808 matches
-
purpuriul îndepărtat al orizontului, tivită în luciul unei raze de soare. ... clipa, o rotundă boabă de rouă, imperceptibilă, o primă și subtilă atingere, a timpului rupt din nemărginirea vremii uitate. Acum, o prind în căușul mâinii, ca pe o mică nestemată, ieșită din cufărul vremii, și pentru un moment mă bucur de a ei unicitate...este a mea. Clipa, care acum s-a pierdut în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aur fin, am verificat cu propriii mei ochi! Atrași de atâta lux și confundând, spre nefericirea lor, mărinimia cu ostentația, negustorii ăștia veniseră din Fès, din Sousa, din Genova și de la Neapole, aducând cu ei săbii cizelate și încrustate cu nestemate, tapiserii, cai pur sânge și tot felul de mărfuri de preț. — Regele s-a arătat foarte încântat, mi-a povestit unul dintre acei nefericiți. A achiziționat totul cât ai zice pește, fără măcar să discute prețul. Eram covârșiți. De atunci tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi de vineri, în noua bazilică Sfântul Petru, încă neterminată. Aceasta dădea pe dinafară de lume în ziua aceea - cardinali, episcopi, ambasadori, cât și numeroși protejați ai lui Leon al X-lea, poeți, pictori, sculptori, strălucind de brocarturi, perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino, divinul Rafael, cum îl numeau admiratorii artei sale, era acolo, nepărând deloc slăbit de pe urma bolii care avea să-l răpună trei luni mai târziu. Papa triumfa sub tiară: — În această zi de Epifanie, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Zâmbi. Preț de o clipă, îl zărise oglindit într-o fereastră pe tatăl său, un spectru liniștit în cele din urmă, care ridică mâna în semn de salut înainte de a se risipi. Vitellius încerca să deschidă un cufăr bătut cu nestemate. — Ajută-mă! îi porunci lui Listarius. Băiatul deschise cufărul. Vitellius se aplecă deasupra lui și scoase dinăuntru o centură împodobită cu plăcuțe de aur. — Ajută-mă s-o pun, porunci cu glas răgușit. Și caută ceva de mâncare... Repede. Listarius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cărnoase și roșii ca focul. Apoi m-am așezat la umbra acelui cireș și, cum-necum, am adormit. Deodată, m-am trezit parcă pe un alt tărâm, unde totul părea magic - copacii erau încărcați de fructe multicolore și strălucitoare ca niște nestemate și toate ființele de acolo, de la animăluțe la păsări și cele mai micuțe insecte se grăbeau, de parcă aveau de împlinit o misiune. Eu mă plimbam uimită, când mi-a răsărit în cale Zâna-Vară, care era îmbrăcată într-o rochie verde
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
și până la bătrânii noștri veterani care cu pieptul încărcat de decorații și glorie de luptă deci îi avem astăzi în mijlocul nostru deci au venit pe drum de izbânde și glorie strămoșească deci prin urmare patriotismul străbun care este încrustat ca nestematele pe bijuteriile din Tezauru’ de la Pietroasele, dar mai e și Tezauru’ de la Moscova de recuperat că atunci era țarism și ne aliasem cu el, nu cu bolșevicii să facem unirea cu toți frații noștri așadar în faldurile sfinte ale tricolorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu se întâlnea așa ceva, nimeni nu le cunoștea. Oamenii erau Zei și nu aveau nevoie de nimic. Își creau totul și tot ce își creau era în folosul tuturora. Era acolo un Mag frumos ca dăruirea, ce purta în nimb nestemate de înțelesuri. Era Om la fel ca Oamenii din Început și curcubeu se rotea în zările sale. Când trecea înflorea fiorul dragostei pretutindeni. Se unduia în liniște pe răsărituri, pe orga culorilor... Lumina din el era Sărbătoare Veșnică. Nici o suflare
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
îngenunchează) Toți magii: “Dumnezeu este virtutea mea, scăparea mea și izbăvitorul meu” - zice un psalm al acestei țări binecuvântate. Să ne încredem Lui! Povestitorul: Care credeți că este cadoul lui Isus pentru noi? O monedă din aur de suflet ! Cu nestemata iubirii, cu rubinul de jertfă, cu safirul speranței și cu mărgăritarele lacrimilor ! Colindătorii se aud din ce în ce mai aproape. In aer rămâne mireasmă de brad, mireasmă de sfântă lumină. Intr-o iesle, un Prunc drăgălaș surâde păstorilor, surâde soborului de îngerași, surâde
