7,995 matches
-
nostru. Și pentru că nu se poate altfel. Așa că autenticii beneficiari ai zilelor noastre sunt - atenție! - artiștii, iar dintre ei, în chip firesc, scriitorii. Este momentul și locul ca lumea să afle: oricât și-ar dori-o, îi va fi cu neputință autorului unei plachete de versuri, al unui volum de eseuri, de ce ar fi, dar din domeniul literaturii, să ascundă fiscului fabuloasele venituri care l-ar înverzi de invidie pe Bill Gates însuși. Și nu e vorba aici de romancieri populari
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
politică, despre armate glorioase sau înfrânte și incapabile să mai câștige un meci de fotbal, trădare și lovituri de stat, mărire și decădere, e o saga a familiei conducătoare Harappa, a liderilor megalomani, vizionari sau numai paranoici, o parabolă a neputinței și cruzimii deopotrivă (simbolizată de cuplul absurd Omar Khayyam - Sufya Zenobia). Acest personaj depășește ca încărcătură simbolică, posibilitățile unei recenzii. Ea este bestia rușinii și inocenței, a cruzimii inimaginabile și frumuseții, un soi de încarnare a forțelor abisale din om
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
un joc în sine. Soluțiile se mulțumesc doar să excludă alte soluții. Analfabetismul afectului românesc perturbă grav o urbanitate oricum rudimentară, școli, fabrici, umeuri, aziluri, închisori și celulele lor de bază, familiile concentrate la bloc. Non-verbalizarea, neconștientizarea nevoii și a neputinței reprezintă azi simptomul cel mai grav al crizei omului obișnuit. 2. Dar intelectualii? Săptămâna 9-15 octombrie 2000, miercuri, la un talk-show de pe Antena 1: ,,Mă tem că oamenii vor vota la alegerile din noiembrie psihologic (și nu rațional)". E deci
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
în sac. E în muzica și în prietenii lui. Nu l-am văzut de un an. De la înmormîntarea lui Bernea. M-a luat de braț și a turuit o oră. Continuu. În poarta cimitirului vorbele erau lacrimile lui, durerea, strigătul neputinței și "adio bătrîne!" Neliniștile, cele ale creației, sfîșierile, cele ale creatorului, se traduc, de multe ori, înainte de a se preschimba în sunete, într-o revărsare de fluvii de cuvinte. Prin capul meu umblă atîtea povești năstrușnice spuse de Johnny în
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
pe acela despre Junimea iar mai apoi a scris și o biografie a mentorului ei, tocmai fiindcă nu putuse scrie de la început adevărul), în orice caz mai tîrziu, cînd calitatea informațiilor și recea precizie a interpretării lor au făcut cu neputință obiecțiile obișnuite ale cerberilor de la cenzură. N-a fost deloc simplu. Știu cît a tras bunăoară pentru cartea din 1980 despre deceniul trei al secolului XX și de ce a amînat continuarea ei, ideologia extremistă din deceniul patru, pînă în 1995
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
vai, spre scandalizarea posibilă a domnului Adrian Marino, nu din vaste ,,sinteze" și enciclopedii, ci din eseuri, ,,foiletoane", polemici, discursuri, note, scrisori), ci importanța sa într-o epocă, rolul pe care-l joacă în orientarea acesteia. Cu toate că nu e cu neputință să fim corectați de posteritate, ne îngăduim a susține în continuare că ,,estetica" se înfățișează ca o verigă majoră în lanțul de etape istorice ale criticii românești, alături de contribuțiile adînc modelatoare ale lui T. Maiorescu și E. Lovinescu.
