectul dominant în studiile citogenetice privitoare la oncogeneza la om. În anul 1982, s-a descoperit că în geneza neoplasmelor cu celule B (limfomul Burkitt, la om, și plasmacitoamele, la șoarece), un rol esențial îl are activarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
dintre cromozomii 8 și 14 [t(8;14)] a fost studiat deopotrivă la nivel citologic - cromozomal, cât și la nivel molecular și este bine înțeles (fig. 23.2). Până în prezent, au fost studiate peste 15 000 de profile cariotipice ale neoplaziilor maligne, la specia umană. S-a folosit pentru bandarea Q fluorocromul quinacrine mustard; B. Secvența de baze azotate din punctual de translocație (fuziune) al celor două segmente cromozomale din cromozomii fuzionați 8 și 14 într-o celulă din limfomul Burkitt

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
21) (q22; q22), prezentă la aproximativ 15% dintre pacienții cu hemolimfoproliferări maligne. La bolnavii cu leucemie de tip LAM-M3, numai cu ajutorul tehnicii Southern blotting a fost posibilă evidențierea unui rearanjări t(15;17), la nivel molecular. Astăzi, datele citogenetice privind neoplaziile umane au valoare de diagnostic și prognostic al evoluției condiției patologice (mai ales în cazul leucemiilor), precum și în elaborarea strategiilor terapeutice. Datele citogenetice pot fi utilizate în identificarea stărilor premaligne. În leucemia mieloidă cronică (CML), cromozomul Ph1 are valoare de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
prognostic al evoluției condiției patologice (mai ales în cazul leucemiilor), precum și în elaborarea strategiilor terapeutice. Datele citogenetice pot fi utilizate în identificarea stărilor premaligne. În leucemia mieloidă cronică (CML), cromozomul Ph1 are valoare de certitudine, în stabilirea diagnosticului, iar în neoplaziile nehematologice, modificările numerice și/sau structural cromozomale definesc starea de transformare malignă a celulei. Analiza citogenetică a tumorilor face posibilă asocierea unor modificări cromozomale specifice cu particularitățile răspunsului la terapie, durata remisiunii sau supraviețuirii, ceea ce conferă acestei metode valoarea unui

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în aproape toate leucemiile acute limfocitice apar remanieri cromozomale detectabile (Yunis, 1985), și pe această bază, analiza citogenetică devine o cale sigură de diagnostic și prognoză a leucemiilor și limfoamelor umane. Datele citogenetice referitoare la specificitatea translocațiilor cromozomale în anumite neoplazii hematopoietice au constituit baza de pornire într-unul dintre cele mai promițătoare domenii moderne de cercetare a carcinogenezei și anume investigarea rolului oncogenelor în tumorigeneză la om. Printre cercetările remarcabile în acest domeniu se înscriu cele ale lui Croce și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de transformare malignă, întrucât protooncogenele sunt localizate în vecinătatea unor asemenea situsuri fragile (fig. 23.5). Se poate remarca coincidența unor asemenea localizări în cromozomul 1 (fig. 23.6), unul dintre cei mai frecvent angajați în formarea cromozomilor marker din neoplaziile umane. În anul 1978, Hittellman și Rao au utilizat tehnica condensării cromozomale premature (PCC) pentru a demonstra diferențele în cinetica interfazică corelată cu evoluția neoplaziei, metodă care s-a dovedit foarte promițătoare. Pe de altă parte, prezența structurilor de fenotip

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
1 (fig. 23.6), unul dintre cei mai frecvent angajați în formarea cromozomilor marker din neoplaziile umane. În anul 1978, Hittellman și Rao au utilizat tehnica condensării cromozomale premature (PCC) pentru a demonstra diferențele în cinetica interfazică corelată cu evoluția neoplaziei, metodă care s-a dovedit foarte promițătoare. Pe de altă parte, prezența structurilor de fenotip cromozomal specifice fenomenului de amplificare genică - DM și HSR are valoare de prognostic, în stările maligne, ambele elemente de fenotip cromozomal asociindu-se cu un

