14,384 matches
-
cult ș spații de închinăciune și de învățătură deschisă, prin cărți minunate ș originale și traduceri. Vezi stilul Brâncovenesc, mai-nainte, ale lui Matei Basarab, Vasile Lupu ș.a.m.d. Pentru multe din faptele lor creștinești, unii domnitori s-au nevoit în suferință, devenind martiri. Trecerea numelui lor, prin canonizare, este un act de recunoaștere în veac, de prinos adus memoriei acestora. Cum limba română, începând din sec. al XVI-lea, dă semne de oficializare, fie și prin acte administrative sau
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
ceva atît de anormal", murmură cu falsă candoare istoricul Răzvan Theodorescu, părînd a nu-și da seama că dialectica anormalității îl include și pe d-sa și nu în postura cea mai convenabilă. Cu atît mai vîrtos, cu cît e nevoit a admite: Desigur că oamenii televiziunii filmau uneori tendențios, filmau zone de goluri, figuri patibulare". Asta o știam de mult. Un alt punct de vedere eminamente personal al d-lui Răzvan Theodorescu constă în denigrarea Pieței Universității sub raportul disocierii
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
aflat un refugiu... M.M.: Este adevărat. Noi am privit totdeauna lumea cu ochii larg deschiși. Suntem o țară cu ieșire la mare, care a trebuit să se lupte strașnic cu englezii, portughezii și spaniolii... Noi știm ce înseamnă să fii nevoit să te impui. Apoi activitatea comercială conferă mentalității un caracter laconic și pragmatic. Important din perspectivă literară este faptul că spațiul nostru lingvistic este redus. Suntem familiarizați cu traducerile și cu literaturile străine. Cît despre scriitorii olandezi contemporani - noi suntem
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Nu se întorc ei acasă" - declara, cu ani în urmă, un decan de facultate - "pentru că nu-și lasă salariile bune din Occident"... Iată, însă, unii s-au întors "acasă", sperînd să-și regăsească un rol util. Curînd ei au fost nevoiți a face cale întoarsă: intraseră în țesutul intern de intrigă individualistă care domnește în țară. 2) Bineînțeles, există dorința "să se revizuiască", dar "să nu se schimbe nimic"! În aceste împrejurări România pare a-și urma drumul unui slogan mai
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
locotenent colonel) și începuse a avea opinii politice foarte critice despre România, în special despre atotputernicia Partidului Liberal. În 1918, cînd rușii bolșevici încheie cu Puterile Centrale Pacea de la Brest Litovsk, lăsînd România singură și fără armament, țara a fost nevoită să încheie armistițiu cu inamicul. Situația era foarte grea. Atunci găsește Carol să se angajeze în legătura sa amoroasă cu Zizi Lambrino. La începutul lui septembrie, părăsindu-și regimentul (ceea ce însemna, de fapt, dezertare) cei doi amanți ajung la Odessa
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
chiar de la începutul domniei. Dar a intervenit, puternic contracarantă, criza economică mondială. Argetoianu, care se considera un geniu financiar în vremuri normale, acum a capotat lamentabil. Și, în 5 iunie 1932, N. Iorga a semnat demisia cabinetului. Regele a fost nevoit să renunțe la formula sa de autoguvernare, să apeleze pînă în noiembrie 1933 la guverne național-țărăniste și, apoi, din noiembrie 1933 să revină la liberali, cu al cărui lider politic, Ion Gh. Duca, se conciliase bine încă în 1930. Regele
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
în care, în zorile "liberalizării" îngăduite tactic de cîrmuirea comunistă, Pavel Chihaia e angajat de către George Oprescu, directorul Institutului de istoria artei, care i-a fost profesor la Facultatea de litere, la secția medievală a Institutului. Scriitorul recunoaște că e nevoit astfel "a lua viața de la capăt". Inițial fără pregătirea trebuitoare, a trecut, constrîns de circumstanțe, la studiul artei Evului mediu, sarcină pe care și-o asumă cu o rîvnă exemplară: "Nu am evitat aventura. De altfel, nu aveam de ales
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
scriitorul pleacă cu soția, așezîndu-se mai întîi în Franța, unde însă "era foarte greu de trăit", apoi la München, unde li s-a asigurat locuință, un ajutor îndestulător și, în scurtă vreme, locuri de muncă. Dar fiul emigranților a fost nevoit să rămînă în țară. Așadar a intervenit una din acele tipice încercări dureroase la care autoritățile statului concentraționar îi supuneau pe cei ce nu doreau altceva decît exercitarea, firească în lumea civilizată, a drepturilor omului: "S-a pus problema alegerii
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
într-un con de umbră politic. Continuatorii spiritului înnoitor ajung foștii lui colegi munteni și aceștia nu-l prea agreau. A mai fost ministru de Externe în 1877, în care calitate a declarat, în parlament, independența țării, apoi a fost nevoit să se mulțumească numai cu mandatul de deputat sau senator, nemaiocupînd nici o demnitate publică în stat. Dar cuvîntul său, atunci cînd îl rostește, era temut și ascultat. În 1891, bolnav, moare la 74 de ani, pe masa de operație a
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
numit, fără să precizez însă că "hlizirea" aceasta, extinsă dinspre proză la poezie și chiar la critică, e o formă de bășcălie textuală limitînd artisticul la sfera epidermică, la reacțiile în lanț ale bunei dispoziții, care include printre componentele ei nevoia de maculare și stîlcire". Din acest unghi al expresivității ludice, Cornel Regman are, în raport cu junii literatori din prezent (cu �hliziții"!), o poziție asemănătoare cu cea a lui Geo Dumitrescu față de Marin Sorescu și de aceiași barzi ai �generației '80".
