571 matches
-
Tulcea a fost foarte obositor și greu de suportat datorită căldurii mari de afară. După primii pași pe care i-am făcut pe peronul gării din oraș, amețit de căldură, buimăcit de oboseala ce se acumulase după o noapte de nesomn, zăpăcit și dezorientat că eram pentru prima dată la Tulcea, uitându-mă speriat în stânga și dreapta m-am trezit acostat de un cetățean ce se prezentase, dar, din cauza oboselii nu înțelesesem decât că trebuie să prezint actele la control și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fel. Învăluit de monotonia mării, nu pot spune ca lotofagii: altceva nu mă mai interesează. Cred că orașele noi au o urgență chiar mai mare decît viitorul; aceea de a-și construi un trecut. Și nu trebuia să urmăresc aici nesomnul mării pentru a ști că rănile lui Oedip sîngerează În noi sau deloc. Contrar aparențelor, a nu uita Înseamnă a contesta moartea. Probabil, nu Întîmplător apele Lethei separă la greci Infernul pe partea Vieții, așa cum Styxul Îl separă pe partea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ele, această zi căreia acum Îi cunosc bine prețul. Mă gîndesc că, probabil, după multe zile ploioase și confuze marinarii lui Columb au strigat: Pămînt! Cum ar fi strigat corăbierii antici În golful Tarent (amăgindu-se după multe nopți de nesomn) numele acelei cetăți stranii unde erau interzise activitățile care prin zgomotele lor amenințau să tulbure somnul de după-amiază al altora: Sibaris! (Povestea e cunoscută. Mai puțin, poate, sfîrșitul ei. Sibariții, intrînd În conflict cu vecinii din Crotona, au trimis Împotriva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la îndemînă e să facă același lucru. Dar cum s-o acuz?! Și acuzînd-o, oare, ce mi-ar mai fi rămas din noaptea aceea? Trebuia să-mi păstrez noaptea, să mă gîndesc la ea, așa cum în studenție, în ceasurile de nesomn din nopțile dinaintea examenelor, mă gîndeam la cîmpiile verzi ale copilăriei, pe care mă întorceam cu gîndul și alergam odată cu turma de miei, ori goneam în trapul cailor alături de Gică, Costică și Ion..., și numai rar de tot mă întorceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aveam înainte de a veni musafirii care abia au plecat. Taică-tu vorbește mai greu acum ca mai înainte. Nu are cum să-ți spună toate gândurile noastre. ți le voi spune eu. Noi am discutat în mai multe nopți de nesomn, de veghe, tot ce se petrece în familia noastră. Dumitru este un băiat plin de energie. A început să aibă gânduri proprii despre viața lui. Nu prea se-nțelege cu taică-tu. Chiar a fost plecat de acasă vreo trei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mult de zece ori, fapt ce ne-a propulsat și ne-a ridicat prestigiul în fața colegilor. Acest fapt extraordinar pentru noi, pe lângă partea bună și frumoasă a lucrurilor, ne aduce griji și neliniști sporite, cu noi agitații și ore de nesomn, cu o presantă întrebare: unde și cum vom locui la Bârlad, când se știa ce mare era lipsa de locuințe? După confortul creat la Căuești, acum ne puneam problema unei locuințe oricât de modeste, care să ne asigure măcar un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
st)team de vorb). Durerosul subiect nu era niciodat) evitat. Îl Întrebăm ce mai fac copiii. Nu dormeau bine. El și soția lui st)teau treji toat) noaptea cu ele, pe rând. Așa c) fața lui era adesea umflat) de nesomn, congestionat); ochii Îi erau și ei umflați; era r)gușit, cu greu se putea Înțelege ce spune, pentru c) le citea fetelor povești. Spunea, aproape f)r) glas, cât sufereau, cât de mult Înțelegeau copiii. P)rea c) Își dau
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
