895 matches
-
foc acareturile și era nevoie de ei să-și ajute părinții la acel necaz; cuiva Îi fugise sora Într-un sat vecin, iar tânărul era chemat să ia și el parte la ciomăgeala cu neamurile celui ce o răpise pe neprihănită și după aia, ca s-o ia cu acte, cerea zestre ca pentru o fiică de Împărat; un altul avea de primit o moștenire; foarte mulți erau declarați de părinți drept niște firi simțitoare, cu dor nespus de casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și nicidecum un ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar umilul. Din pana cea măiastră zburau și se așezau singure pe neprihănita filă cuvinte parcă nu de mintea mea strunite. Eu le priveam doar și-o Îndoită simțire din adâncuri Îmi răscoleau: de teamă și-ncântare. În zborul lin ele se-nșiruiau Într-un anume fel, se desprindeau și-apoi se-alcătuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La oricare sărbătoare , Tu vei fi prezent la masă Cu respect de‐ aniversare. La nunta fratelui tău, Pentru‐a noastră mulțumire, Îmbrăcat în straie albe, Atunci vei fi și tu mire. Un mire deosebit Frumușel, cu fața blondă, Curat și neprihănit, Fără patimi și osândă. Noi să dăm din viața noastră, Părinteasca ocrotire. Pentru fericirea voastră, Să plângem de fericire. Fericirea noastră este Pe pământ și‐ acolo‐n cer; Căci în cer te‐avem pe tine, Pe pământ e un mister
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
De ce mănîncă El și bea cu vameșii și cu păcătoșii?" 17. Isus, cînd a auzit acest lucru, le-a zis: "Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși." 18. Ucenicii lui Ioan și Fariseii obișnuiau să postească. Ei au venit și au zis lui Isus: "Pentru ce ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?" 19. Isus le-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Și Ioan zicea lui Irod: "Nu-ți este îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău!" 19. Irodiada avea necaz pe Ioan, și voia să-l omoare. Dar nu putea, 20. căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfînt; îl ocrotea, și, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neștiind ce să facă; și-l asculta cu plăcere. 21. Totuși, a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod își prăznuia ziua nașterii, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat în mîna lui Pilat, și v-ați lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. 14. Voi v-ați lepădat de Cel Sfînt și Neprihănit, și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. 15. Ați omorît pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi suntem martori ai Lui. 16. Prin credința în Numele lui Isus a întărit Numele Lui pe omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfînt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. 52. Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorît pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vîndut acum, și L-ați omorît; 53. voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!..." 54. Cînd au auzit ei aceste vorbe îi tăia pe inimă, și scrîșneau din dinți împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!" Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, și m-am uitat la el. 14. El mi-a zis: "Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui. 15. Căci Îi vei fi martor, față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit. 16. și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul, și fii spălat de păcatele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și nențeles, Fecioara fără pețitori: Ca floarea de pe-un stei stingher Ce ochiul n-o zărește-ndată! Frumoasă că o stea pe cer Cînd singură e luminată. Trăind de lume ocolita Puțini au plîns cînd a murit, Frumoasa și neprihănita; O, Lucy, sufletul mi-i adumbrit! Samuel Taylor Coleridge Din Balada b\tr`nului marinar Vîntul lin bătea, apa spumuia, Cărarea' n urma, pînă-n fundu' zării. Eram cei dinții, ce fără căpătîi Stricam liniștea mării. Dar așa, deodat', vîntu-a 'ncetat
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
