910 matches
-
partener iau trifoiul fără să-i număr frunzele la masă cu verdele adun culori din cuvinte cu tine stau pe hotarul dintre alb și verde învăț cum să iau leacuri din inimi de cuvinte să trec atentă prin intimitatea celor nerostite încă ascult destăinuirile lor la lumina dorului privim răsăritul în fiecare 21 martie, de ziua Poeziei lângă prispa aprinsă de un alt răsărit iedera îngemănată cu zorii cântă după ceaiul din mentă sălbatică amețit de aroma unei lămâi autohtone vă
INTERVIU CU POETA ANA MARIA GÎBU, ZIARUL NAŢIUNEA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345899_a_347228]
-
poetica: „stau între taine/ gânduri din pietre mă adună/ în verbe/ învelită cu metafore/ fac din semnele mirării felinare// mă ridic/ beau răcoarea din palme/ îmbrăcată de timp/ în rotunjimi de doruri// port sub o sprânceană/ ca inima mută/ cuvinte nerostite// cu mister/ pictez răsăritul”. Universul liric în care pendulează întreaga sa concepție poetică este structurat în formă de scară în spirală, în care pe primele trepte sunt întrebările, mirările și nedumeririle, urcând vertiginios spre treptele superioare, unde se găsesc depozitate
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
încet se mișcă ele, și ce siguranță a trecerii timpului prin propriile celule aduc acum pe foaia albă din fața mea. Cum se tăinuie carapacea între mișcătoarele Lumii perechi de ochi și cât de pictoresc se colorează în repetiție adevărul lor nerostit.” „Așa”, îmi spun, „Așa să ne îngropăm în nisip. să ne găsească noaptea cu gândurile curate ale viețuitoarelor de lângă noi.” „Așa”, îmi zic eu, „plutind pe pământul rece al oceanului întins între doua sfere de gravitate.” Mihaela CRISTESCU SYDNEY, aprilie
TREI MONOLOGURI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347777_a_349106]
-
nopți nedormite, după regrete și resemnare. Cel mai las om este cel care simte, care vrea, care visează, care își imaginează iubirea, dar îi este frică. Frică de a vorbi. Ce om ar avea sufletul neted, fără răni, fără cuvinte nerostite? Până atunci, cred că lumea se rezumă la fuste scurte și zâmbete false! Șanț zile în care mori pur și simplu, zile în care uiți că mai trebuie să respiri, în care inima uită să-ți mai bată. Zile că
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
toți cei dați abuziv afară în anii '50 de la Facultatea de Litere din București, numai G.I. Tohăneanu n-a mai revenit în capitală. Făcea parte din lotul celor excluși din cauza dosarelor "nesănătoase", alături de academicienii Emanuel Vasiliu și Grigore Brâncuș. Durerea nerostită a marilor lor dascăli lucra subteran (și) în acel regim, astfel încât, în anul revoluționar 1956, Academicianul Al. Rosetti i-a chemat pe toți trei în cabinetul său și le-a spus: - V-am găsit fiecăruia câte ceva din care puteți trăi
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
grele pasul îți e mișcarea și gestul în durere și-n luminarea sfântă reconstruiești poteci El sus acolo vede deschide ziduri reci prin porți de-mbrățișare cu hrana vie albă mereu în tine umbra ridică înspre slava cerului cuvinte rostite nerostite roagă-te libertate din cuib de spini din minte ca sufletul să-ți fie pasărea iubirii iar spiritul să-nvețe zborul deasupra firii de pământean cu mintea cât un hotar de lene furnici să-i țeasă pânza spre limite concrete
ROAGĂ-TE LIBERTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347299_a_348628]
-
născut pe 12 noiembrie 1961, la Onești, fostul Gheorghe-Gheorghiu Dej, din județul Bacău, fiind fiica lui Gheorghe și a Ștefaniei Alexandra Comăneci. Legendă a gimnasticii românești și mondiale, a primit un nume predestinat (,,Nadejda” înseamnă „speranță” și e un nume nerostit decât ca o mângâiere, ca un clinchet)! Numai numele Nadia pare un cântec neînchipuit de dulce, un izvor, o ghirlandă de flori, un cântec neînchipuit de pur, o iubire uluitoare, care a inundat orice inimă și a tăiat răsuflarea tuturor
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > GÂNDITORUL - VISĂTOR Autor: Dan Borbei Publicat în: Ediția nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Gânditorul-visător Oare el, cugetătorul, este însuși visătorul Gândurilor nerostite ce ne poartă nouă dorul? Rațiunea ce ni dată, noi o folosim pe toată, Într-un calcul fără capăt, tot socoată și socoată, Tot ce mișcă și nu mișcă de câteva mii de ani, Este prinsă-n socoteala goanei noastre
VISĂTOR de DAN BORBEI în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347351_a_348680]
-
