15,461 matches
-
absolut tot ce s-a întâmplat în lume în data de 4 martie 1989. Să strângi tot textul, toate faptele unei zile pentru un mobil incert. „Doctorul Obregia se convinge de influența nefastă a nicotinei asupra organismului omenesc a sistemului nervos în special.“ Totul curge fără paragrafe, dintr-o respirație, fiind greu să deducem unde se întrerupe scrisul unei zile. Schimbarea pastei, a cernelei, a culorii ei nu e neapărat un indiciu. Important e că tot acest jurnal contrazice o teză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cel mai mic detaliu din bucătăria pomenită. Și pensionarii plictisiți din blocurile de peste drum își găsiseră de la o vreme un hobby destul de stânjenitor în a stasă-i numere lui Nae îmbucăturile. Așa că, spre a nu se îmbolnăvi de ulcer pe fond nervos sau alte boleșnițe similare, Nae Stabiliment a pus la punct o strategie impecabilă. Asta pentru că nu mai putea pentru ca să suporte, pentru că de cum apărea în capul străzii, pensionarii se postau în balcon și șușoteau, ia să vedem ce mănâncă ăsta azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Cratimă Yoga asta, aveam o sculă mai așa... Fugeau cuvintele de el, nu-i venea să zică mai prizărită, mai nașparlie, cât un ac de gămălie. Da’ acuma, a continuat, m-a învățat Cratimă Yoga să-mi controlez niște centri nervoși. Și se înțelegea că e dotat cum nu se poate. Și mai las-o dracu de integrare spirituală, dimensiunea contează! După care, în sfârșit, mi-a venit și mie mașina și, din mers, urcat în mașină, am văzut cum bivolarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
las-o dracu de integrare spirituală, dimensiunea contează! După care, în sfârșit, mi-a venit și mie mașina și, din mers, urcat în mașină, am văzut cum bivolarul agățase pe altcineva să-i explice cum își controlează el centrii mai nervoși. Un balon În tren era cald. Cald al dracului, aș putea zice spre a vă aduce pe buze cuvântul monșer. Cald și înghesuială. Viermuială. Aglomerație. Plin de indivizi din Sighetu-Marmației care lucraseră în București sau Bucale cum ziceau ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
piciorul stâng l-a încălecat în sfârșit pe dreptul: ’97 sau ’98? Doar ai fost șef de cabinet!... ’97! vine un răspuns mai degrabă la plesneală. Ei, plesnește și Emil masa, atunci a început declinul, măi băiatule! Ciuvică se scarpină nervos, perplex. Un deget ridicat de Emil promite dezvăluirea. Voi mai puneați de-o miuță în spate la Cotroceni. Dacă tot stau stâlpii ăia de la Văcărești nefolosiți, nu e rău! Nu e rău să faci mișcare. Și-ntr-o zi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care asistase îngrozită. Mulțumesc mult, mulțumesc, scumpa mea, îți mulțumesc... și Simona, luându-și rămas bun de la colega ei, porni cu băiatul de mână spre casă. După felul în care-l ținea, smucindu-l din când în când, după pașii nervoși, largi, nesincronizați cu cei ai copilului, se intuia starea unei cumplite enervări, o ieșire din matcă datorată acestei vești care o descumpănise. Și spuneai că ești băiat mare, mai zise ea, zgâlțâindu-l cu putere, încât copilul, dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simona fu internată în spitalul orășenesc. I se făcură toate investigațiile ce se impuneau, i se aplică un tratament de liniștire, însă după două săptămâni, medicii găsiră că profesoara Simona Deleanu necesita un tratament îndelungat într-un spital de boli nervoase. * Teo trăi și el din plin efectele groaznicului eveniment. Orice s-ar fi întâmplat, oricâte neajunsuri i-ar fi adus situația în care fusese implicat, el nu dorise niciodată moartea copilului, a unui suflet nevinovat. Vizibil marcat, nu călcă pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lor, însă nici una nu se oprea să-și facă cuib statornic. Amândoi nutreau o tainică dorință, hrăneau zilnic Speranța și așteptau... așteptau... 16 S alvarea spitalului orășenesc a transportat-o pe Simona la o clinică specializată în boli ale sistemului nervos. Pe drum, pentru a-i domoli criza care se accentua vizibil, medicul care o însoțea în salvare îi administră o injecție de ,,cumințire" ce avea să-și arate efectul timp de multe ore în șir. O dată ajunsă la clinică, Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
avea nimic a le reproșa medicilor sau asistentelor, dar purta cu ea mereu o întrebare neliniștitoare: ,,Până când? Cât timp voi mai privi aceste ziduri care se interpun între mine și viața adevărată?" * Într-un spital specializat în boli ale sistemului nervos, pacienții sunt purtători ai unor tare. Aceștia au comportări în care controlul faptelor și acțiunilor pe care le întreprind sunt rupte de realitate. Se întâlnesc și cazuri, ce-i drept izolate, când unii dintre pacienți au momente de luciditate, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
