839 matches
-
acestor lucrări, este monografia de excepție a regretatului Aurică Simion - Preliminarii politico-diplomatice ale insurecției române din august 1944. Este, fără pretenții nejustificate, o carte de istorie care a făcut istorie din două motive, înainte de orice: 1 - datorită valorii sale intrinseci, netulburată profund de scurgerea anilor și deceniilor; 2 - datorită destinului ei, care, după cum este bine știut, a fost frânt (după cum și acela al autorului!) prin decizia absurdă a autorităților de a o elimina din circuitul științific, iar aceasta prin „topirea” parțială
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de oameni, dincolo de societăți și de epoci, ne permite să vibrăm la vederea frescelor de la Lascaux, să înțelegem codul lui Hammurabi, să apreciem Iliada lui Homer sau să acceptăm demonstrația riguroasă a unei teoreme geometrice. Mai mult, numeroase instituții traversează netulburate secolele și, chiar dacă se colorează în mod divers, de la o perioadă la alta, de la un loc la altul, ele își păstrează identitatea esențială. Toate lucrurile pe care le-am enumerat țin de domeniul faptelor și sunt observabile. Ele sunt universale
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ale irascibilității și nevoia cultivării răbdării. În Convorbirea duhovnicească XVIII și XIX el pune accentul pe liniștea, delicatețea, calmul și blândețea monahului ce nu mai este robul irascibilității. Chinovia devine terenul de antrenament unde monahul își dezvoltă ,,statornicia unei minți netulburate și tăria neclintită a răbdării” (Convorbirea duhovnicească XIX), căutând s-o unească cu Hristos în limita îngăduită de slăbiciunea omenească. Ascetismul și contemplația se întâlnesc în curăția inimii. În ultimile Convorbiri, Cassian îl pune pe Avva Pinufius să descrie transformarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe deplin conștient de faptul evident că arta nu devine niciodată mai bună, dar că materia artei nu e niciodată exact aceeași."276 Eliot consideră că istoria artei nu trebuie privită sub semnul unei evoluții continue în sensul unei ascendențe netulburate care echivalează parcursul cronologic cu o trecere de la inferior spre superior. Arta nu se supune, așadar, unor comparații cu rol ierahizator prin raportare la dimensiunea temporală Shakespeare e la fel de genial ca Homer sau Molière. Acest punct care presupune o divergență
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cum de la Duhul și în ce chip, nici unul din ei nu ne-a explicat. Nici nu era cu putință”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IV, III, în PSB, vol. 23, p. 50) „Se cădea să fie netulburat pântecele acela în care a pășit Creatorul universului! Se cădea să fie lipsit de orice frământare sufletească sufletul care a fost învrednicit să slujească unor taine atât de mare! Aceasta este pricina pentru care îngerul o vestește pe Fecioară înainte de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
superioară, vor fi neîncetat cu Hristos, privind adică frumusețea Lui dumnezeiască și negrăită 76”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Noua, Capitol unic, în PSB, vol. 41, p. 885) „În acel bine se găsește odihna netulburată, lumina nemuritoare, harul veșnic, moștenirea sfântă a sufletelor și o liniște fără de griji, nu supusă morții, ci scăpată de moarte; acolo nu e nici lacrimă, nici plânset - căci cum să fie plânset, acolo unde nu este cădere? -; acolo se găsesc
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ci ca însușiri, încât inima omului nu le poate bănui”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut, 13, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 351-352) „Acolo toate sunt liniștite și netulburate, neclintite și continue, netrecătoare și nedescrise, veșnice și nestricăcioase”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 66) „Starea viitoare a fericirii nu are sfârșit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 67) „Când este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
neîntrecute, precum și a unei libertăți și stăruințe neclintite în fața primejdiilor și chiar a morții 93. De altfel și cugetul ne-o spune că așa trebuia să fie niște prooroci ai Dumnezeului Celui mai presus de toate, încât față de ei liniștea netulburată a unui Antistene, a lui Crates ori a lui Diogene s-au dovedit simple jocuri copilărești 94, căci, pentru râvna lor față de adevăr și pentru libertate cu care certau pe păcătoși, ei au fost uciși cu pietre, au fost puși
