758 matches
-
trei împreună și în urma lor rămase o dâră grea de tăcere. Căpitanul Klapka începu într-un târziu să tambureze ușor cu degetele pe masă, uitîndu-se pe sub sprâncene spre Bologa care se clătina pe scaun, cu fața zgârcită de o înfiorare nestăpânită. La masă nu mai rămăsese decât un sublocotenent de infanterie, foarte tânăr și posomorât, care nu scosese nici o vorbă și băuse câteva sticle de vin cu o lăcomie de bețiv precoce, și doctorul Meyer, un ursuz taciturn, suferind de insomnie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipe Marta ajunse în fața lui Apostol. Purta o bluză albă dantelată și o pălărie mică, de sub care se zbârleau cârlionții castanii. Îi erau obrajii aprinși, și în ochii de veveriță scânteia o veselie nestăpânită. ― Rodovica a umplut orașul c-ai sosit azi-noapte, ciripi ea, apropiindu-se. Te-am așteptat să vii, dar am pierdut răbdarea și iată-mă! Vorbea tot ungurește și cu atâta plăcere, că buzele-i puțin cărnoase tremurau. Apostol era buimăcit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gară pâlcuri de soldați se năpustiră asupra trenului ce pufăia și se smucea cu înverșunare înainte de a se opri. Ochii lui Apostol însă alergau nerăbdători printre oameni, mereu de ici-colo, cercetând aproape cu frică până ce, cu o lucire de fericire nestăpânită, se poticniră. Pe peron, în același loc unde rămăsese, ca și cum vreme de patru săptămâni nici nu s-ar fi clintit de acolo, stătea Ilona, scormonind, cu priviri din ce un ce mai îngrijorate, prin toate vagoanele, pe rând, încît fața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spăimântat, ridicând brațele. Apostol se urcă pe scaun și se lovi cu capul de ștreangul ce atârna de sus. Pălăria i se înfundase pe ochi. O scoase și o aruncă în groapă. În aceeași clipă izbucni un plâns gros, disperat, nestăpânit. "Cine plînge?" se gândi Bologa. Klapka se bătea cu pumnii în piept. Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorâtă parcă din rărunchii pământului. Ridică ochii spre cerul țintuit cu puține stele întîrziate. Crestele munților se desenau pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul dorințelor nestăpânite și-n contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și cântate am înșfăcat energia nebiruită; tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de aspirații inocente, năzuind împreună să ne
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Ăsta trebuie să fie dracu’!’“ își zise, și aruncă cu toată puterea ulciorul între coarne. Când zgomotul cioburilor se stinse, nimic nu se-ntâmplase! Buimac, se ridicase sprijinit în coate, și după o clipă de derută, izbucni într-un râs nestăpânit. Speriase o vacă! Uitase că pe drumul îngust pe care rareori treceau căruțe, oamenii își lăsau vitele la păscut. Numai toamna, când începea culesul viilor și recoltatul legumelor, drumul era circulat. Uite așa, din cauza unui gospodar care-și lăsase vaca
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Păi să știi, pe jos vei ajunge, numai bine pe la Crăciun! Simțindu-se dezamăgit, singur și deodată neajutorat într-o lume brusc străină, băiatul reacționă neașteptat pentru subdirector, dar firesc pentru vârsta și situația lui: izbucni într-un plâns de nestăpânit. Subdirectorul Cortez, impresionat de lacrimile la care nu-și închipuia că se va ajunge, pe un ton deodată grav, încercă să-l liniștească: - Stai, nu vezi c-am glumit? Cel mai bine ar fi, după părerea mea, să-l aștepți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Stelian Baboi scrie o carte moralizatoare și dacă omenirea ar aplica învățăturile autorului, ca singurul remediu de îndreptare a lumii, atunci viața pe pământ ar putea fi schimbată în bine. În finalul lucrării așteptat cu deosebit interes de lector, aproape nestăpânit, pentru că autorul încă din subtitlu sugerează o soluție miraculoasă care va schimba fața lumii, ni se dezvăluie drumul spre ,,îndumnezeirea" omului prin zece porunci concepute de autor, și ca fiind de inspirație divină. Cât de eficientă poate fi această soluție
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
vrea să-i asociem și pe alții comunicîndu-le brusca noastră fervoare. La fel cum, ne face plăcere și să ni le reamintim laolaltă cu cei cu care le-am trăit la vremea lor. Există În evocarea acelor lucuri un elan nestăpînit și o deosebită exuberanță, În ciuda faptului că limbajul pe care-l folosim, Împănat cu nenumărate tăceri pline de sens, este unul sincopat și relativ dezarticulat. Ne precipităm, de obicei, verbalizarea, copleșită de emoție, În rostirea unor nume, a unor scurte
