2,473 matches
-
cum noaptea fără Lună mi-e pustiu și sorii toți îmi par cu gheare și cu dinți - flămânzii - ce-mi sfâșie, mărunt, mantia de liniște a singurătății, risipind-o prin cuvinte și iluzii pierdute într-o lume în care gerul nepăsării este singurul anotimp. Referință Bibliografică: DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383005_a_384334]
-
împărtăși din locurile vizitate, care e atmosfera în locurile în care ați călătorit? - Asta e o întrebare foarte grea. Într-adevăr, ne place să călătorim si am văzut de toate în excursiile noastre: și sărăcie și lux, și strădanie și nepăsare, și soare fără sfârșit și cer acoperit aproape tot timpul de nori, și orașe crescute spre cer și mărunte localități fermecătoare, cuminți, curate și înflorite ca niște ilustrații din cărțile cu povești. Port cu mine atâtea impresii pe care mi-
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
acum ești vinovat de boala mea, Nu focul tău e cel ce mă respinge, Tu însuți vrei să fii o iarnă grea. Orgoliul nu cunoaște îndurare, Mă sting în ochii tăi și nu e drept Să mă renegi cu-atâta nepăsare Când tu trăiești, acum, la mine-n piept. Ești vinovat de noaptea care vine Și mă întreb de-i bine sau e rău, Dar voi purta durerea iar cu mine Căci ea, de fapt, e numai chipul tău. Citește mai
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
tu și-ntreaga lume:Ești singurul păcat pe care-l iert.... XV. CE-I PASĂ TIMPULUI DE NOI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. Ce-i pasă timpului de noi, Ce leac mai are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploi Cerșind luminii vindecarea. Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Mai poate vindeca ființa. Ce-i pasă timpului de noi, Ce-i pasă clipei de-amăgire, Ce-i pasă vântului de ploi Dacă nu plouă cu iubire? Citește mai mult Ce-i pasă timpului de noi,Ce leac mai are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploiCerșind luminii vindecarea.Ce-i pasă clipei de-amintiri,Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviriși ne-nvelim cu resemnarea.Ce-i pasă omului de cer,Ce leac mai are necredința? Ne-
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
haina-i de verdeață Bat clopote spre seară, cheamă la unire Pământul nostru are nevoie de iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor omenirii otrăvitoare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
vor putea împăca numai cu interesele comune” capabile să asigure ,,dezvoltarea liberă a fiecărui popor”. Din nefericire, actualmente Uniunea Europeană este o utopie în care cultura românească este înghițită de cea străină, americanizată. De acee vom zice precum același etern Eminescu: ,,Nepăsarea noastră ne pierde” și ...punctum! Prof. dr. Florian COPCEA
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92370_a_93662]
-
siguranță, așteaptă laude pentru străduința lor. Nu pun la îndoială că la fel de aprins ar dansa „Coasa”, „Alunelul” și alte piese populare românești, numai dacă ar avea îndrumători inițiați în arta veritabilă a coregrafiei populare. Câți dușmani mai avem pe lângă perfida nepăsare? Pentru prima dată, în ultimul deceniu, conducerea Societății „Mihai Eminescu” a lansat inițiativă de a elabora în ajun un proiect de rezoluție pentru Sărbătoarea „Limba Noastră cea Română”. Convocarea conferinței de la 31 august, întregită armonios de tradiționalele „Respirări” ale scriitoarei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
așteaptă de 16 ani să fie înălțat pe postament, unde Casa lui Aron Pumnul se va repara încă 25 de ani, unde pe această scenă trebuia să fie o trupă românească, limba română are trei dușmani de moarte. Primul este nepăsarea noastră de a o îngriji, a o cultiva, a o transmite generațiilor tinere; al doilea ofensiva slavonismului (limba română e o insuliță într-un ocean slav); al treilea - europenizarea vieții noastre (se distrug familii, copiii sunt duși de mamele lor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