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de a renunța la tot ceea ce nu servește unei înfăptuiri majore pe tărâmul gândirii, atunci ar fi fost poate mai potrivit ca el să-și aducă aminte de Spinoza sau de Kant. Aceștia au fost oameni pentru care o viață netulburată de evenimente exterioare, de drame personale a putut asigura ambianța propice unei reflecții tenace și prelungite.2 De îndată ce și-au recunoscut vocația, biografia lor nu a mai reprezentat decât o succesiune de pași prin care a luat naștere acea operă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu autoritățile prusace provocat de apariția cărții sale Religia în limitele rațiunii, Kant i-a pus capăt printr-un compromis nu unanim apreciat. Și-a recâștigat astfel acea liniște de care avea neapărată nevoie pentru a și urmări mai departe, netulburat, gândurile. 3 Ca student la Cambridge, Wittgenstein a asistat la cursuri ale filozofului George Moore. El a încetat în curând să le frecventeze, reproșându-i profesorului că prezenta și discuta ideile altora, în loc de a înfățișa gânduri proprii. Mai târziu, autorul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de "verbele" lui. Unii și-au revelat identitatea sub impulsul apei (Eminescu, Shelley, Elytis), ori sub acela al pământului. Individualități repetitive, mulți au scris în interiorul unui limbaj consacrat, stabilizat, impersonal, operând cu esențe gata-făcute; aceștia, numai continuatori, s-au topit netulburați în matca înaintașilor. La poetul Elegiilor, performant în cele mai variate partituri, amuzat să reorchestreze forme erodate, desuete ori obosite, să regândească arhitecturile moștenite, să re-liricizeze ceea ce căzuse în conceptualism, frapant e suflul inedit, intens novator, un limbaj presupunând implicare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Infernului; Ileana Mălăncioiu, statornic instalată în funerar, acționează unidirecțional, exorcizând în modul său particular, adică transferând realul în spectral și fantastic. Nici o consonanță cu mioriticul, acesta sfârșind într-o pacificare sui generis, moartea convertindu-se în amintire fastuoasă sub o netulburată boltă astrală. După Pasărea tăiată (întâia ei carte) începea o lungă călătorie fără iluzii; adânciri în psihismul tragicilor greci, în Shakespeare, Dostoievski și Kafka (invocați în eseistica din Vina tragică, 1980) îi dezvăluiau la rece genunile omenescului problematic, în criză
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
eu gîndesc" este unitate originară la Kant. În termenii lui Descartes s-ar putea spune mai departe "gîndesc deci exist". Dar simpla existență nu e ființare, în termenii lui "eu sunt". Pot fi și fără să gîndesc și conștiința rămîne netulburată. A gîndi prea mult poate fi o ispită. Credința e superioară. Cred și știu. Le croire pour le voire" cum titrează Marion pe linia lui Augustin, Pascal și, desigur, a tuturor cărților sfinte. "Cred Doamne, ajută necredinței mele !" Văd, cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
numai o minoritate a întors spatele plăcerilor materiale. De fapt, n-a existat niciodată un moment real de pierdere a interesului ori de ostilitate masivă față de activitățile de consum mercantil. În vreme ce ideologia dominantă anatemiza fetișismul mărfii, aspirațiile consumeriste își continuau netulburate cursul. Dacă, una peste alta, consumatorul de produse de folosință îndelungată încearcă puține sentimente de decepție, aceasta se întâmplă pentru că raportul față de obiectul utilitar e însoțit de o așteptare limitată, punctuală și nu se referă la întreaga existență. Nimeni nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mercantile - ca una din căile privilegiate ale fericirii. Atât timp cât cultura vieții de zi cu zi va fi dominată de acest sistem de referință, dacă nu vom avea de înfruntat vreun cataclism ecologic sau economic, societatea de hiperconsum își va continua netulburată cursa. Dar în ipoteza apariției unor noi modalități de evaluare a satisfacțiilor materiale și a plăcerilor imediate, se impune un alt mod de a gândi educația, iar societatea va face loc unui alt tip de cultură. Mutarea următoare va implica
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pentru totdeauna. Numai că noaptea din Macbeth nu va fi refugiul visat, ferit de orice privire și învăluit în tăcere. Actul al doilea se deschide într-o beznă adâncă: toate făcliile cerului s-au stins. Nu e totuși o noapte netulburată; dimpotrivă, e o noapte torturată de coșmarul fărădelegii plănuite, bântuită de fantome, de întâlnirea cu alterități primejdioase. O noapte populată de viziuni malefice, de imaginea înfricoșătoare a pumnalului însângerat, o noapte când, în mintea răvășită de spaimă a lui Macbeth
