858 matches
-
oamenii care s-au împăcat cu Divinitatea, Iubesc oamenii înțelepți, Iubesc oamenii cei frumoși și duioși, Iubesc oamenii și omenia!!! Toate acestea mă fac VIE!!! Însă... Urăsc omul urât la minte și suflet, Urăsc omul meschin și perfid, Urăsc total nesimțirea, Urăsc înșelătoria, Urăsc tot ce-i urât, murdar, necurat și meschin, Toate acestea îmi fac viața un CHIN!!! Neluța Stăicuț 24.09.2015 Referință Bibliografica: Iubesc... de Neluta Staicut / Neluța Stăicuț : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI
IUBESC... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376430_a_377759]
-
DUPĂ POEMUL “DACĂ” DE RUDYARD KIPLING, de Dan Norea , publicat în Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014. De poți fi calm când toți se pierd cu firea În jurul tău, și spun că-i vina ta; Și dacă te cuprinde nesimțirea Și-n fața-ntregii lumi rămâi așa; De poți s-aștepți, să nu îți pierzi răbdarea, Să te-ncovoi la șefi cu rugăminți Ca sa obtii, în fine, promovarea; Și dacă ești mințit, la fel să minți; De poți dormi la locul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
fi temperat cu bunele noastre sfaturi bazate pe propria experiență de viață! Individul însă, rămânea mai departe surd la aceste îndemnuri, își sorbea cu înghițituri mici, ca să-l țină mai mult, infecta aia de apă minerală și, de regulă, culmea nesimțirii, deschidea câte o carte acolo sub ochii inocenți ai copiilor și sub privirile indignate ale mamelor ce stăteau și ele la un șpriț cu familia. Într-una din aceste nefaste zile, ne-am pus în gând să-l umilim, să
UN ET PRINTRE INTELECTUALI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376644_a_377973]
-
pot să mă bizui, doar pe el mai pot plânge într-un hohot de râs agresiv și dement pe care nu-l mai pot stăvili cu toate lacrimile de pe lume... Mi-ați ciuruit sufletul nătărăilor, cu indiferența, cu egoismul, cu nesimțirea voastră proverbială, iubiților mei virtuali, iubiților mei inventați, m-ați nimicit cu tăcerea. Și doar vă creasem atât de frumoși, atât de buni, atât de curați, vă inventasem și sufletele. O, ce suflete, de-o șchioapă! V-ar trebui dioptrii
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură, basme, legende, subiecte de filme idioate și adrenalină în vinele lor vlăguite, în mare nesimțirea lor, se îndoapă cu tot felul de porcării de nu mai putem să ne atingem de sângele lor spurcat fără primejdie de moarte. Mă rog, vorba vine, fiindcă noi suntem nemuritori, dar feriți de suferințe și boli nu suntem și
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
versuri nemuritoare în care metafora ar fi zguduit stâlpii universului. Era înconjurat de o sfântă tăcere plină de respect, doar foarte puțin tulburată de foșnetul rumegătoarelor ce nu se puteau abține și hulpăvind cu lacrimi de plăcere, deocamdată ignorau cu nesimțire ce vor avea de pătimit după. Dar oare ce se petrecea în mintea Marelui Poet, ce subtile alchimii ale cuvântului vor fi zămislit poemele geniale de mâine, cele care vor umple de binemeritată mândrie pe acei fericiți ce-i stătuseră
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Zimbru este, în acest volum, poetul revoltat de tot ceea ce a scos mai rău din mizeria omenească așa-zisa democrație post-decembristă. Întru demonstare, de pe coperta a patra a volumului citez definiția pamfletului în viziunea zimbriană: „...un instrument de apărare împotriva nesimțirii și a impecilizării/ imbecilității timpului prezent.” (completez eu - și a timpului trecut după titlurile a două volume ale Zimbrului). Cum altfel să zic eu, cititorul, dacă autorul demonstrează cu... versuri în regulă, din „Scrisoarea a III-a a Domnului nostru
AM PRIMIT,AM CITIT,AM SCRIS DESPRE... de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376164_a_377493]
-
scară (a puterii n.m.) și oriunde’’ (nu contează partidul, doctrina-doar ciolanul-n.m.). Ion Zimbru a fost un elegant când a scris, ca subtitlu al volumului „- Pamflete eterne -, - El, poetul, a scos în evidență în cele 52 de poezii/ poeme nesimțirea care, din nefericire, face legea în noul (și vechiul?) cumplit târg de negustori Galați. Autorul n-a spus-o pe șleau, dar eu, comentatorul de pe marginea versurilor îmi permit să o fac după principiul văcărescian „părerea mea - hâc!”. Și deja
AM PRIMIT,AM CITIT,AM SCRIS DESPRE... de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376164_a_377493]
-