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Vrăjitor pe viață. Remarcabil stilul ironic și ritmul adecvat situației al acestei foarte prolifice poete care reușește totuși să nu facă nici un rabat de la calitate. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată,/ Pomul vieții vesel fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată,/ Curcubeu în zare tremurând. Doinița Nistor, Spune. Un crâmpei din confesiunea unei poete născute la împreunarea apelor marelui fluviu cu farmecul straniu al bărăganului. Dar și un destin marcat, fără îndoială, de tristele melopei ale ierburilor uscate înainte de vreme. Eu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai vedeau uneori despărțite de gândul imaculat, îmi pierdeam glasul pe un ram de măslin, floare de mâine, floare de os, nu-mi mai simțeam nici minutele toate atingându-mi privirea melodios, îmi împărțeam toamne și veri îmbrățișându-mi clipele nestemate, tulburat ca un cer înnorat nu-mi mai simțeam nici minutele toate... Aveam Aveam o teamă dar teama s-a solidificat, aveam o moarte dar moartea s-a pietrificat, cine mă apără dacă nu pământul? cine mă apără dacă nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
desăvârșit în armonii. Spune Spune-mi că sunt ploaie roditoare Ce-nverzește un deșert uscat, Rouă-n dimineți, plăcută boare, Lacrimă de jar peste păcat. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată, Pomul vieții vesel fremătând, Versul plin de dor, o nestemată, Curcubeu în zare tremurând. Spune-mi că sunt stea strălucitoare, Zâmbetul din ochi nevinovat, Pulbere de cer vindecătoare, Murmur de izvor, gândul curat. Spune-mi că iubirea ți-e întreagă Chiar de-i cerul trist și plumburiu; Firul vieții infinit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sfere de lumină Ce se-nmănunchează într-o caldă stea Și mi strecoară-n simțuri stropi de rouă fină. Buchet de bucurii Ești mugurele meu de fericire, Ce înflorești înmiresmat în stele. în pomul vieții tale-ți prind iubire, Din nestematele simțirii mele. Ești soarele, sclipire de lumină, Care-mi aduce-n suflet înviere, Neprețuită viță, cu rod plină, Raiul ce, sfânt, revarsă mângâiere. Ești țărmul care-mbrățișează marea, Purificat de valuri nesfârșite, Aureolă peste toată zarea, Buchet de împliniri reînnoite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi retușează repede machiajul. Pulverizează pe mine un parfum puternic și îmi verifică rochia și podoaba de cap înainte de a mă ajuta să cobor din scaun. În timp ce mă ridic, mă simt precum o căruță mare și ruginită. Cordoanele pline de nestemate zornăie când se trag de pe scaun și cad la pământ. Strada e inundată de gărzile imperiale și eunuci. Kuei Hsiang, care așteaptă la poarta din față, îl primește pe ambasadorul Majestății Sale. Așezat în genunchi, Kuei Hsiang spune numele tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pantofi minunați. Dacă nu a suferit în copilărie, a suferit din greu și mult timp în calitate de soție neglijată, ca să câștige dreptul la această răsplată. Pantofii manciurieni cu tocuri înalte sunt de un bun gust desăvârșit, iar aceștia sunt acoperiți cu nestemate care sclipesc ca roua de pe petalele unui bujor de primăvară. Nuharoo plânge de fericire. În perioada lunilor în care împăratul Hsien Feng și cu mine pierduserăm șirul zilelor, Nuharoo devenise precum o fantomă ambulantă. Chipul ei trebuie să fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pene de păun și o pune jos în fața sa. Cine mă va urma? rostește el, vrând să iasă din sală. Restul membrilor din Regență se uită unul la altul. Se holbează la căciula lui Su Shun de parcă i-ar vedea nestematele și perlele decorative pentru prima oară. Prințul Yee, vărul primar al împăratului Hsien Feng, reacționează. El aleargă țipând după Su Shun: — Mare Consilier, vă rog! Nu are nici un rost să vă coborâți la capriciul unui copil. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noastră. În dimineața ceremoniei urcării pe tron, majorității miniștrilor importanți li s-a acordat dreptul de a merge în palanchine sau călare pentru a intra în Orașul Interzis. Miniștrii și oficialii erau îmbrăcați în splendide robe din blană, decorate cu nestemate. Colierele și căciulile cu pene de păun străluceau de diamante și pietre prețioase. La zece fără un sfert, Tung Chih, Nuharoo și cu mine am părăsit palatele. Am mers în palanchine la Palatul Supremei Armonii. Sosirea noastră a fost anunțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de propriile lui suferințe și-și aborda, cu și mai multă îndârjire, propria sarcină asiduă. Hideyoshi avea un stat major ciudat, într-adevăr. Nici unul dintre cei doi generali principali ai săi, pe care-i prețuia ca pe o pereche de nestemate strălucitoare, nu stătea bine cu sănătatea. Unul era bolnav cronic; celălalt trebuia să dirijeze luptele din lectică. Dar ajutorul considerabil pe care acei doi oameni i-l dădeau lui Hideyoshi le depășea posibilitățile. Ori de câte ori le privea figurile tragice, nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