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
Parhon, Cristina Dumitrescu. După revoluție, echipa s-a schimbat: Dumitru Solomon, Alice Georgescu, Victor Parhon, Magdalena Boiangiu, Cristina Dumitrescu, Marian Popescu, concepția grafică - Adriana Grand. Nu mult după '96, din lipsă de fonduri de la Ministerul Culturii, finanțatorul unic, - revista este nevoită să-și întrerupă activitatea. O situație bizară care a lăsat lumea teatrului fără nici-o publicație. În '98 - o altă echipă o preia, în frunte cu Florica Ichim. Dumitru Solomon înființează revista Scena, susținută de trustul Media PRO. Sigur, cele două
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
operele literare nu pot fi "aliniate la standarde mondiale", specificul nu poate fi nivelat precum tarifele, produsele industriale, activitatea întreprinderilor, legislația etc. Globalizarea "made in America" întîmpină rezistență în Europa mai ales din partea apărătorilor tradițiilor culturale... chiar dacă bătrînul continent e nevoit să recunoască faptul că, după ce vreo cinci sute de ani a dominat planeta cu sistemul de valori și cultura lui, în lumea policentrică și multiculturală a secolului XXI Europa nu mai e buricul pămîntului. Dar, după cum spunea Ryszard Kapuscinski într-
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
nu e mediat de nici un artificiu. Textele noi, precizările, sînt un fel de indicații de regie, un metatext pe care autorul îl simte ca necesar, după o întreagă carieră de fanatic al adevărului integral. Față de cine a simțit acest autor nevoia să se autodenunțe și cui îi sînt adresate aceste precizări? Tuturor celor care spun azi, din uitare, din indiferență sau din ipocrizie: cînd s-a întîmplat asta?, cum a fost posibil? îmi vine greu să înțeleg! E o polemică aici
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
un anumit fel și pot spune și eu că am fost ocrotit, dar în urma unor momente de gravă vulnerabilitate și primejduire a ceea ce aș putea zice că a fost să fie soarta mea. Cînd, în 1952, părinții mei au fost nevoiți să părăsească satul, au făcut-o numai din pricina mea. După terminarea școlii elementare, mi s-a spus că nu voi avea posibilitatea să-mi continuu studiile, bunicii mei fiind înregistrați drept chiaburi. Nu erau foarte bogați, aveau vreo 15, 16
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Maria Simionescu și dl Alexandru George, la Editura Minerva. Într-adevăr, stranie opinie și trist diagnostic care va fi contrazis puternic de opinia publică și de tot ce este însemnat în critica literară românească timp de aproape un secol. Sîntem nevoiți să constatăm uluiți și indignați că între opinia din 1891 a lui Sturdza și cea din 1908-1912 a lui Lovinescu deosebirile de apreciere sînt, totuși, atît de minimale încît aproape că s-au ivit din același trunchi de cecitate obtuză
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
mai ofensiv al seriei este desigur plod, căruia și DEX-ul îi indică valoarea stilistică: "astăzi peiorativ". Cuvîntul poate fi folosit atît ca termen de relație familială - "și-a făcut nervi cînd a vrut să-și filmeze plodul neastîmpărat, fiind nevoit să-l scoată de urechi din apă" (Evenimentul zilei = EZ 2773, 2001, 11) - cît și pentru desemnarea doar din punctul de vedere al vîrstei. în cazul lui puradel - "un puradel abandonat pe stradă se află acum și el sub tratament
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
să ne îndepărteze de "litera" cărții, dar nu este mai puțin adevărat că, în subtext, se vor găsi întotdeauna suficiente argumente pentru a le susține. Să ne gîndim de pildă la cazul Antigonei sau la cel al lui Hamlet, ambii nevoiți să se confrunte cu limita impusă de o "ordine" politică nedreaptă, sau la fanaticul ofițer din Colonia penitenciară, care elogiază aparatul de înscriere a pedepsei direct în corpul condamnatului, sfîrșind prin a-i demonstra utilitatea cu prețul propriei vieți. Sînt
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