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Toate acestea vădesc două lucruri: o arie de experiență omenească pe care altfel nu i-am bănuit-o și, pe de altă parte, o capacitate emotivă și o gingășie neașteptate la omul acesta violent și de atâtea ori atât de nestăpânit și de nemilos. Este doar un contrast între altele. Cum anume se unesc ele într-o singură ființă ca Ahile, trebuie înțeles și trebuie spus. Este ceea ce rămâne aici de făcut. Portretul interior: Ahile ca erou homeric atipic Am vrea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Toate acestea vădesc două lucruri: o arie de experiență omenească pe care altfel nu i-am bănuit-o și, pe de altă parte, o capacitate emotivă și o gingășie neașteptate la omul acesta violent și de atâtea ori atât de nestăpânit și de nemilos. Este doar un contrast între altele. Cum anume se unesc ele într-o singură ființă ca Ahile, trebuie înțeles și trebuie spus. Este ceea ce rămâne aici de făcut. Portretul interior: Ahile ca erou homeric atipic Am vrea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
democratice. Dar aceste limite sînt adesea laxe, participarea și controlul din partea poporului nu sînt întotdeauna intense, iar elitele politice și birocratice au o mare competență discreționară. În ciuda limitelor în privința controlului popular, elitele politice din țările democratice nu sînt despotice, de nestăpînit. Departe de acest lucru. Alegerile periodice le obligă să nu piardă deloc din vedere opinia poporului. În plus, pe măsură ce ajung la hotărîri, elitele politice și birocratice se influențează reciproc și se controlează una pe cealaltă. Negocierea între elite are propriul
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
societate distinctă bazată pe sclavie în cadrul statelor sudice ale Americii. Americanii de aici se deosebeau de compatrioții lor din statele nordice și vestice prin faptul că duceau două moduri de viață fundamental incompatibile. Rezultatul final a fost "un conflict de nestăpînit" care nu putea fi rezolvat, în ciuda efortului considerabil, prin negociere pașnică și compromis 4. Războiul civil care a urmat a durat patru ani și a dus la pierderea unui important număr de vieți omenești. Iar conflictul a continuat să existe
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
și să se dezvolte armonios după legile Mele ale iubirii. Îl mai privit o dată fix și prelung după care S-a retras. Totodată începuse forfota și activismul entităților răspunzătoare de întrupări. Sufletul său a fost cuprins atunci, de o jovialitate nestăpânită. Apoi îi apare Isus, radiind de lumină și strălucire, comunicându-i: Vei evolua în funcție de îndeplinirea misiunii pe care ai primit-o. Vei avea entități și îngeri, arhangheli specializați care îți vor facilita, te vor sprijini, îndruma, în funcție de liberul tău arbitru
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva opțiunea pentru "literatura de bas étaje", în speță pentru "mofturile" puternic impregnate de ironie, prin necesitatea unei acțiuni de plivire a câmpului literaturii de invazia nestăpânită a "spanacului", Eugen Ionescu susține că scrie Nu pentru a îndeplini "un act necesar de higienă literară"172, astfel încât nu este lipsit de importanță să observăm coincidența de viziune a celor doi scriitori asupra rolului terapeutic al denunțului critic, mascat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un fel de stilizare ironică 132 sau notare exactă a schimburilor de replici din care rezultă incoerența exprimării oamenilor necultivați, ambele procedee fiind împământenite deja de Caragiale. În schița Ce cere publicul de la un deputat, de exemplu, recunoaștem atât pălăvrăgeala nestăpânită a personajelor din Justiție, Art. 214, cât și iresponsabilitatea civică a "domnului" rătăcit din Petițiune: Doamnă, acestea sunt amănunte care, nu mă îndoiesc, au mare importanță în viața d-voastră, dar nu văd ce amestec pot avea eu. Veți vedea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