normali” care săpăm fântâ cu fundul în cer și care, când ajungem la Dumnezeu - Drăguțul primim răspunsul sec: „aveți conducătorii și concitadinii pe care vi-ii meritați. Eu am vrut să vă dau altceva, dar voi asta ați ales!: flegme, nesimțire, curve (politice?), semințe și... autobuzul 9!” „- Pamfletele eterne - „ pe care autorul le-a adunat în acest volum se constituie - părerea mea - hâc! - într-un semnal de alarmă tras de un om al cetății către oamenii cetății, de 17 ani, din
AM PRIMIT,AM CITIT,AM SCRIS DESPRE... de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376164_a_377493]
-
Nu au fost suficiente defăimările și amenințările cu moartea! Iată că și acum, după 80 de ani de absență fizică a celui care „a pus în acord cuvintele cu faptele sale” (Jacques-Henri Levesque în publicația Orbes, Nr.1, 1933) dezinteresul , nesimțirea, indiferența, mitocănia și aroganța clasei politice și a celor puși în funcții publice sunt la fel de vii, caustice și tot mai vizibil împărțite în egală măsură omului simplu, dar și artistului, fie el decedat sau încă viu, „pipăibil cu mâna”. Odată
PANAIT ISTRATI ÎNTR-UN MORMÂNT VANDALIZAT de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379766_a_381095]
-
glumele nesărate, perversule! Bine, dacă nu vrei să pleci tu, plec eu! Se întoarse 180 de grade, enervată la culme și dorind să dispară când mai repede din acel loc, dar, spre marea sa surprindere, individul ce îi invadase cu nesimțire locul special, o prinsese de încheietură. Speriată de fiorii ce îi traversaseră brațul, urlă: -Ia mâna de pe mine sau țip! Amenințarea sa jalnică nu avusese nici un efect, brunetul rămase nemișcat, privind-o intens, de parcă îi putea citi mintea. Însă ea
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MI-E SILĂ DE TRĂDĂTORI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vă jertfiți neamul pe sfântul altar, ne vindeți trecutul cu nesimțire, cugete făr` de țară și hotar, voi putrede speranțe-n cimitire. Cuvintele voastre - fum de țigară, seci vânzători de neam și anticriști, peste voi și florile o să moară, semințe cu miros de comuniști. O soartă e mai mult decât o
MI-E SILĂ DE TRĂDĂTORI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374186_a_375515]
-
departe de mânia împăratului. Norocel luă de mână pe prințesă și pe Mărțișor și vru să fugă cu ei, dar slujitorii împăratului aruncară spre ei jeturi de flăcări și toți trei fură înlănțuiți cu cercuri de foc. Căzură leșinați în nesimțire sub strânsoarea acestor cercuri. În câteva clipe toată grădina era un câmp pârjolit peste care uraganul purta trunchiuri de copaci, ghirlande de flori, pulbere de petale și dale sparte de gresie și marmură. Numai Soare-Împărat rămase în picioare, cu pletele
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
cu stropi mari și cu rafale de vânt absolut benefice fiindcă mai răcoresc puțin atmosfera. Și, aici apare miracolul! Tinerii aceia neînduplecați, care cu un minut înainte ne convinseseră că sunt deciși să moară în chinuri pentru a ne zgudui nesimțirea, încep să chirăie, să fugă la adăpost, îmbrâncindu-se vehement cu prostimea care făcea același lucru, iar vopselurile sumbre, din păr și de pe față, încep să se scurgă, într-un mod, fără îndoială neprevăzut și, relativ comic. Se înghesuie sub
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
în mintea... elevilor sînt, slavă domnului, cei cu cefe de-acum ridate, care, dacă îi vezi mișcînd somnambulic din buze chiar și pe trecere pietoni, nu te mai miră că atunci cînd, intrînd pentru prima dată în Filarmonică, țin, cu nesimțire, să bruieze o măsură celestă din Bach. De cîte ori ajung la pasajul acesta din britanicul Benjamin Britten (1913-1976), contrar autoimpusei obișnuinți, dau butonul la maximum, magnificul simfonism zguduindu-mi coșul pieptului. Delirul clipei m-ar putea dezechilibra, dacă n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tălpile pantofilor de prosopul parfumat cu Gianni Versace. Chiar atunci aruncat pe gresie. Ca provocatoare batistă. Cînd poetul stătea dincolo, în Sublima Pantă, odăile lui, cuvios monahale, intimidau prin ordine strictă. Dincoace, la bloc, într-o răzbunată replică (răzbunată pe nesimțirea uzurpatorului cu galonați ochi albaștri) toate par aduse, fără întrerupere cu bicicleta, cu schiurile și depozitate de-a valma. E devălmășia dușmănoasă a celui ce n-a mai scris de-un veac un vers. Peste ea, zboară cînd ți se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl chinuie pe minusculul guvernator, dar pe care nu și-o putea înfrîna. ― Nu am dat greș, pentru că Abația e întîia unealtă a Sfântului Augustin cel Nou, întîi Stătătorul de-a dreapta Tatălui. Iar lucrarea sfântă nu poate fi zădărnicită de nesimțirea unui nemernic care nu înțelege necesitatea... ― Așa! Spurcă-mă, înjură-mă, trage-mi palme! Spune-mi însă că totul e în regulă! Viețile a cinci miliarde de... Neîncercînd să-și disimuleze în nici un fel disprețul, Kalator spuse: ― O dată cu inserția primului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali cu ceea ce admirăm. Firește, nu egali ca geniu și nici ca putere de acțiune, dar egali ca nivel. A admira opere mari sau oameni iluștri pentru calități pe care nu le au