în care s-au implicat specialiști în pedagogie mai mult sau mai puțin adevărați, pare că s-a uitat un lucru: terminologia oricărui domeniu are nivelurile ei specifice de accesare. Un ziarist, fie el și unul de marcă, nu e nevoit să o cunoască (sau să creadă că o cunoaște) la nivelul unui cercetător în domeniu, dar unui profesor trebuie să-i fie mai familiară această terminologie decât ziaristului. Nu pentru că ăsta ar fi trend-ul impus de luminații într-ale
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
aplicarea tuturor metodelor de remediere a situației, perfect valide teoretic în orice sistem logic. Problema e că timpul de care dispune un intelectual de treabă pentru analiza și sinteza acestor metode este limitat: crocodilul îi mănâncă piciorul și el e nevoit să-l gâtuie în cel mai barbar mod posibil. Concluzia e seacă: "Sunt situații când apărarea civilizației cere încălcarea normelor de civilizație". Noua viață e o schiță ce poate fi interpretată în cheie existențialistă și care vorbește despre începerea unei
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
fundamental că un scop colectiv justifică toate mijloacele (sublinierea mea) și nu numai că permite dar pretinde ca individul să fie în toate felurile subordonat și sacrificat comunității. Oricine poartă provara puterii și responsabilității își dă seama că va fi nevoit să aleagă și că prin forța lucrurilor va fi condus spre cea de a doua concepție. Pînă acum toate revoluțiile au fost făcute de diletanți moralizatori. Noi sîntem primii care sîntem logici cu noi înșine". Ori, în baza acestei logici
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
-și timpul între cele două castele și vizite suspuse din mediul diplomatic. Dar izbutea, chiar atunci, să călătorească și să strălucească prin saloane. Ultimul război a fost mai greu. Parisul era ocupat de nemți, Anglia mereu bombardată, încît a fost nevoită să stea, cam desțărată, în România, și ea bine angrenată, de Antonescu, în conflagrație alături de Germania hitleristă. Ar trebui depuse stăruințe pentru a-i republica amintirile politice, al căror manuscris, apărut la sfîrșitul anilor șaptezeci, la Editura Politică, a fost
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
oameni și nimeni dintre oameni nu L-a iubit așa de mult ca ea. Ea a fost pentru toți sfinții model de sfințenie, râvnă, nevoință și liniștire. Ea este și cea mai mare și mai Înțeleaptă făptură care s-a nevoit, prima și cea mai mare isihastă, pentru că „deși L-a născut (pe Hristos) și trupește, dar L-a avut Întreg În sine totdeauna și-L are și acum și pururea, și duhovnicește, și-L are la fel, În chip nedespărțit
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
de ulei de motor. Când îl văzuse prima oară, doamna Forbes spusese părinților mei că nu era cu putință să-ți imaginezi o făptură omenească mai frumoasă. Cu toate acestea, frumusețea nu-l punea la adăpost de severitate: a fost nevoit și el să înghită un perdaf în italiană pentru că atârnase țiparul de mare în poartă, fără altă explicație posibilă decât intenția de a speria copiii. Apoi, doamna Forbes i-a poruncit să-l desprindă din cui cu tot respectul cuvenit
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
rămână cu noi nici un minut mai mult decât era strict necesar pentru ora de înot submarin. Ne interzise să ne ducem după cină acasă la Fulvia Flaminea, întrucât considera că era o familiaritate prea mare cu servitorimea, și-am fost nevoiți să dedicăm lecturii analitice din Shakespeare timpul în care înainte ne desfătam vânând șobolani. Obișnuiți să furăm fructe din maglierii de prin curți și să omorâm câinii cu pietre, pe ulițele încinse din Guacamayal, pentru noi era cu neputință de
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
al culturii și civilizației române este tocmai negativismul, nihilismul, obsesia "descompunerii" și a "neantului valah" din opera lui Cioran". Să fie oare acestea forme critice ale deschiderii spre Occident, ale asimilării valorilor naționale, ale libertății de conștiință, ale pluralismului acesteia? Nevoind a părea "pamfletar" sau "polemist" (precum E. Simion!), dl Adrian Marino tocmai asta este! Alexandru Paleo-logu e "combătut" într-o manieră atît de... literară, încît speranța, patetic exprimată, de către dl Marino de-a nu face "literatură" rămîne deșartă: "conu' Alecu
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]