zile, mai ușor de ținut minte, mai esoterice, sub un cer mohorât, când zona din jurul porții era o masă de mocirlă neagră, mingea era lipicioasă ca o budincă de prune și capul Îmi crăpa de durere după o noapte de nesomn În care scrisesem versuri. Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta se Îndura de mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu pași șovăitori... Pare a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat cu o fașă murdară, pătrunsă de sânge, bărbos, cu ochi sticloși, arși, mijiți de nesomn și oboseală... Străinul pășește încet, șchiopătând, târșind ușor laba piciorului stâng înfășurată în cârpe legate cu sfoară; la cingătoare atârnă o spadă mare cu garda în cruce. Se oprește la mijloc, cu picioarele depărtate... Îi... îi fi oștean... îngână bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu palma. Ștefan picotește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
repartizat la Regimentrul 35 Infanteri din Cetatea Albă. Acolo am stat fără nici un rost zece zile, după care am fost trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău. Fiind mic de statură, slab și obosit de călătorie, și de nesomn, îmbrăcat foarte sărăcăcios, pentru că fără știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
țăranii oropsiți în care vedeam părinții, frații și surorile mele deznădăjduiți. Atunci mi-am zis:”de ce n-aș încerca?. Și așa tot în mâinile lor rămân”. Pentru a rămâne preot și tată la copii, în condițiile unei dărâmări totale prin nesomn și prin ținerea cu farul de lumină în ochi, am semnat un angajament de loialitate cu securitatea. M-am prefăcut a fi frate cu dracu. Mi s-a spus că acest angajament este necesar pentru a dovedi că merit să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
noroc. * Se făcu dimineață, mi-am primit mașina, care pornea în sfârșit, și, condus de motanul umanizat, dându-i destul pentru a rămâne încă o zi în stare antropologică, am ambalat. Dar a trebuit să iau doi lăutari, chiori de nesomn, care mergeau la Ploiești. Așa am aflat și altele: "cine cu cine, că baba e într-adevăr vrăjitoare, că șeful poliției provine de la secu" și am "degustat" bancuri fără perdea. Unul din cei doi era experimentat; umblase noapte de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fost repartizat la Regimentrul Infanteri din Cetatea Albă. Acolo am stat fără nici un rost zece zile, după care am fost trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău. Fiind mic de statură, slab și obosit de călătorie, și de nesomn, îmbrăcat foarte sărăcăcios, pentru că fără știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ranii oropsiți în care vedeam părinții, frații și surorile mele deznădăjduiți. Atunci mi-am zis:”de ce n-aș încerca? Și așa tot în mâinile lor rămân”. Pentru a rămâne preot și tată la copii, în condițiile unei dărâmări totale prin nesomn și prin ținerea cu farul de lumină în ochi, am semnat un angajament de loialitate cu securitatea. M-am prefă cut a fi frate cu dracu. Mi s-a spus că acest angajament este necesar pentru a dovedi că merit
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dispărut apoi. Sub masca compromițătoare de turnător am fost ținut tot timpul în atenția securității care a urmă rit compromiterea mea. M-am întrebat: În toată țara, cine știe câți români au căzut victime ca mine, fiind răpiți, terorizați, amenințați, istoviți cu nesomnul și cu lumină orbitoare în ochi? Astăzi, în anul 2006, se vorbește de „turnători”, dar nimeni nu suflă o vorbă despre cei ce au inițiat și cum, și prin ce metode diabolice, au realizat această pacoste pe capul celor care
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și să ne pregătim ca prin luptă dreaptă, cavalerească, să-i îndepărtăm de înșelătoriile prin care ruinau și țara și neamul românesc. Pregătirea era și spirituală, și de cunoaștere, dar și fizică, de antrenament, cu marșuri lungi și grele, cu nesomn, cu răbdare de foame și de sete, cu suportat călduri excesive sau frig ucigător. Toată educația pornea de la iubirea aproapelui, a colegului, a camarazilor, a tuturor românilor, (și buni și răiă, a tuturor oamenilor). Se făceau exerciții multe pentru educația