profesională, medicii nu pronunțau în nici o împrejurare în fața ei diagnosticul, care ar fi putut să o sperie și să o readucă la starea cu care pășise pe porțile acestui spital. Ca specialiști, ei știau că cei aflați sub imperiul bolilor nervoase se arătau neliniștiți la auzul termenului de nebun pe care o soră de ocrotire sau o asistentă îl scăpa uneori, deși li se interzisese acest lucru. Unii pacienți intrau în adevărate crize. Se făceau eforturi îndelungate pentru a-i readuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aplicarea ei pe o scară mai largă, subliniind că nu numai medicamentele îi pot vindeca pe unii bolnavi. Ocuparea unor pacienți în munci care să le solicite intelectul, să le sustragă atenția de la ceea ce însemnase boala, care lucrase asupra sistemului nervos, se dovedi a fi benefică. O dovadă în plus o oferea cazul Simonei. Deși Simona era mulțumită de îngrijirile ce i se acordau, se întreba în sinea ei deseori: ,, Cât va mai suporta aceste ziduri în care se simte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o pauză. Se pare că atinsese un punct foarte nevralgic în expunerea amintirilor sale, pentru că părea din ce în ce mai încordat. De fapt, era vădit scos din fire, căci chipul i se încruntase cu putere, venișoarele de pe frunte i se umflaseră din pricina tensiunii nervoase, iar suflul părea a-i fi din ce în ce mai greoi. Totuși, nu se dădu bătut. El făcu o sforțare evidentă și, cu un glas și mai pătrunzător decât înainte, continuă cu mare aprindere, tunând: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se întunece dreapta judecată, aruncându-l în îndelungi stări de delir și de visare bolnavă. Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel: „Trupul meu refuză somnul, mă lasă, fără încetare, să mă chinui, iar mintea mea refuză adesea judecata. De ce, oare, toate acestea mie? Nu am făcut altceva, decât să caut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe nemernic. Pentru o clipă, am încercat să mă înfrânez și să rezist, cu toată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să și ceară de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spui tu că este motivul principal, pentru care ești tu acum în starea asta jalnică, ca vai de tine?, întrebă Luiza curioasă, din ce în ce mai interesată de subiect. - Da, întocmai, acesta-i motivul! Simt că ard într-o grozav de puternică indispoziție nervoasă, căreia, de când am aflat tragica veste, nu-i mai pot pune frâu. Mă domină, lovindu-mă parcă din toate părțile... - Dar de ce? - De ce? Pentru că mă văd atât de neînsemnată... În fața morții, nimeni, dar absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
chip nu reușea să-și învingă cumplita insomnie, care-l domina. Puțin câte puțin, el ajunsese să fie, în timpul nopții, singurul paznic al tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
altă speță În care petentul a ales să Își rezolve un asemenea litigiu pe calea instanței de judecată, care a durat aproximativ 4 ani, cu numeroase implicații, ce a presupus nu numai consum de timp Îndelungat, ci și o Încordare nervoasă, pentru ca În final să se mențină Ordonanța nr 333/P/2010/11.10.2011 dată anterior. Dacă părțile recurgeau la procedura medierii, conflictul putea fi soluționat Încă În cursul anului 2010, În cadrul a cel mult 4-5 ședințe, cu minim de
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
starea de letargie În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie, asta ți-o doresc.” (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
coerentă, iar eu nu am curiozități și abilități de anchetatoare. O ascult cu atenție, dar în sinea mea știu că nu trebuie s-o iau prea în serios. Trece rapid de la stări de euforie la stări de tristețe și agitație nervoasă. Totuși se simte că vrea să fie la înălțime, vrea să mă impresioneze. A început cu tema patriotică, dar cum eu nu am asemenea entuziasme, a lăsat-o mai moale. Încerc să o trag de limbă despre tinerețea ei. Înaltă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În roșu cânta la vioară. Era o muzică plăcută un vals, pe care Colonelul Îl fredonase de atâtea ori când se Întâlnea cu noi. Apoi am văzut pe umerii lui o pasăre cu pene ca focul, care-l tot ciupea nervoasă de spate, smulgând bucăți mari din el. Dar Colonelul nu Înceta să surâdă, ca și cum nimic nu l-ar fi deranjat, și mă tot invita să beau un pahar cu dânsul, mișcându-și capul În ritmul valsului. Numai că pasărea aceea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca să fie adevărat, Își spuse Îmbujorat de o tăinuită emoție! Porni fâstâcit spre ușă și trase Încet zăvorul, Într-o stare de ciudată amețeală, Însă imaginea care i se desfășură Înaintea ochilor Îl făcu să devină dintr-o dată lucid și nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii lui o pisică neagră, muribundă, sau, cine știe, poate că pisica se târâse până acolo, ca și cum s-ar fi Încăpățânat să moară În acel loc și nu altundeva. În agonia lui, animalul, cu țeasta lovită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a surprins În privire orgoliul de mascul rănit). Și-a tras cu bruschețe mumia de mână, Împrăștiind pe jos trandafirii superbi, proaspăt achiziționați, pe care, mândră cum o știam, nici că i-a mai cules, și a grăbit un pas nervos, spre surprinderea partenerului ei, care o privea uluit. O dată a Încercat să mă sune, dar nu i-am răspuns. Nu acord niciodată o a doua șansă, pentru că nu fac niciodată compromisuri. Compromisurile sunt pentru firile slabe, pentru cei miloși, mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]