forței creatoare. Până astăzi a tipărit zece cărți, însă, așa cum îl știu eu și așa cum se prezintă în momentul actual ca stare de sănătate și putere de muncă nu este exclus să ne mai bucure în viitor cu încă alte nestemate spre cinstea școlii românești și a slujitorilor săi devotați. Volumele realizate de profesorul și scriitorul Vasile Fetescu sunt cărți care au înglobat vasta experiență a unui educator cu vocație și tocmai de aceea ele ar trebui să fie cunoscute de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de un fast extraordinar, vorbea puțin și în cele mai multe cazuri, chiar deloc. O singură mișcare din cap sau un cuvânt de-al lui era considerat drept o favoare extraordinară. De la sultan, Duca iese cu sceptrul aurit, cu buzduganul bătut cu nestemate, care servea nu numai ca baston de mareșal, ci în mâna voievodului avea și o altă întrebuințare: ,,un boier putea fi bătut, dar numai de buzduganul domnesc. I se dă o masă de către marele vizir, apoi în fața lui se face
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-mi pari neasemuit Că luntrile nicee ce vreodat' Pe marea 'nmiresmată au croit Drum lin de apă și-au purtat Spre țărm natal, pribeagul nu-știu-cînd plecat. Sălaș aveam cîndva pe marea tumultoasa Dar chipul tău cel clasic, cu păr de nestemata Și vraja-ți de naiada mă țin acum acasă Visînd ce mare Grecia va fi fost aldată Și scene de mărire din Romă glorioasa. Acolo în arcada ferestrei luminate Mi-apari că o statuie, nemișcata! În mînă ții o lampă
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
dispoziția. Pășea într-o minunată stare de grație spre acest public care o aștepta cu atâta nerăbdare. Înainta sigură pe sine și pe arta sa. Prin aburirea luminoasă a lumânărilor zări, desigur, sclipirea diamantelor din decorațiile Marelui Komandir, dar și nestematele negre, mistuitoare, din spatele acestuia. Frisonă de plăcere, simțind deja adierea pasiunii și regretând că nici un bărbat nu putea vedea ce alchimie subtilă se punea chiar atunci în reacție sub pielea ei. Și, cu aceste gânduri, Nanone începu să cânte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
învăluit în acea aură aeriană a poeților în cătarea unui vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același tânăr care uitase să mai bată din palme după ce terminase ea de cântat. Iar cele două nestemate negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând. Era traseul celui mai hotărât bărbat. Era însuși Orfeu. Impresia o tulbură. Privea fascinată spre hainele lui. Mătăsuri, catifele, blănuri, falduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în parte... Uneori mă trezeam cântând, iar el îmi răspundea în versuri. N-am înțeles cuvintele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care făceau parte vizirul, câțiva emiri, zeci de ofițeri și de demnitari, femei vârstnice din familia sa, Împreună cu sute de străji și de sclavi, cu care a dus la Bagdad daruri de mare preț, camfor, smirnă, brocart, casete Întregi de nestemate, ca și o sută de mii de monede de aur. Califul i-a primit pe cei mai Însemnați membri ai soliei, a schimbat cu ei fraze politicoase, dar vagi, apoi, rămas Între patru ochi cu vizirul sultanului, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar Khayyam din Nishapur”. La Alamut, Mântuitorul porunci ca Manuscrisul de la Samarkand să fie venerat drept o mare carte a Înțelepciunii. Li se dădu În seamă unor artiști s-o Împodobească: picturi, miniaturi, un sipețel de aur cizelat, Încrustat cu nestemate. Nimeni n-avea dreptul s-o copieze, dar se afla așezată tot timpul pe o masă joasă din lemn de cedru, În sălița interioară În care lucra bibliotecarul. Acolo, sub Încruntata supraveghere a acestuia, câțiva privilegiați veneau s-o consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]