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
vechimea, unitatea și continuitatea românilor, legăturile cu „glia” sau cultul eroilor (regii daci, voievozii, figurile prototipice ale Infanteristului sau Cercetașului etc.), proces în urma căruia cadrul imediat este redesenat în culori când feerice, când epopeice: „Aici, unde apa fântânilor / curge peste nesomnul memoriei / purtând cenușa sfântă / din biruințele voievozilor // aici, unde statornic în noapte / freamătă umbrele lui Ștefan, Iancu și Vlad, / și Mihai, având Steaua Unirii la căpătâi / aici, unde cu veșnicia / oasele străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
literar Mihai Gafița, veniți în seara fatală în vizită la familia Petroveanu, regizorul Alexandru Bocăneț, pianistul Tudor Dumitrescu, poeta Daniela Caurea, care-și serba nunta. Cînd a prins să se destrame întunericul, am reușit, în sfîrșit, să urc. Palide de nesomn, resemnate, Zuța și soacra ei, Maia, stătuseră întreaga noapte ca sub asediu, aproape fără să se miște prin camere. N-aveau cum să știe - mi-au spus - dacă la etajul lor, șapte, zdruncinăturile fuseseră mai mari sau mai mici decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că „mai mult nu se poate”. „Vedeți, după ce terminați cu înmormîntarea, să treceți cu toții la treabă!”, îi subliniază primarul, ca și cum i-ar fi făcut nu știu ce hatîr. După plecarea femeii, în birou a pătruns un bărbat înalt, cu fața lustruită de nesomn (acea peliculă de sudoare de după o noapte nedormită), cu ochii înroșiți. „Mă numesc Ciuraru”, a zis. Și, fără să fie întrebat, a început să înșire că a dat la Stat atîta brînză, atîta lînă etc., dar n-a primit nici un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spune: „previziunea trecutului” e o mare iluzie. De pildă, de unde i se trage boala lui cutare? Ce simplu e de răspuns că de la o răceală, de la băutură, de la fumat, de la mîncare multă sau prea puțină, de la statul pe loc, de la nesomn etc. *„Simt că mă encanaillez!,” a exclamat C. mușcîndu-și o gheruță. „Nu pot să cred una ca asta: tu doar ești puternică”, i-am răspuns. „O, dacă ai ști ce tristă-i această putere...” Apoi a trecut la „subiect”, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
răspuns la scrisoarea mea. Întrucât nu 298 „România liberă”. C. Azoiții a avut amabilitatea să insereze nota despre activitatea noastră la „Galeria oamenilor de seamă”. 299 Când am plecat la sfârșitul lui 1974 spre casă, eram după 2 săptămâni de nesomn, cursuri intensive la Centrul de Îndrumare a cadrelor și cu gândul tot mai insistent - dublat de durere sufletească - că singura modalitate de a-mi recâștiga liniștea, era să părăsesc „Galeria” și să mă mut cu serviciul la Suceava. Ceea ce făceau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de întrebuințat mâinile în alte scopuri, i-am văzut pe oamenii de ordine care au asigurat buna desfășurare a paradei pe tot traseul. Oameni de tot felul, în pantaloni bleumarin și cămăși albe, obosiți de atâtea zile și nopți de nesomn. Pe aceștia, soții Ceaușescu i-au aplaudat. Ei sunt cei care, la o adică, ar urma să-i apere. Numai că respectivii aveau mâinile goale Poate și inimile! Ceaușescu a mai schimbat, în tribună, două-trei vorbe, prin translatori, cu unii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pus receptorul jos. Am sărit imediat în pantaloni și am îmbrăcat un pulover pe gât și pantaloni din bumbac. M-am ras rapid, mi-am dat cu apă pe față, m-am pieptănat. M-am uitat în oglindă. De atâta nesomn, arătam ca o plăcintă cu brânză turtită. Voiam și eu să dorm suficient, să mă simt bine, să duc o viață cât de cât normală. De ce nu mă lasă lumea-n pace? Ba unicorni... ba Întunegri... Ce legătură am eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]