femeie atrăgătoare. Dr. Scheimacher spusese că era un exemplu interesant de steatopigie latentă, Cristopher încercase să o sărute pe sâni, iar bărbatul cu prosopul în jurul șoldurilor îi făcuse cea mai surprinzătoare sugestie. Și, trecând prin toate, Eva își păstrase virtutea neprihănită. Masivitatea ei plină de vioiciune, insistența ei de a dansa și - tehnica cea mai eficientă dintre toate - obiceiul ei de a spune cu voce tare și pe un ton nu întru totul cultivat „Of, ești o pacoste!“ în momentele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mereu mai jos, până la crimă chiar. Degeaba făcuse plângeri și cereri pe la toate mărimile. Ea știa bine că el, Alecu, o ucisese pe Venețiană; el, Alecu, o sugrumase acolo, la moșia ei, pentru că bătrâna nu acceptase să-și dea fiica neprihănită pe mâinile demonului. Venețiana îl cunoștea prea bine. Și, la fel ca tatăl lui, Ienăchiță, nu-l lăsa nici măcar pragul casei să-i calce. În ultimele luni de viață, devenise tot mai conștient de forța cuvântului scris. O folosea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decât curată la suflet. Dar n-a lăsat să se vadă nimic. Femeia știa că în lumea ei nouă, în care încerca să-și suprime adversarii cu drăgălășenie, o izbucnire de gelozie nu-și avea locul. Nu, a răspuns ea neprihănită, clătinând din cap. Nu mi-a mai pomenit de nimic altceva. De fapt, sinceră să fiu, James, nu înțeleg de ce tu ai rămas prieten cu ea. Nu mă înțelege greșit. Deborah pare să fie o femeie foarte, foarte drăguță. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
semneze caracterizarea propusă de tata, dar scorpiile s-au și repezit să dea cu gura, zicând că bărbații nu pot nicidecum să semneze, pentru că și-ar asuma un mare risc la urma urmei, familia noastră nu era chiar atât de neprihănită cum fusese înfățișată în scrisoare. Eram chiaburi, deci dușmani de clasă. Acele cuvinte, dușmani de clasă, i-au speriat pe bărbați și i-au făcut să împingă pixurile cât mai departe de ei, se duseseră pe apa sâmbetei familiaritatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Tokyo și era prima oară când stăteam fără părinți. Îngrijorați de soarta mea, părinții consideraseră că e mai bine pentru mine să locuiesc la cămin. Acolo aveam mesele asigurate, condiții bune de trai și se gândeau, probabil, că un tânăr neprihănit de optsprezece ani este mai în siguranță în felul acesta. Bineînțeles se pusese și problema banilor, pentru că era mult mai convenabil să stau la cămin decât să închiriez o cameră în oraș. Mobila era asigurată și singurele lucruri care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mucii nea Fane, trimițând încă o stalagmită pe tabla verde. Deodată încep să șușotească, se aude doar: nepotu-tău ți-a necinstit casa, a adus-o pe moldoveanca asta la tine-n pat. Până să mă ridic, să protestez în numele dragostei neprihănite, ceata izbucnește în urlete - huoo! huoo! Uite că a răsturnat farfuria! Zuza, Zuza! În pizda mă-tii, lasă cârnații jos! Coană Lenuța, stai în poartă, să nu fugă! N-o lăsa, Fane, uite că-l înghite, n-o lăsa! Grijania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fină a sprâncenelor, într-o înfiripare cuceritoare de strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și atât de curată, de neprihănită, încât ar fi umbrit, cu aureola ei, omăturile himalayene cele mai înalte și mai inaccesibile cu putință. La gât, acesta purta o amuletă ujdat, în mâna dreaptă, el ținea detașat o cheie de aur încrustată cu safire, iar în picioare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
traversaseră podul, când John Robert își aduse aminte, cu amabilitate, că preotul uitase să-și facă vizita parohială la Blanch Cottages. Părintele Bernard, rușinat, se întoarse să facă o vizită lipsită de noimă domnișoarei Dunbury, lăsând-o apoi pe această neprihănită făptură total nedumerită, scrutându-și conștiința. Acum ajunseseră aproape de Victoria Park și înaintau în ritmul mai ponderat pe care preotul i-l impusese cu hotărâre filozofului. — De exemplu, te consideri mântuit? Ce vrea să însemne asta? replică părintele Bernard. — Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai purtat ca un netrebnic, iar ea s-a purtat ca o... — Încetează! strigă Tom. Acum nu mai poți pretinde să-i aperi onoarea. Nu-i curios? Se pare că Tom poate să facă orice vrea și să rămână totuși neprihănitul Cavaler