693 matches
-
cei dispăruți, prizonieri, răniți sau decedați. Ne gândeam de fiecare dată că tata putea fi unul dintre ei. Dumnezeu însă ne-a ocrotit cu multă milă și grijă. După câteva luni peste un an s-a întors acasă viu și nevătămat. Cât a fost tata pe front, mama, Oltea și cu mine nu dormeam niciodată în casă, de frica bombelor, care umpleau văzduhul spre Dornești (unde a fost și podul peste râul Suceava bombardat). Noi stăteam zi și noapte în râpă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în viață. Cei care i-au salvat au fost: Iftemie Ciotău, Nicolaescu Vasile (Mocica), Grigoraș Toader (Chiron). Aceștia au pătruns printre căpriorii în flăcări înăuntru și învelindu-i în niște pături, i-au scos pe copii în curte vii și nevătămați. Acești vecini de ispravă au încercat să distrugă focul cu gălețile de apă scoase din fântâni, dar munca lor a fost zadarnică. Mulți se întrebau, cum îi va pedepsi pe copii, dar domnul Olinici Dumitru s-a dovedit un costișan
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
observat că scrisoarea este către autorul ce merită pe drept felicitări și urări de succes. Mi-a spus mie, Însă, că a vorbit despre publicarea acestei lucrări cu dl. Teodorescu... Rămâne deci de prezentat acolo . Sper ca pachetul să ajungă nevătămat la destinație. Vă doresc toate cele bune și În primul rând, multă, multă sănătate, c-apoi e și spor la toate. Cu drag, Melanica </citation> <citation author=”OSTAP Melania” loc=”Iași” data =”8 ian. 1983”> Dragii mei, Mulțumesc frumos pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
relata că „prea puțini izbuti a răzbi, cu toate că fură tăiați 125 de tătari care, mergând după jafuri, se răzlețiră de ai lor”. N. Iorga, acordând credit spuselor lui Baltazar de Piscia, a fost de părere că tătarii s-au întors nevătămați „cu tot ce câștigaseră”, Ștefan cel Mare „cu toată oastea sa, apăsat de mâhnire, o apucă spre Dunăre, ca să le curme turcilor calea”. Dlugosz, în schimb, vorbește de o mare izbândă obținută de Ștefan cel Mare. Deși se temea de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oșteni, l-a înfruntat pe Ștefan. Au căzut morți de o parte și de alta și, cum lui Soliman îi veneau în ajutor alte trupe, Ștefan se retrage cu oamenii săi în tabăra de dincolo de Pârâul Alb, „unde a stat nevătămat apărându-se cu artileria și pricinuind pagube turcilor, când se retrăgeau”. Descrierea făcută de Angiolello o întâlnim făcută cu aproape aceleași cuvinte într-o cronică spaniolă, publicată, la noi, de curând. Atacul lui Ștefan face parte din tactica de luptă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Letopisețul lui Ștefan cel Mare, p. 48). În Letopisețul de la Putna no. 1 scrie: „a fost războiul cu Hronet la Bulgari pe Siret. În acest război a căzut Ștefan voievod de pe cal, dar Dumnezeu l-a păzit și a rămas nevătămat. Iar lui Hronet i s-a tăiat capul”. În Cronica moldo-polonă se spune că domnul „a căzut sub cal în acea bătălie, însă nu a pățit nimic rău”. „Pe Hronet prinzându-l, a pus de l-au tăiat”. În Cronica
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se înșiră pe mai multe pagini. Polonii au pierdut un număr foarte mare de care, iar Fr. Papée crede că jumătate din ele au rămas în mâinile moldovenilor. Istoricul nu indică sursa, dar dacă avem în vedere că au trecut nevătămate carele regești, în 25 octombrie, iar o altă parte era răsturnată, închizând moldovenii cu ele drumul din codrii, în timp ce la intrarea din pădure mai erau care, în dosul cărora s-au refugiat polonii, ca până la urmă să fugă și să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Simpla ieșire din trupul spintecat (pe lung, deci are formă de șarpe) certifică reușita ritualului: „O dată când îl lovea,/ Scorpia afar’ ișea,/ Paloș din gură că loa,/ Pân’ la coadă să spărgea,/ Pă coconi că mi-i găsea,/ Ierea vii, nevătămați,/ Numai dă bale spurcați...”. Scorpia este numită într-o variantă „zmeoaică”, fapt ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care va înlocui imaginea feminină în etapa viitoare, semn că vârsta anterioară a fost abolită complet: „Ia ieși, maică, ia ieși, taică,/ Să vezi maică, ce-ai scăldatu,/ Ce-ai scăldat, ce-ai d-umbăiat!/ Ți-am adus leu legatu,/ Viulez, nevătămat!/ Nimeni nu-l auzeară./ El avân’ d-o ibovnică,/ Ibomnica l-auzeară,/ Furca din brâu lepădară,/ Tare-afară mialerga-ră” (Lupșanu - Călărași). În basme, pregătirea pentru drum include turta de cenușă plămădită de mama eroului, aceasta fiind hrana lui pe tărâmul infernal; în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