ne-a întrebat dacă mai vrem monumentul lui Ștefan Vodă pe moșia lui, dăruită de domnitorul Bogdan II. Am ridicat mâinile și am strigat într-un glas „Da!”. Ce va urma mai departe, depinde oare numai de primul nostru dușman - nepăsarea? După aceste sensibilizări mi-a fost straniu să aud din gura lui Dumitru Covalciuc „bucuria că în ultimul timp nu se încearcă ucrainizarea unor școli românești și că la Hliboca în toate școlile se va preda româna ca limbă străină
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
lor, voind să-și schimbe cu totul purtările. Este grija de a-i aduce pe cei ce sunt pe calea autodistrugerii spirituale, psihice și adesea chiar fizice, la o viață pe măsura adevăratei lor firi. Nu se poate vorbi cu nepăsare atunci când în discuție este viața și mântuirea celuilalt, așa cum nu se poate legaliza ceva ce credința, tradiția și viața Bisericii a înțeles că este împotriva firii. Mădălina Elena Afrăsinie: Dorința persoanelor de același sex de a se căsători cred că
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
spirit tutelar, este chiar casa lui. Un loc în care și îngerilor le place să împartă bucuria de a trăi alături de el. Amnezia oamenilor continuă să-l mâhnească, mai ales atunci când primește, în schimbul bunelor lui sentimente și atitudinii sale respectuoase, nepăsare, cuvinte goale de conținut, de multe ori neroade. În schimb, niciun fascicul de gând rău voitor din parte-i nu aduce atingere imaginii țării, pe care o venerează, o poartă în suflet; acest sentiment puternic ”curge” din chiar vârful peniței
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
ei acești oameni și cîtă lipsă de dubiu în ceea ce privește limba română. Aș retipări „Gramatica greșelilor”, de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de ținut în casă, pe post de mobilă. Văd un dispreț față de cine mai vorbește corect. O nepăsare de genul „lasă-i p-ăștia să vorbească, ne uităm în gura lor? Niște babalîci depășiți, o generație expirată”. Poate așa și e. Dar pînă să expire ei, îi inspiră pe alții. Ce modele să mai aibă cei tineri, cînd
„CÂND BORDELUL E O MĂNĂSTIRE” – Interviu cu Ileana Vulpescu [Corola-blog/BlogPost/92815_a_94107]
-
poeme, absolut excepționale. L-am ales pe cale care descrie cel mai bine nostalgia noastră, a celor aflația departe de casă: plec separată de visele tale precum arinii aplecați pe maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac haine însăilate din cuvinte uitate de bună voie de mai marii... duc jucării
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
nepregetată pentru valorificarea bogățiilor pământului, s-au dăruit cu aurul din adâncimi, pentru rodirea ogoarelor și pășunilor, pentru păstrarea cu sfințenie a credinței străbune, a datinilor, a identității naționale, mereu amenințate de veneticii năvălitori - peste toate s-a așternut uitarea, nepăsarea sau reaua voință, pentru a nu rămâne în continuare pe lista localităților cu trecut istoric. Orașul Zlatna în decursul timpului, până la evenimentele din decembrie, a fost considerat o localitate importantă în Transilvania, din punct de vedere istoric-economic și social. Avem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
încerca să aducem câteva argumente noi în legătură cu cele de mai sus. Mai precis, comentariul de față propune argumente în sprijinul următoarei teze: Nu poporul român poartă vina Pogromului din Iași Guvernul român din acea vreme poate eventual fi învinuit de nepăsare, de delăsare, dar nu este cel care a organizat pogromul și nici ceea ce a devenit cunoscut drept „trenurile morții” - trenurile cu care au fost transportați în condiții inumane, de exterminare, mii de evrei din Iași către „Țara Românească”. De fapt
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
Și cum să înțelegem noi Cum s-a putut dar face O nedreptate și apoi Mai toată lumea tace. Așa e când hambaru-i plin Și banii-s la putere. Principiile nu mai țin Și-i crud și e durere. Și-i nepăsare peste tot Și-i teamă și blazare Și chiar iubirea azi la vot Alegători nu are. Politica s-a erijat În loc de lege și omenie Și nu se mai susține-n fapt Cinstea, viața de familie. Doar sloganuri, interese De tot
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