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
un sprijinitor al durilor din PSD, oricît de etatiști și de naționaliști ar fi ei. Pentru omul de rînd, căruia cu siguranță că îi scapă aceste detalii, legea Bugetului e un duș rece dublu. El are acum prilejul să contemple neputințele foștilor sau actualilor săi aleși, adică poate evalua mai în cunoștință de cauză cîte parale fac și promisiunile electorale dar și criticile postelectorale cuprinzînd alte promisiuni, subînțelese. De fapt, unul dintre puținele momente în care alegătorul poate afla, bob măsurat
Bugetul ca piesă de teatru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15739_a_17064]
-
pînă la urmă, se topește în gură și devine unul și același lucru: lumea de azi. Și "starea ei de spirit", decorul propriu-zis țesut pe pereți, ai căror generatori sîntem noi. Există vreun leac pentru boala din noi, pentru frustrările, neputințele, disperările pe care le purtăm, pentru angoasele și accesele de paranoia din fiecare? Nona Ciobanu - regizor, Harry Tavitian - jazz-man, Liliana Pană - actriță, Laurenția Barbu - dansator și coregraf, Ana Olteanu - scenograf încearcă să formuleze un răspuns, posibil, la frămîntările expuse în
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
chiar delirul timpului pe care îl trăiesc într-un vagonet din ,,roata istoriei", opera de căpătîi, unică și totală, a marelui actor Bruscon. Cel mai potrivit partener al acestei aventuri a cuvîntului, cea mai bună voce care poate rosti divin neputințele ființei, culmile pe care ajunge și abisele în care se prăvălește, care poate vorbi despre consistența și imaterialitatea succesului (chiar. Ce este succesul?), despre vulnerabilitatea, forța, coerența și incoerența, paranoia și modestia actorului nu poate fi nimeni altul, acum, decît
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu cel fără de Început, sunt paradoxuri pentru necredincioși. Dar ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință, legile firii sunt biruite. Fecioara Maria ia În pântece de la Duhul Sfânt și naște pe Dumnezeu-Fiul. Referitor la aceasta, Petru Damaschinul spune: „Minunatu-s-a de aceasta cerul, și marginile pământului s-au umplut de
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
mâinile în jurul capului bărbatului ei, care se poticnea într-un sforăit zgomotos. Bate vântul. Ploua că la început de toamnă. Mai am pe puțin un ceas până sosește trenul și nu știu ce să fac. Cu cei doi mi-ar fi cu neputința să intru în vorbă. Un târgoveț este întotdeauna suspect la țară, mai ales in Ardeal. Încerc să citesc ce am asupra mea. Nu-mi plac românele polițiste și nu le citesc nici în tren, nici în stații. Am cu mine
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
diferite, fără legătură între ele, cu același deznodămînt: sinuciderea în doi. Tensiunea este mult amplificată astfel, fiorul tragic se instalează plenar, încă de la început, și ocupă tot spațiul. În atmosfera, în respirația actorilor, în privirile personajelor lor hăituite bîntuie revolta, neputința, scindarea conștiinței și a sufletului între datorie și sentiment: " Dacă-n lumea asta/ Uniți nu putem rămîne/ În lumile după lumea/ Ce-n viitor va fi/ Soț și soție vom fi." Cuvintele acestea, de la începutul secolului al XVIII-lea, poartă
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
-l iubește și pentru că are forța să ierte. M-a impresionat realmente felul minuțios și riguros, atît de exact și de dramatic al Lamiei Beligan pe care n-am văzut-o niciodată pătrunsă de vibrațiile unui personaj ca aici. Urletul neputinței și al iubirii gîlgîie stăpînit în fiecare gest, în fiecare privire, într-un rol de maturitate; la Sanda Toma și Matei Gheorghiu care, deși în scene mici, au găsit cheia de a se face simțiți, cu greutatea experienței lor; la
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
țară n-ar fi ajuns în situația degradantă ca o mână de neisprăviți iuți de gură să-i spună când e vremea semănatului, când a prășitului și când a recoltei? Astăzi, dl. Năstase a ajuns să spumege de furie și neputință tocmai în fața oamenilor care-ar trebui să constituie soclul actualei și viitoarei sale puteri în partid. Faptul că el se îndoiește atât de vehement de propriii săi oameni e cel mai șocant eveniment pe care puteam să-l trăim în
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
învățământului într-o emisiune televizată arată cât de nepregătiți pentru guvernare sunt, de fapt, ahtiații de putere ai lui Iliescu. Specialistă în perifraze, ocoluri dibace ale răspunsurilor, când nu de-a dreptul cras incompetentă, dna Andronescu e imaginea însăși a neputinței și nepriceperii: ca noi toți, domnia sa vede tragedia domeniului care-i asigură un salar domnesc, dar nu poate (deși vrea), nu știe (deși bănuie) și nu înțelege (deși clipește des) ce-ar fi de făcut! Argumentul forte al d-nei Andronescu
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
fost nevoiți să dedicăm lecturii analitice din Shakespeare timpul în care înainte ne desfătam vânând șobolani. Obișnuiți să furăm fructe din maglierii de prin curți și să omorâm câinii cu pietre, pe ulițele încinse din Guacamayal, pentru noi era cu neputință de scornit o tortură mai crudă decât viața aceea de prinți. Totuși, ne-am dat seama foarte curând că doamna Forbes nu era așa strictă cu ea însăși cum era cu noi, și asta a fost prima fisură a autorității