gândirea să găsim ce-i fericirea, Cea pierdută, sau furată, de o societate stricată, De prea mult timp înșelată, ce se-așteaptă vindecată. În prezent cugetătorul nu e el și visătorul Călător ce-și duce dorul și-așteaptă deșteptătorul, Dorurilor nerostite, într-o haină grea închise, Viselor, ce nu sunt vise, ce bat să fie deschise, Gânditorul-visător nu e cel care gândește Ci e cel care găsește, de unde se oprește Gândurile care dor, să le ducă la izvor, Nu să socotească
VISĂTOR de DAN BORBEI în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347351_a_348680]
-
toți cei dați abuziv afară în anii '50 de la Facultatea de Litere din București, numai G.I. Tohăneanu n-a mai revenit în capitală. Făcea parte din lotul celor excluși din cauza dosarelor "nesănătoase", alături de academicienii Emanuel Vasiliu și Grigore Brâncuș. Durerea nerostită a marilor lor dascăli lucra subteran (și) în acel regim, astfel încât, în anul revoluționar 1956, Academicianul Al. Rosetti i-a chemat pe toți trei în cabinetul său și le-a spus: - V-am găsit fiecăruia câte ceva din care puteți trăi
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
toți cei dați abuziv afară în anii '50 de la Facultatea de Litere din București, numai G.I. Tohăneanu n-a mai revenit în capitală. Făcea parte din lotul celor excluși din cauza dosarelor "nesănătoase", alături de academicienii Emanuel Vasiliu și Grigore Brâncuș. Durerea nerostită a marilor lor dascăli lucra subteran (și) în acel regim, astfel încât, în anul revoluționar 1956, Academicianul Al. Rosetti i-a chemat pe toți trei în cabinetul său și le-a spus:- V-am găsit fiecăruia câte ceva din care puteți trăi
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
de prezent decât de trecut. * „A vorbi” nu e întotdeauna sinonim cu „a spune”. * Cuvintele scrise au ecou mai lung decât cele rostite. * Gânguritul pruncului prețuiește mai mult decât retorica demagogului. * Vorbește în somn cel căruia i-au rămas vorbe nerostite în stare de veghe. * Pe fluxul vorbei, banul e...comutatorul: fie „dezleagă limba’’, fie „astupă gura”. * Nu-i musai să deschizi gura, ca să-ți...”iasă vorbe”. Își iau zborul doar vorbele ușoare; vorbele cu greutate rămân la sol. * Dacă s-
GÂNDURI DE NOAPTE (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348898_a_350227]
-
fie „astupă gura”. * Nu-i musai să deschizi gura, ca să-ți...”iasă vorbe”. Își iau zborul doar vorbele ușoare; vorbele cu greutate rămân la sol. * Dacă s-ar cerne, vorbele ar da multă tărâță. * Tăcerea înseamnă vorbe nenăscute și vorbe nerostite. Tăcerea e adesea lașă și rareori glorioasă. * Tăcutul are vorbele în stoc, iar limbutul - pe tarabă... Referință Bibliografică: GÂNDURI DE NOAPTE (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (IV) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 760, Anul III, 29 ianuarie
GÂNDURI DE NOAPTE (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348898_a_350227]
-
07 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Gânduri viscolit-au cu atingeri Fața valurilor Cuibul vulturilor Stâncile Dincolo de care Se ascunde în taină mare Larma sufletului. Tot ce-am atins cu mirarea Cu râvna, descumpănirea Cu gestul sculptat Cu sângele cuvintelor nerostite Nu valorează nimic, nimic. Gânduri viscolit-am cu aprinderi Fața valurilor Cuibul vulturilor Stâncile Dincolo de hotarul urcării În fântâna începutului gândului Când deodată... Fulgerător Cremene și iască reușesc să ivească Fără rostire Scânteiere-n vânt Noul lor cuvânt. În sunetul
LARMA SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348930_a_350259]
-
topite de pecetea jarului pătrunsă în inimă prin lacrima primului Botez. Cuvinte care ne-au zămislit din Ființa Lui, înviază din mormântul patimilor pecete de mir adunată -n cerul minții. Cuvântul e taină și icoană, inimă și ruga ei. Sunet nerostit în materie. Duh, coboară prin lacrima tăcerii în spovedania din neantul firii devenind întrupare nemistuită în tulpina Rugului veșnic Aprins. Sunete devin Cuvânt Tăcut în revărsare necurmată statornicindu-mă în rugă, necovârșită îmbrățișare. Înalț rug de tămâie prin care cuvintele
ROSTIRI de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346790_a_348119]
-
Crist Într-un travaliu lung de existență În care moartea face penitență. Mă îmblânzește cu poezia ta Cu mugurii ce se desprind din stea Și calcă în căușul mâinii stângi Într-o singurătate-n care plângi. Mă naște în cuvinte nerostite Și în dorințe oarbe, infinite Să îmi transform iubirea în licori Și-n noaptea-n care mor de-atâtea ori... (18) Georgeta RESTEMAN: TE NASC ÎN MIEZUL DULCE DE CUVÂNT Te nasc în miezul dulce de cuvânt Ca talisman de
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