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Ne putem crea sentimentul de a fi liberi dacă știm să ne ferim de acele proiecte sau dorințe care nu au șansa de a fi Îndeplinite; se supune, În schimb, hazardului cel ce dă frâu liber unor dorințe necontrolate. Μ Nesimțirea celor care comit răutăți repetate provine și din faptul că nu vor sau nu pot să se pună În locul acelora care trebuie să le sufere. Μ Dorințele născute pe un fond de vanitate crescută sunt mai dominatoare decât cele apărute
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
îi corespunde germanicul Grobianus descris de Fr. Dedekind ș1549ț, omul prin excelență grosolan pe care autorul îl ironizează 28; acesta nu este decât un porco tedesco, un negativ al lui Cortegiano, ale cărui obiceiuri vulgare trebuiau evitate, o capodoperă de nesimțire; de la el a rămas epitetul „grobian”, care însă ar putea fi aplicat à rebours și eroilor rabelaisieni. Dar, cum veți vedea, grobianul s-ar putea naște foarte bine în societate, urmând principiile „pedagogiei negative” sau ale „pedagogiei non-directiviste” din a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
azil, unde nu sunt primiți, de vreme ce au un părinte, nenorocitul se sinucide, pentru a le crea „calitatea de orfani”. Un sculptor în lemn, rămas șomer, încearcă într-o noapte să fure dintr-o prăvălie. Prins, e bătut și lăsat în nesimțire la marginea străzii. Un copil își câștigă existența ca hamal, altul strânge de pe jos mucuri de țigări pentru tatăl său, căruia nu îi e frică de îmbolnăvire de pe urma lor, întrucât oricum e tuberculos. O povestire dintre cele mai mișcătoare este
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
fost folosite ca probe incriminatorii împotriva autorului: „nu cred cu adevărat în violență, altfel ar fi trebuit de mult să trec la execuțiile de tip Neceaev. Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența de țoapă a acestei populații ignare”; „În condițiile votului universal și egal dictează cei cu urina puternică. România ar fi putut fi salvată de rrromâni prin votul cenzitar
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
care vrea să se impună, să domine și să cucerească, dar un Zarathustra al iubirii, un războinic al binelui, un ortodox vrăjitor al lumii, care visează „o revoluție a sensibilității, a emoției, a simțirii”, „umanizarea” unei lumi „dezumanizate” de „înstrăinare”, „nesimțire”, „lehamite”, boli grave ale lumii în care trăim. Salvarea este tot iubirea: iubirea care vrăjește, care transformă, nu doar individul - „iubirea este înainte de toate o experiență arhetipală și doar mai apoi o experiență personală” -, dar și lumea înconjurătoare, iubirea care
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
Sectorul flegmeitc " Sectorul flegmei" Socialismul ceaușist a fost era celor mai inedite metamorfoze și alchimii. Înghețata cu fistic avea savoarea dulce a castraveților murați, în timp ce Frucola avea gustul aspirinei. Butaforia era registrul de manifestare a tuturor obiectelor însuflețite și neînsuflețite. Nesimțirea devine sinonimul nepăsării. „Cu timpul”, ne spune Angelo Mitchievici, „devii autohton orice ai face, îți sufli nasul în mijlocul pieței, flegmezi viguros și nimeni nu te mai bagă în seamă. Este clar, în acel moment ai devenit autohton, totul este de-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
preocupări birocratice pentru ca pilda ecumenică a „iubirii nebune pentru aproapele” dată de câteva femei exemplare ale veacului trecut (precum Simone Weil, Maica Tereza de Calcutta sau Maria Skobțova) să nu ne convingă că n-am făcut niciodată destul. Medicament împotriva nesimțirii și a nepăsării mediocre - despre care Sf. Ioan Scărarul are probabil cele mai frumoase pagini din literatura creștină -, dobândirea unei conștiințe istorice în era globalizării confirmă vocația catolică a persoanei. Într-un fel, omul de rând suferă astăzi constrângerile unor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]