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
sînt, slavă domnului, multe texte care să-l confirme), pe atît de problematic era impactul acelor proteste. "Politica" optzecistă poate fi văzută în linii mult mai profunde, deci mai puțin "politice". Interesant este conceptul de "solidaritate". Se formase, tocmai din neputința de a comunica cumva oficial, prin cărți, o întreagă societate subterană. Solidaritatea era singurul mod de comunicare literară. Exista o "pînză" de relații, o forță a comunicării directe de-a dreptul "junimiste". Și, să ne amintim, că această solidaritate, deși
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
înconjurătoare. Cu îndârjire, apelând la toate armele - inclusiv delațiunea - ea trebuie să câștige zilnic, bătălia cu viața. Zbaterea ei e disperată - de la primul cadru, când nu vrea să părăsească fabrica de unde a fost concediată, până la ultimul, când se luptă cu neputința și lacrimile, ținând o butelie de aragaz în brațe - o face să semene cu o mică vietate încolțită -, ce aparține, mai degrabă, de regnul animal ci, care, aproape nu mai are nimic uman. Frații Dardenne - cu o solidă experiență de
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
Hitler decît paralelismul, adesea arătat, dintre numărul șomerilor germani și numărul alegătorilor germani." Aici Claudian are dreptate perfectă. Într-adevăr, declasații, ratații, aventurierii aglomerează mișcarea nazistă, citînd exemple concludente. Hitler, obsedat de ura contra evreilor, ar fi expresia tipică a neputinței intelectuale și a ambiției sufletești. Cartea lui Al. Claudian din 1945 a fost reeditată de dl Constantin Schifirneț în colecția, de el dirijată, "Ethos" a Editurii Albatros. E o bună inițiativă, întregită de un dens, deși succint, studiu introductiv și
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
care relațiile total diferite cu fiecare în parte le-ar fi cerut neapărat. Vasile Toma nu se simte prea confortabil în pielea lui Agamemnon, pe care o poartă fără să-i descopere ceva din natura ei, din esența orgoliului și neputințelor unui bărbat atins în vanitate. Singura care încearcă cîte ceva, cu mici izbînde, este Silvia Codreanu în Casandra. Pare că toată lumea a poposit mai mult lîngă acest personaj, de la costum și machiaj, pînă la cele cîteva nuanțe ale disperării, ale
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
-și vedea creația o performanță (chiar un exercițiu de virtuozitate), aceea de a capta în cuvînt ceea ce tinde să dispară, să nu existe, de a face din însăși această captare o reprezentație, un spectacol ce aduce la lumina rampei criza, neputința, o scenă goală pe care se rătăcește un personaj care vorbește delirant sau tace. Pentru Bacovia afazia este un stimulent care-l face să construiască din reziduurile lingvistice o imagine cutremurătoare". Simptomatic, în însemnările intitulate Divagări utile, întîlnim un Bacovia
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
spectacolul derizoriului, la tentații ce nu admit întotdeauna aprofundarea situațiilor pe care le trăiesc, ele au de fapt un fel de falsă conștiință, lăsându-se în voia acestei lumi a obiectelor, fiind totuși cumva tulburate de un anumit sentiment al neputinței de a ajunge la profunzime, la o adevărată cunoaștere a lumii a propriei vieți, la un sens... Cum s-a închegat această viziune, care mi se pare a fi foarte caracteristică? Pentru că există, pe de o parte, foarte multe obiecte
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
lor nu e semn de prostie sau demență (deși e vorba de amândouă!), ci de abilitate. Tagma despre care vorbesc știe foarte bine cu cine are de-a face. Discursul rațional, perspectiva realistă, vorba cumpătată nu pătrund dincolo de beton-armatul descurajării, neputinței și resemnării românului. De ce la noi triumfă, de zece ani încoace, populiștii, demagogii și sforarii? Simplu: pentru că marea majoritate a populației (indiferent de nivelul intelectual) n-a depășit stadiul infantilității. Loviți de buget, loviți de reproșurile nevestei, loviți de barierele
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
și transcendentalului -cruțîndu-l astfel de vremelnicie, de arbitrar și zadarnic. Rostul unor scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum îl vede Steiner, este de adevărați salvatori ai omenirii. Poezia întrupează setea de absolut; tărîmul esteticii îl vindecă pe om de neputințele istorice și biologice inerente constituirii sale. Arta, într-un cuvînt, e izbăvitoare. Argumentele oferite de Șklovski în sprijinul ideii sale provin din analize la diverse opere literare celebre. La fel procedează și Steiner, oprindu-se asupra textelor lui Celan, Dante
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
scris Machinal în 1928, iar Federico Garcia Lorca a scris în 1933 Iubirea lui Don Perimplin și a Belisei în grădină. Într-un fel, cele două sînt și complementare, o viziune femeiască și una bărbătească, ying și yang, asupra iubirii, neputințelor, compromisului, a raportului ciudat cu cei din jur și cu Divinitatea, povara singurătății, a sinuciderii sau crimei transformînd sacrificiul în tară și în condamnare definitivă. Don Perimplin și Belisa este mai degrabă o parodie neagră a piesei lui Lorca, o
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]