cerc apoi sferă în cub prelungit de uitare se rotește transformă în conul de umbre ale domnului cer spiritul cheamă corbul pe umăr cu glasul de foc al zborului pier mă reîntorc în castelul de scoici spiralate aștept un cuvânt nerostit nicăieri fără ecoul din cartea iubirii devin eu însămi conul de ger al umbrelor vii din care noiembrie adună în sine copilăria - un ser în care esența este rostirea copilului sfânt păr de aur efemer și ochii adânci din cărbunele
URZIT ÎN TĂCERI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346877_a_348206]
-
lupului în vârful coarnelor cerbilor adunați firimituri de cenușă rănile răni intră una în alta se face loc atunci când privesc durerea ca pe o păpușă infinit maternă cumva în ea se ascunde într-un timp fără granițe paternitatea cuvintelor rămase nerostite ca săbiile în plin zvâcnet către beregata albă a cuvintelor încerc tot încerc să eliberez un strigăt ca un animal de pradă al liniștii sinele întâlnește exteriorul prin interior la fiecare vocală răsucită spre limba de cremene scânteia zace la
RĂZBATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347028_a_348357]
-
dificultate, orice stavilă ce ne-ar fi putut îngreuna deplasarea. Și asta fără ca măcar s-o pretindem. Nici nu a fost nevoie să strigăm după ajutor, că ei erau deja acolo. Mereu prezenți, mereu prudenți la optativele noastre rostite sau nerostite. Rezultatul proceselor noastre de gândire era deja dezlegat și realizat. Câtă siguranță, cât suport moral și nu numai pentru noi, copiii lor... Iar noi, la rândul nostru, învățând această lecție de la părinții noștri, o perpetuăm către generațiile ce vin după
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > NE NUMĂRĂ ANII ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 412 din 16 februarie 2012 Toate Articolele Autorului De la primul cuvânt... deseori nerostit, Primul pas, primul gând, primul gest de copil, Anii vin lângă noi numărând negreșit Fiecare secundă, fiecare April. Peste numărul lor se așterne iubirea Și din numărul lor se-aud pruncii strigând. Încercăm cu respect să ne ținem menirea Și
NE NUMĂRĂ ANII ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345069_a_346398]
-
încântă, da frumusețe înfloririi florilor, înfrunzirii frunzelor, șoptitului șoaptelor, sunetului cântecelor, frumuseți de care fiecare suntem însetați, ne dă vibrația caldă a nostalgiei, chiar dacă nu vrem să arătăm. În fiecare din noi stăruie peste timp urme de parfum, de cuvinte nerostite, de amintiri de spus în singurătate, de șoapte abia îngânate. Dumnezeu ne-a dat și această mare minune, amintirea. Nimeni și niciodată nu-și scoate din minte amintirile scumpe și dragi, adevărate comori de trăiri care înseamnă frumosul, iubirea, ființa
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
greu să pierzi, dar este mult mai rău să nu fi încercat niciodată să reușești" Oricât de puțin însemnate sunt scrierile mele, ele tot înseamnă mai mult decât o tăcere vâscoasa lăsând beznele să acopere ceea ce odată a însemnat viața. Nerostitul nu aduce decât întunericul și viața ne ofera atâtea aspecte care nu trebuie să fie uitate. Știu că scrierile mele nu vor ajunge în piscul literaturii, dar chiar numai un mușuroi de le-am socoti și tot înseamnă mai mult
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
se cuvine Cel mai cunoscut de toți “a iubi, iubire” Așezat din întâmplare, ori cu rostuire Lângă profundul ,, a rosti, rostire” Restul prieteni ai mei nu vi-l mai spun Îl veți afla de mă -nsoțiți pe magic drum. Corăbiile nerostitelor cuvinte ne-au adus Ofrandă gândurilor - zvon de lumina sedus! CÂNTEC FRÂNT M-ai coborât în iarnă, mi-ai jefuit lumina Și m-ai furat de o răsărită poartă Cântecul meu frânt rătăcește, rătăcește Dar nu va muri, neatins călătorește
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
Acasa > Strofe > Creatie > APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului Nimicul nu-i totuși un răspuns la întrebările nerostite ale tăcerii Dar eu vorbesc Doamne în numele tăcerii și nu m-aud decât pe mine Apollinaire se scoală din morți și vorbește prin gura lui Allen Ginsberg vorbește iată cu kaikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345430_a_346759]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ȘOAPTELE PÂINII Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ȘOAPTELE PÂINII versuri, Bertoni D Albert Cum miroase tată, pâinea coaptă? Pâinea caldă scoasă din cuptor... Nerostita pâinii, caldă șoaptă Azi mă cheamă mamă, în pridvor Ați încărunțit în vreme, peste ani Dragii mei părinți, eu vă iubesc De n-am alerga în viață după bani N-am ști ce înseamnă "părăsesc" Am ajuns la rândul meu
ȘOAPTELE PÂINII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376893_a_378222]