agrare pentru imaginarul animalelor invazive Fala cerbului este „analogon strigării împăratului”, a cărei finalitate este, desigur, o căsătorie: „Strigă-n lume, cine strigă?/ Giunelui bun!/ Strig-on dalbuț împărat:/ - Cine-n lume s-o afla/ Să m-aduc-on leu legat,/ Leu legat, nevătămat,/ Îi dau fata gi soțâie/ Giumătace gi-împărăție,/ Toată, întreagă-a lui să fie” (Dobra - Hunedoara). Cu scenariul acesta ne situăm în vecinătatea basmelor, unde Făt-Frumos trebuie să răpună diferite fiare pentru a se însura. V. I. Propp identifică în acest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
baladă pe înghițirea cu totul, fără distrugerea trupului, oferă un alt indiciu al sensului ei ritual: „Ăl mai mare ce-mi făcea?/ De haine se dezbrăca/ Și-n găleată s-așeza,/ Drumu-n puț frate că-ș da,/ Și Scorpia l-nghițea/ Nevătămat, cum era!”. Apariția lui Mircea, ciobănaș, imediat după ce mezinul își face cruce și vrea să meargă după frații cei mari, este ca și în Șarpele I(7) una miraculoasă și poate fi pusă pe seama puterilor mezinului. Și el cel mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
țiu și eu de mănunchi./ (...)Dar Scorpia ce-mi făcea?/ De necăjită ce era,/ Drept în sus că s-azvărlea,/ Cu gura proțap ieșea/ Ca să cuprinză lumea/ Și prin paloș că trecea,/ Pân’ la coadă se spărgea/ Și doi frățiori ieșeau/ Nevătămați, cum erau”. Saltul în statutul de inițiat este, în această baladă, de două feluri: frații mai mari trebuie să coboare în pântecul monstrului și săși piardă identitatea slabă, de bieți coconi neexperimentați, în timp ce mezinul, în cazul căruia vitejia se află
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
comuniste. Cenzura nu funcționa după un criteriu foarte clar. Erau momente când controlul devenea extrem de drastic. Dar erau și momente când porțile cenzurii se deschideau neașteptat. Trebuia să prinzi acest moment. Eu am avut norocul să trec prin ele aproape nevătămat. Sigur, mi-au fost cenzurate 10-15 poezii și anumite sintagme au suferit transformări. Atunci mi s-a părut a fi o crimă. Acum schimbările operate mi se par nesemnificative. Am avut norocul să lucrez cu un editor temperat, care înțelegea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fură pierdute, dispărură bărci, parâme și mult echipament... Niciodată nu mai văzusem un cer atât de amenințător, zi și noapte ardea în flăcări ca o forjă; fulgerele vărsau flăcări cu atâta putere că nu odată mă gândii cum de rămăseseră nevătămate catargele. Fulgerele izbucneau atât de puternic și erau atât de groaznice, încât toți gândeam că toate corăbiile se vor scufunda dintr-un moment în altul. Oamenii erau peste măsură de istoviți și doreau să moară cat mai curând, în dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nimic. La drept vorbind, nu aveam nevoie de bani. CÎteodată conduceam pe la țară cu o pușcă de calibrul 22 și trăgeam În găini. Periclitam circulația cu stilul meu nesăbuit de a conduce pînă cînd un accident, din care am scăpat nevătămat În mod uluitor și miraculos, m-a speriat și m-a convertit la prudența normală. Am mers la o universitate dintre cele Trei Mari, unde mi-am dat licența În literatură engleză, din dezinteres pentru orice alt subiect. Uram universitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dos. C. Arion, speriat și prea vecin cu teatrul scandalului, în strada Corabia, și-a închis porțile și a telefonat la prefectură să vină armata. A și venit, poliția noastră sta ascunsă, cel puțin șefii. Pe stradă trecură în birje, nevătămați, Stere și Simionescu Râmniceanu. Tot[ul] a fost rezervat germanilor. Deodată sosi în trăsură colonelul Koch, comandantul pieței, și cu sabia scoasă ordonă trupei să tragă. Aceasta însă nu se execută, din ordinul lui Mackensen. La orele 1 sosiră patru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui și i-a tras