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
promițătoare. Pe de altă parte, prezența structurilor de fenotip cromozomal specifice fenomenului de amplificare genică - DM și HSR are valoare de prognostic, în stările maligne, ambele elemente de fenotip cromozomal asociindu-se cu un stadiu avansat și progresie rapidă a neoplaziei. În cazul leucemiei cronice mieloide (CML), terapia eficientă se asociază cu dispariția populației celulare P1-pozitive (Sandberg, 1980; Talapaz și colab., 1986), iar o creștere a procentului de celule P1-pozitive indică evoluția malignității spre exprimarea ei deplină. În plus, remanierile cromozomale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
exprimarea ei deplină. În plus, remanierile cromozomale care se suprapun cromozomului Ph1 anunță criza blastică iminentă, ceea ce face din analiza citogenetică o unealtă importantă în managementul terapeutic. În general, nivelul ridicat de anomalii cariotipice se asociază cu stadii avansate ale neoplaziei. Aceeași relație se înregistrează și cu un număr crescut de echivalenți citogenetici ai amplificării genice, adică DM și HSR. Dacă modelul „Profazării” sau al PCC se confirmă ferm, el va reprezenta un mijloc relevant în controlul remisiunii și întârzierii efectelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
o proliferare slabă, permițând identificarea „dublu-minusculilor” (DM), în celulele tumorale interfazice, și chiar evidențierea modelelor de bandare, în celulele normale (Unakul și colab., 1973; Röhme și Heneen, 1982). Fenomenul PCC poate fi cauzat și de fuziunea celulară spontană în anumite neoplazii sau prin asincronia în evoluția ciclului de condensare-decondensare a micronucleilor, proces ce are loc frecvent în celulele neoplazice. Rezistența la terapia neoplaziilor poate fi evaluată prin metode citogenetice. Prezența DM și HSR în celulele neoplazice ca și absența leziunilor cromozomale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
colab., 1973; Röhme și Heneen, 1982). Fenomenul PCC poate fi cauzat și de fuziunea celulară spontană în anumite neoplazii sau prin asincronia în evoluția ciclului de condensare-decondensare a micronucleilor, proces ce are loc frecvent în celulele neoplazice. Rezistența la terapia neoplaziilor poate fi evaluată prin metode citogenetice. Prezența DM și HSR în celulele neoplazice ca și absența leziunilor cromozomale, după aplicarea terapeuticii, pot fi considerate ca indicii ale rezistenței celulelor tumorale față de agenții antitumorali (Goldie și Coldman, 1984). Cercetările moderne, bazate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
un marker citologic pentru faza blastică a leucemiei cronice granulocitare. În celulele transformate malign, mai ales în cele care au dobândit rezistență la citostatice, apar markeri ai amplificării protooncogenelor reprezentați de DM și HSR, ei apărând doar sporadic, ocazional, în neoplaziile umane, înainte de instituirea tratamentului cu citostatice. În neuroblastom, asemenea elemente de fenotip cromozomal apar încă de la debutul clinic al condiției patologice. Remanierile cromozomale cu specificitate de clonă, din cadrul hemopatiilor maligne, în care sunt implicați preferențial anumiți cromozomi sau anumite regiuni

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și limfoame. Benzile pericentrice (p13-q12) și centromerul acestui cromozom reprezintă regiunea formării izocromozomului, apoi regiunea distală (p31-p36) a brațului său scurt și benzile q21-q23 ale brațului său lung, sunt asemenea situsuri participante preferențial în rearanjări cromozomale din diferite tipuri de neoplazii umane. Cercetările lui Mitelman (1986), efectuate pe 5345 cazuri raportate în literatură, au evidențiat că în acest cromozom apar 318 aberații diferite care însă reprezintă singura modificare de cariotip, în unele cazuri. În două neoplasme asemănătoare sau înrudite au fost

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
punctele de rupere este implicat în 96% dintre leucemii, limfoame și tumori solide, cu schimbări cariotipice complexe, ceea ce este un indiciu că numai un număr limitat de puncte de rupere se implică în mod regulat în geneza aberațiilor cromozomale, din neoplaziile speciei umane. Modificările întâlnite adesea în celulele carcinoamelor sunt reprezentate de izocromozomi, brațul q al cromozomului 1 fiind cel mai adesea implicat (Gebhart și colab., 1986). În asemenea celule are loc frecvent amplificarea genică, evidențiată microscopic ca DM și /sau

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
reprezentate de izocromozomi, brațul q al cromozomului 1 fiind cel mai adesea implicat (Gebhart și colab., 1986). În asemenea celule are loc frecvent amplificarea genică, evidențiată microscopic ca DM și /sau HSR. Prezența micronucleilor, precum și rata ruperii cromozomale în diferite neoplazii umane este variabilă, cu diferențe statistice semnificative în condiții de tratament, față de condiția fără tratament (fig. 23.7). Cromozomii marker caracteristici tumorilor solide umane sunt prezentați în tabelul 23.2. Cromozomii marker rezultă prin translocații (t), deleții (del) sau formare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și manifestarea citologică a amplificării genice sub forma DM. Cercetările lui Brüderlein și Gebhart (1985) au dovedit că DM-urile sunt menținute în cromatina nucleilor interfazici, fapt evidențiat prin tehnica condensării cromozomale precoce (PCC). Echivalenți citogenetici ai amplificării genice în neoplaziile umane sunt prezentați în tabelul 23.3. În leucemiile limfocitare cronice cu celule B (cu celule păroase, mielom multiplu, leucemie cu plasmocite etc.) apar remanieri cromozomale specifice sau nespecifice. Glioamele sunt foarte heterogene din punct de vedere histologic și sunt

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Anomaliile cromozomului 1 reprezentate de deleții, trisomie, tetrasomie, izocromozomie pentru brațul q sunt cele mai frecvente în cancerele uterine, în care mai pot fi implicați, prin rearanjări structurale și variații numerice, cromozomii 2, 3, 6, 9, 11 și 17. În neoplaziile testiculare (seminoame, teratoame, carcinoame), apare un marker cromozomal reprezentat de izocromozomul de braț scurt al cromozomului 12, remaniere cromozomală care se asociază și cu alte anomalii structurale și cu aneuploidii ale cromozomului 1. Hiperdiploidiile și hipotetraploidiile sunt frecvente, cele mai