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Visul..., totul se petrece ca și cum noaptea de aici ar închide în ea amintirea nopților din Hamlet, Iuliu Cezar sau, de ce nu, a aceleia din Macbeth. Titania adoarme legănată de cântecul alaiului ei de zâne, menit să-i aducă un somn netulburat de vise urâte și să alunge din preajmă-i toate animalele nefaste (animalele prezente în ritualurile vrăjitorești, animalele de care sunt însoțite și vrăjitoarele din Macbeth). Cu toate acestea, nu va cădea ea în capcana alterității sălbatice atunci când se va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Înmormântare într-un mausoleu, „august sanctuar al virtuții și al nobleții” dedicat eroilor neînfricați, demni de o binemeritată glorie postumă. Numai că în inima acestei „frumoase morți”1 a viteazului destinat să rămână în amintirea tuturor, o amintire pașnică, senină, netulburată de prezența fantomelor se strecoară, iată, neliniștitoarea ambivalență a sângelui vărsat cu prilejul funeraliilor. Sânge adus ca ofrandă sufletelor strămoșilor acestor eroi dispăruți și menit să le potolească suferința și să-i îmbuneze, astfel încât cei vii să nu fie terorizați
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în cale Femeia cu șobolani. Paralelismul este evident. Despre experiența trăită pe piscuri, vânătorul din Micul Eyolf va vorbi mult mai târziu, mulțumindu-se ca, în primul act, să evoce doar transformarea „ascunsă de aparențe” produsă în el în singurătatea netulburată a înaltelor platouri. Abia la sfârșitul piesei, când își va afirma încă o dată hotărârea de a se întoarce de unde plecase, el va povesti prima sa ascensiune pe munte, sentimentul avut atunci că nu va mai reveni niciodată în acele locuri
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu-i murise tatăl într-un azil de nebuni pentru că spusese adevărul?) și că nu există odihnă după cumplita oboseală a vieții și nu există evadare din temnița ei decât printr-o moarte eliberatoare, luminoasă, prin cufundarea într-un somn netulburat de vise, prin intrarea într-un spațiu nelocuit de fantome. Un spațiu liber de fantome? Dar asta înseamnă sfârșitul teatrului. Căci frumoasa și luminoasa moarte va suprima acea zonă care, despărțind viața de neființă, de neant, reprezintă teritoriul revendicat dintotdeauna
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
viziune peste măsură de optimistă a unei lumi În care domnește Iubirea este, În cele din urmă, binecuvîntată de Creatorul universal, rege al sorilor și stelelor, al Demonilor și al Zeilor, al Domniilor eteree, ce au În stăpînire lăcașuri fericite, netulburate de vînt, În Elizeu, dincolo de pustiul Înstelat al cerului 8. „Binecuvîntata” și „măreața Republică” a eonilor, un fel de Pleromă formată În jurul unui Dumnezeu necunoscut, se manifestă printr-un glas anonim, Încuviințînd Înlăturarea despoticului Jupiter. SÎnt evidente analogiile dintre mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
filolog, bibliotecar academic, de istoric și critic literar, toate edițiile Eminescu dintre 1883 și 2000. Le supune unei radiografii ce ia în calcul cauzalitatea lor ascunsă, meritele și scăderile, cu voluptatea solitară a justițiarului împătimit de Eminescu, dublată de seninătatea netulburată a celui ce știe totul și încă ceva pe deasupra despre viața și opera Poetului. Cartea în două volume la care ne referim este rodul amplificării tezei de doctorat, susținută de N. Georgescu în 1997. Autorul se comportă ca și cum ar ști
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al unui cunoscut care trece pe la el, sigur e ceva suspect după ușă. Așa că moșul ia o tigaie și dă cu ea în ușă și hoțul, care nu se aștepta să fie cineva acasă și spera să-și facă treaba netulburat de nimeni, se sperie la rîndul lui și face infarct, cade lat în fața ușii, moare, poate era mai slab de inimă, hahaha. Hai să aducem și noi o tigaie și să izbim cu ea în ușă, să vedem ce se-ntîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Popa Radu din Peșteana. Un alt document din 1622 dat de către ,, Eu Radu Voievod domn a toată țara Ungrovlahiei(țara Românească), fiul prea bunului, răposatului Mihnea, judecă și Întărește stăpînirea postelnicului Necula din Glogova fiul și moștenitorul lui Lațco, să stăpînească netulburat ocinile din Baia și Costești precum și cele din Crainici. ” Cine Îl tulburase? ,, În zilele lui Șerban Voievod (domnitor al țării Românești Între 1602-1610 și 1611), Necula, el a căzut Într-o nevoie, astfel a pus zălog partea sa de ocină
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de a merge la școală. De aceea, se poate spune că pentru Creangă copilăria nu este doar o etapă a vieții, ci o calitate a ei,un mod de a fi. Amintirile lui Nică curg senine și lipsite de insinuări, netulburate de vanitate, însușirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună, de sagă și șovialitate, care îl intâmpină pe cititor de la prima pagină și se menține fără știrbire până în final. Dar pentru copilul Nică, imaginea părinteluiăpopii) rămâne pentru totdeauna asociată
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]