Galahad, în timp ce în cazul meu orice greșeală obișnuită e etichetată drept crimă. L-ați auzit vorbind despre crimele mele. Nu m-am referit la ceva odios, ci la minciunile tale răutăcioase. — George dezonorează familia noastră... începu Brian, constatând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ești fericit. — Urăsc fericirea și, în felul ăsta, mă lepăd de ea. — Iubitule, mă necăjești tare... — Regret. — Vrei să cântăm duetul de Mozart? — Te acompaniez la pian. Emma ridică de pe pian șalul brodat, și o lampă, și fotografia adolescenței lui neprihănite, și deschise capacul. Telefonase de la aeroportul Heathrow la Papuc, mai telefonase o dată de la aeroportul din Bruxelles și de două ori de acasă. Nici un răspuns. Trase un al doilea scaun lângă pian și se așeză alături de mama lui. Își zâmbiră unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de creștini din diferite țări. Sunt prezente și tablouri cu rugăciunea Tatăl nostru în diferite limbi. Inaintând spre sanctuar, în stânga, în subteran se află marea bazilică sf. Pius al X-lea. Dar cea care domină încă de departe este bazilica Neprihănitei Zămisliri, sub care este bazilica Rozariului. Turnul înalt, zvelt, te încântă și te atrage spre Fecioara neprihănit zămislită și, în general, spre acest loc atât de plin de rugăciune și miracole, de speranțe, încredere, consolare spirituală, comuniune creștină și umană
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
spre sanctuar, în stânga, în subteran se află marea bazilică sf. Pius al X-lea. Dar cea care domină încă de departe este bazilica Neprihănitei Zămisliri, sub care este bazilica Rozariului. Turnul înalt, zvelt, te încântă și te atrage spre Fecioara neprihănit zămislită și, în general, spre acest loc atât de plin de rugăciune și miracole, de speranțe, încredere, consolare spirituală, comuniune creștină și umană. Lourdes te învăluie și te pătrunde cu farmecul și sfințenia lui. Intâi merg la grota în care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
rog mereu lui Dumnezeu și Mamei sale, așa cum îi văd acum pe ei că se roagă, cu seninătate și încredere. Da, valorile spiritului (seninătatea trăirii în Dumnezeu și încrederea în El) vor salva și spiritul meu. Lourdes, loc al Fecioarei neprihănite, loc al speranțelor în mai bine, loc al suferințelor oferite în rugăciune lui Dumnezeu, loc al miracolelor, inimă spirituală mariană a creștinătății catolice, loc în care nu poți face altceva decât să te rogi, să cânți cu toți ceilalți și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dușman al lui Dumnezeu, la starea nouă de prietenie, prin împăcarea cu același Dumnezeu, care dorește să fim „înaintea lui sfinți” (Col 1,21-22). Reconcilierea presupune o transformare radicală a omului în raport cu Dumnezeu, de la „străin și dușman” la „sfânt și neprihănit” (Col 1,21-22). Ea se extinde și capătă o dimensiune cosmică, căci toate sunt reconciliate „pentru sine” (Col 1,20). În Scrisoarea către Efeseni, aceeași reconciliere este prezentată prin dinamica apropierii omului de Dumnezeu: „voi, care odinioară erați departe, v-
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Experiența și Jurnalul seducătorului, revelează treptele inițiatice ale existenței întru iubire și întru artă. Construită alegoric, prima parte a cărții urmărește odiseea dragostei atotcuprinzătoare, de-a lungul căreia orice e pământesc sau va să se nască (motivul născutelor e recurent: Neprihănitele dorm profund în embrion) se îndreaptă, ritualic, spre împlinire: El iese din trup / ca fumul unor jertfe de arome, / urmând subțiorile, sânii (...). Această întâia treaptă cuprinde un amplu poem, alcătuit din mai multe secvențe, a căror delimitare e gradată tematic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
temeinicia învățăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai. 5. În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisaveta. 6. Amîndoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, și păzeau fără pată toate poruncile și toate rînduielile Domnului. 7. N-aveau copii, pentru că Elisaveta era stearpă; și amîndoi erau înaintați în vîrstă. 8. Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]