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și t(1;16) precum și trisomia 8. Asemenea anomalii numerice și structural-cromozomale sunt expresia condiției de instabilitae genomică a celulelor aflate în evoluție pe calea transformării maligne. Totuși, relația cauză-efect nu este suficient de clară în aceste fenomene citogenetice din neoplaziile umane. Acum este bine precizat faptul că, în asemenea procese sunt activate diferite protooncogene care astfel sunt convertite în oncogene celulare (tabelul 23.4). Specificitatea translocației în procesul de formare a markerilor cromozomali din neoplaziile umane a condus la detectarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în aceste fenomene citogenetice din neoplaziile umane. Acum este bine precizat faptul că, în asemenea procese sunt activate diferite protooncogene care astfel sunt convertite în oncogene celulare (tabelul 23.4). Specificitatea translocației în procesul de formare a markerilor cromozomali din neoplaziile umane a condus la detectarea localizării protooncogenelor. Studiile citogenetice au fost de importanță crucială pentru identificarea protooncogenelor și înțelegerea activării lor. Cromozomul Philadelphia a jucat rolul cheie în identificarea fenomenului activării oncogenelor celulare. Klein și colaboratorii (1982) au putut demonstra

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
1984; Taub și colab., 1982). Translocațiile determină activarea multor protooncogene, dar procesele activării sunt mult mai complexe decât s-a crezut inițial și abia acum încep să fie descifrate. Specificitatea de translocație în procesul de formare a markerilor cromozomali în neoplaziile umane a condus la detectarea localizării protooncogenelor. Studiile citogenetice au fost de importanță crucială pentru înțelegerea activării protooncogenelor și convertirii lor în oncogene celulare și de altfel singura posibilitate de a fi fost descoperite de către cercetători, prin mijloacele tehnice actuale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Groudine, 1982; Alitalo și colab., 1983; Dalla - Favera și colab., 1983), ceea ce sugerează rolul important al amplificării pentru activarea protooncogenelor. Screening-ul realizat cu probe specifice pentru protooncogene a evidențiat prezența unor grade mai reduse de amplificare pentru o serie de neoplazii umane, la care nu au fost prezente sub forma unor manifestări citogenetice detectabile. Rezultatele sprijină ideea că amplificările primare, subtile ale protooncogenelor mai greu evidențiabile citologic ar putea juca un rol important în inițierea și progresia tumorală, într-un stadiu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
greu evidențiabile citologic ar putea juca un rol important în inițierea și progresia tumorală, într-un stadiu foarte timpuriu al evoluției maligne, pe când manifestările citogenetice grosiere și deci „vizibile” reprezintă semne mai probabile ale unui stadiu mult mai avansat al neoplaziei. Heilbron și colaboratorii (citați de Gebhart, 1987) au afirmat rolul inițiator al amplificării genice în procesul neoplazic. Nivelul de amplificare a unor oncogene în neoplazii umane este variabil pentru diferite protooncogene (tabelul 23.5). De îndată ce s-a realizat detectarea unui

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
grosiere și deci „vizibile” reprezintă semne mai probabile ale unui stadiu mult mai avansat al neoplaziei. Heilbron și colaboratorii (citați de Gebhart, 1987) au afirmat rolul inițiator al amplificării genice în procesul neoplazic. Nivelul de amplificare a unor oncogene în neoplazii umane este variabil pentru diferite protooncogene (tabelul 23.5). De îndată ce s-a realizat detectarea unui pattern specific de markeri cromozomali, în leucemiile secundare precum și în leucemiile persoanelor expuse ocupațional la substanțe toxice (solvenți chimici, insecticide, produse petroliere) au putut fi

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tabelul 23.5). De îndată ce s-a realizat detectarea unui pattern specific de markeri cromozomali, în leucemiile secundare precum și în leucemiile persoanelor expuse ocupațional la substanțe toxice (solvenți chimici, insecticide, produse petroliere) au putut fi obținute și primele date epidemiologice despre neoplazii umane, care au fost prezentate, în anul 1984, la cel de al patrulea Simpozion Internațional asupra Cromozomilor în Leucemie. Astfel, s-a putut evidenția existența unei relații cauzale dintre factorii exogeni și modificările cromozomale timpurii, în neoplaziile umane. Aberațiile cromozomale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
date epidemiologice despre neoplazii umane, care au fost prezentate, în anul 1984, la cel de al patrulea Simpozion Internațional asupra Cromozomilor în Leucemie. Astfel, s-a putut evidenția existența unei relații cauzale dintre factorii exogeni și modificările cromozomale timpurii, în neoplaziile umane. Aberațiile cromozomale clonale apar cu o frecvență mult mai mare, la bolnavii de ANLL, expuși ocupațional la asemenea compuși toxici, cu anomalii cariotipice de tip -5/5q-, -7/7q-, +8, +21, +t(8; 21) și +t(9; 22). Se

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]