o mama de bătaie cruntă. După această ispravă, obosit deja de efort, s-a dus în camera lui, s-a așzat la birou și a deschis sertarul. Ochelarii lui se aflau în sertar, înregi și nevătămați. În clipa aceea, lacrimile i-au țâșnit din ochi ca dintr-o fântână arteziană. A luat ochelarii și cu ochii împăienjiniți și cu gura strâmbă, pugită de emoție, s-a dus și fără să poată articula vreun cuvânt, i-a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nu era deloc comic, cum s-ar crede și cum aș vrea să mi-l reamintesc aci, din rușine și din teamă de cititor, căci nu totdeauna virtutea, rațiu nea, bunul-simț, decența și cuviința noastră de acasă biruie și scapă nevătămate din această Încăierare cu instinctele noastre greu domesticite, cărora, În ce mă privește, le-am purtat Întotdeauna frică și respect. L’homme n’est ni ange, ni bête et le malheur veut que qui veut faire l’ange fait la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Însă de atmosfera locului. Austeritatea zidurilor, a chipurilor omenești și a moravu rilor din acest târg străvechi, În care nici o piatră nu se clintise de la locul ei de sute și sute de ani, rămăsese și ea nezdruncinată, Încremenită În prospețimea, nevătămată și ea, a cerului și a aerului, a apelor și a pădurilor și a Întreg peisajului de primpre jur, de un farmec necunoscut nouă, celor câțiva, a căror peregri nare pe aceste locuri, fără să ne Întrebe cine, cum și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
larg, exagerat, despre planurile sale literare și i-a descris detaliat viitorul său pe care-l vedea în culori strălucitoare. Mama s-a bucurat, s-ar fi bucurat în orice situație, numai să-l știe aici, lângă ea, viu și nevătămat. Seara, fratele meu a luat trenul spre București, orașul viselor sale de mărire, orașul gloriei sale viitoare. *** În noaptea care a urmat după plecarea lui Vlad, și-a făcut iarăși apariția pe stradă duba aceea neagră. A frânat în fața porții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fericit chibrituri, unul după altul. A mai apucat să zărească încântat cum se înalță și se întinde vâlvătaia uriașă, supremă. Cum cuprinde așezarea și o înghite. Serenite a pierit, dar nu de apă, ci de foc. Cel care a scăpat nevătămat este și în versiunea aceasta absolută bătrânul cu părul alb, personajul bine cunoscut mie și care-mi displace profund pentru ce a fost, nu pentru ce este, anume, desigur, Cameniță... Așadar foc, nu apă?... Întrebător, ridic ochii din paginile cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am scăpat nevătămați.“ Aceste aventuri de tinerețe - străbătute de veselie, umor și de o ironie Îndreptată adesea către sine - sînt În căutarea spiritului peisajului, și nu numai a decorului. Acest „spirit“ este de găsit În apariția neașteptată a cerbului: „Mergeam Încet, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
revendică victoria asupra Médanos-ului. De aici Încolo am preluat eu comanda, accelerînd ca să recuperez prețiosul timp pierdut. Dar una dintre curbe era acoperită parțial de un nisip fin, și - zdrang!: cea mai urîtă căzătură din toată călătoria. Alberto a scăpat nevătămat, dar piciorul meu a fost prins sub cilindru și ars, lăsîndu-mi un semn de bună purtare dezagreabil, care a durat destulă vreme, fiindcă rana nu se mai vindeca. O ploaie torențială ne-a obligat să ne căutăm adăpost la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am scăpat nevătămați. Ajutați din nou de scrisoarea de recomandare dată de „presă“, am fost găzduiți de niște nemți, care s-au purtat foarte bine cu noi. Pe timpul nopții, mi-a cam mers burta și, de rușine să nu las În urmă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de patrie și de familia lui, Castilia se pierde într-o tovărășie pernicioasă și mai mult decât dubioasă, căutând să dejoace planurile unui dușman puternic și isteț. Noi nu-i mai dorim victoria, ci doar să se întoarcă viu și nevătămat în țara lui și nu ne dorim altă fericire decât pe aceea de a-l revedea! (Asediat și șantajat de o studentăcrampon, precum și de familia acesteia, Giglio fu nevoit să se căsătorească cu dânsa, după ce, din motive de supraviețuire, se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]