univers a cărui absurditate se precizează de la început ca formă a bizarului acceptat cu deplină seninătate. Categorica normă conversațională în formula "Fii relevant!", este ignorată dintr-un reflex al deprinderii de a da frâu unei fantezii verbale prin care aglutinarea nestăpânită a detaliilor nu facilitează decodarea mesajului, informația fiind, cu cât mai bogată, cu atât mai puțin pertinentă, încifrându-se de la sine: Domnul: ... deoarece nu plecase încă mătușa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelor minorilor, el nu aflase încă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În același timp se observă că, dacă în cea dintâi piesă, comicului încă i se mai impune funcția de încartiruire a absurdului, deriziunea glisează tot mai mult înspre tragic în trilogia amintită. În esență, așa cum sugerează titlul ales al acesteia, nestăpânita "sete" stârnită în deșertul existenței va fi sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima piesă, prin imaginea casei-tren, închisoare pe traseul prestabilit al "viitorului cel mai îndepărtat", obsesia golului se va proiecta mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
muritori!!!150 În același sens, Caragiale reușește să profetizeze apocalipsa limbajului, prin evidențierea stadiului agravant de sclerozare, denaturare și absurdizare a acestuia. Surprins în practica discursului la personaje pe cât de infatuate, pe atât de agramate, limbajul este sufocat de șuvoaie nestăpânite de incoerențe, inadvertențe, paralogisme, poncife, sintagme prefabricate inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
strigând: - Hai, măi Tudore... hai ieșâți... de când v-aștept?... glasul lui se auzea din ce în ce tot mai încet „hai Tudore... hai Tudore“. Anuca, fata pădurarului 35 Deodată gura i se lăți mult peste margini, izbucnind într-un plâns nestăpânit. Zăpada scrâșnea sub opincile țăranului... când întoarse capul, moșierul neclintit, stătea tot acolo ca o statuie. Vântul vâjâia printre crengile fagilor rămuroși... parcă, o ființă uriașă, gemea, abia trăgându-și sufletul, șoptind: „Anuuca... Anuuca!“ Cele din urmă raze ale asfințitului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca, să pară că nu-i singură. Pârvu mârâi amenințator și i se umflă părul pe gat și pe spate... Sultan sforăi pe nări, nervos, de nestăpânit, simțind în apropiere fiara. Anuca, cu stăpânire de sine, îl struni și-i liniști, pe amândoi cu glas blând și calm. Știa de la tatăl și bunicul ei ce să facă, față în față cu animalele sălbatice. Lupul, mare, cenușiu, stătea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îngrijit al lui Nieve crea un contrast plăcut cu stilul ei mai neglijent, cu uniforma prea lungă (pentru ca mai târziu, când trecuse printr-o fază de creștere rapidă, să ajungă prea scurtă), părul vâlvoi care îi cădea în onduleuri de nestăpânit în jurul feței și cărțile care nu erau niciodată învelite îngrijit, ci dimpotrivă, aveau mereu colțurile îndoite și arătau a fi fost asiduu frunzărite. În afară de un scurt răstimp în faza ei de prințesă, Darcey se ținuse departe de lecțiile de balet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe credincioși cât și pe cei fără credință, știi că pictura mea nu-i o pictură comodă, în biserica mea nimeni n-are voie să închidă ochii! A fost oare fulgerul de afară cel ce i-a întrerupt brusc șirul nestăpânit al cuvintelor sau, Aș putea s-o termin eu, Theo! Nu, Daniel! vine dinspre el răspunsul răstit, Încă n-am orbit de tot! Auzi?! Voi sfârși eu însumi biserica! Dar, și darul meu nu-și găsește continuare, Tu nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ieșit iarăși soarele, Să mergem, cu caietul lui Theo, neterminat, în mâna stângă, alături de fratele Rafael pe cărare, cum să-l înfrunt pe părintele Varava, l-am evitat zilele astea, când el mă aștepta la spovedanie și inima-mi bate nestăpânită, Unde ai fost, fiule? mă întâmpină cu zâmbetul mieros și plin de-o șiretenie pe care nu i-o mai văzusem, eu făcând un gest vag cu mâna, Ieșisem să mă plimb, ascund cu cât mai multă grijă privirilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
biserica, apostolii, îngerii, zeii cei din urmă rămași la ospățul nopții, aici e toată taina, a rămâne ultimul la masă chiar dacă, taina asta am aflat-o într-o peșteră de pustnic, prince d’orsay, vorbesc, vorbesc ca să-mi opresc gesturile nestăpânite, își lasă părul să cadă pe umeri, eu aș fi vrut ca gestul acesta să mai întârzie, Ți-ai mai tăiat părul! Da, din vârfuri, începe să se roadă și se rărește, nu l-am mai vopsit, mă doare usturimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]