atunci îi zărise pe unul din degete un fel de verighetă fină, foarte subțire, din metal gravat, avusese impresia că mișcarea fusese făcută ostentativ. Apoi, după oarecare vreme petrecută în tăcere, fiecare încercând să mimeze cât mai bine calmul și nepăsarea, apăruse de undeva un tip care se arătase spontan peste măsură de intrigat din pricina prezenței lui acolo, neapărat pe banca aceea, mai bine spus. Corpolent, tras la costum, cu cravata legată scurt, avea alura de neconfundat a celor ce poartă
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
incintă până când povestea nu se Încheie. E o condiție - singura pe care o pun, dar ea nu admite abateri și nu se pretează la negocieri. Vocea profesorului căpătase ciudate inflexiuni metalice. Suna străin, aproape ostil. Am ridicat din umeri cu nepăsare simulată: - Nu văd de ce n-aș fi de acord, deși, după modul În care ați formulat-o, condiția dumneavoastră seamănă mai mult cu o amenințare. - Deloc, e doar un banal avertisment cu care mă simt dator din motive de corectitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asupră-mi din toate direcțiile ar fi trebuit să mă Împingă din starea de perplexitate inițială spre un paroxism al disperării. Am fost profund contrariat să constat că nu acesta era efectul, ci altul. Cu totul și cu totul altul. Nepăsare? Liniște? Tembelism pseudointelectual travestit În curiozitate științifică? Mi-e greu să precizez. Mai degrabă o mixtură confuză din toate, plus Întrebarea adiacentă de rigoare: ce va urma? Pentru că nu Încăpea nici o Îndoială: mă mai așteptau și alte surprize. Mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-au grăbit să-mi dezvăluie tot. Să fim serioși, strategia racolării și a similării pentru cauza Centrului Își urma impasibilă cursul pe deasupra capului meu care ba sta să explodeze sub presiunea neliniștii, ba intra În ralantiuri funcționale vecine cu nepăsarea inertă a omului părăsit de speranță. Între cele două stări de agregare interioară se plasau momentele tulburi În care mintea mi-o lua razna către tărâmurile normale lăsate dincolo de bariera arierantă a zidurilor subteranei. Imaginam prostește aceeași scenă cu distribuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mea, a situației, a Celorlalți - nu-mi dădeam seama. Știu doar că Învolburarea subită a Întregii sale ființe mă inhiba și că n-am fost În stare să articulez nici un cuvânt. Am ridicat din umeri. Tăcerea și gestul meu de nepăsare care i-a părut, probabil, sfidător i-au accentuat surescitarea. A sărit zgomotos În picioare, a făcut câțiva pași Înainte și Înapoi, după care s-a repezit la mine, zguduindu-mă de gulerul hainei și urlându-mi În față, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ne va permite judecata în fața unui astfel de act fără precedent... Dar iată că, nepricepându-mă la nici un răspuns și neputând cuprinde cu mintea nici un adevăr, mă văd nevoit să mă dau bătut și să încremenesc în cea mai cruntă nepăsare. Asemeni mie, simt o omenire întreagă luptându-se fără speranță de izbândă cu aceleași vechi rătăciri, pe care numai idioția le poate absolvi și cărora numai nepăsarea le poate oferi răspuns. Cum Dumnezeu a fost posibilă conștiința, cea mai cruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
văd nevoit să mă dau bătut și să încremenesc în cea mai cruntă nepăsare. Asemeni mie, simt o omenire întreagă luptându-se fără speranță de izbândă cu aceleași vechi rătăciri, pe care numai idioția le poate absolvi și cărora numai nepăsarea le poate oferi răspuns. Cum Dumnezeu a fost posibilă conștiința, cea mai cruntă dintre toate bolile cunoscute și în prezența căreia viața devine imposibilă? Întrebarea aceasta, care prin sine însăși dezvăluie neputința celui care o pune, simt că va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
producea boala numită pelagră, boala satelor românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, despre care amintește, în memoriile sale și învățătorul Gheorghe Postoi. Ici și acolo, pelagra mai făcea victime la jumătatea secolului XX, mai mult din nepăsarea, neștiința și sărăcia unora. Din satul Slobozia - Filipeni, a fost prinsă de această boală, ieșită din consumul porumbului stricat, unul numit după poreclă Ghimici, care avea mâinile cu crăpături vinete și cu umflături și se trata cu miere de albine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]