1,163 matches
-
sfârșitul anului 896. Toate drumurile ce duceau spre Vega erau de acum în mâinile castilienilor, iar proviziile se făceau tot mai rare. Zilele Granadei nu mai erau punctate decât de șuierul ghiulelelor și tânguirile bocitoarelor; în grădinile publice, sute de nevoiași în zdrențe, lipsiți de cele necesare înaintea iernii ce se anunța lungă și aspră, își disputau ultimele crengi ale celui din urmă copac făcut bucăți; oamenii șeicului, pe cât de descumpăniți pe atât de dezlănțuiți, dădeau târcoale pe străzi în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și pentru că el ne oferea nenumărate prilejuri de sărbători, lucru de care compatrioții mei nu se lipseau niciodată. Nu ne mulțumeam să sărbătorim doar nașterea Profetului, sărbătoarea Muled, prin mari întreceri poetice în piețele publice și prin împărțirea de hrană nevoiașilor - ne aminteam la fel de bine de Nașterea lui Mesia pregătind feluri speciale de mâncare cu grâu, bob, năut și legume. Iar dacă ziua de an nou musulman, Râs-es-Sana, era îndeosebi rezervată prezentărilor oficiale de urări la Alhambra, prima zi din anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pasiune și inteligență. A fost acel dascăl total, urmaș al spiritualității și gândirii didactice proprii lui Spiru Haret, care s-a preocupat în aceeși măsură și de gospodărirea școlii, dar și de educație, fără de lipsuri, teamă, incertitudine... Mereu aproape de copiii nevoiași, de cei nefericiți, și-a urmărit elevii peste ani cu interes și dragoste pentru a fi sigură că au devenit maturi și responsabili, bine integrați în viața socială și gata să lupte cu greutățile, convinși că dacă vrei învingi. Așa
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Ia-ne banii. Te rog. Îți promit, jur că nu vom face nimic. Ia banii și pleacă. Iisuse, mi-am spus, complexul vinovăției provocate de bani. Oamenii se simt perfect cu banii pe care îi au, dar când apare un nevoiaș adevărat, cu un cuțit mare, aderă la toate ideile astea noi cu împărțirea bogăției. — Deschide, spuse el arătând cu lama cuțitului. Martina potrivi cheia oftând greu. Bun, mi-am spus eu. Ușa ei are o mulțime de încuietori. Care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ți-i prin față ca un evantai. Vâtură-i. Fă-o. Ciorapi de băieței, mirosuri porno, grele de te ia durerea de cap, drojdie veche, cămări, prosoape jilave, mâzga din cusăturile portofelelor, transpirația palmelor și murdăria de sub unghiile oamenilor atât de nevoiași care mânuiesc chestiile astea toată ziua. Ah, pute. M-am dus la doamna McGilchrist în legătură cu mult suferindul meu dinte. Am stat sub vesta de plumb în timp ce ea mi-a radiografiat fața. a declarat dintele mort, dar încă viabil. Eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înțelegeam ceva sau mi se părea că-i fals. Era lumea foștilor, a scăpătaților, a deposedaților de averi, mulți dintre ei cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceva și mai rău, la care nici nu mai vreau să mă gîndesc. Băiatul, cum e și firesc, caută un substitut, iar tu, Îngerul salvator, pici din cer și-i Întinzi o mînă de ajutor. Sfîntul Julián al FÎntînii, patronul nevoiașilor. — Doctorul Freud ăla Îți dereglează dibla, Miquel. Toți avem nevoie de prieteni. Chiar și tu. — Băiatul ăsta nu va avea niciodată prieteni. Are un suflet de păianjen. Iar dacă n-o fi așa, ai răbdare și vei vedea. Mă Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sînt tare riguroase În privința tainei locului (din pricina conștiinței Încărcate, aș zice eu), drept pentru care va trebui să găsim un subterfugiu ca să ne strecurăm. În vremuri mai recente, locatarii azilului Santa Lucía erau recrutați din rîndurile muribunzilor, bătrînilor abandonați, demenților, nevoiașilor și ale altor cîtorva iluminați ocazionali care alcătuiau consistenta lume interlopă barceloneză. Spre norocul lor, Îndeobște, o dată intrați, majoritatea rezistau puțin; condițiile localului și compania nu invitau la longevitate. După Fermín, defuncții erau retrași cu puțin Înaintea zorilor și făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mai ții minte cum era, nu-i așa, draga mea? Am oftat. —Știu, știu. Dar mi s-a părut că m-ar putea interesa. —Ei, nu pot să spun că organizarea de petreceri va fi la fel de interesantă ca ajutorarea celor nevoiași, dar va fi de mii de ori mai amuzantă. Și asta, scumpo, nu e o crimă. Firma lui Kelly e nouă, dar e de departe una dintre cele mai bune- e elegantă, are o listă foarte impresionantă de clienți, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cei nenorociți din țară. 5. Voi, care ziceți: Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, și Sabatul ca să deschidem grînarele, să micșorăm efa și să mărim siclul, și să strîmbăm cumpăna ca să înșelăm? 6. Apoi vom cumpăra pe cei nevoiași pe argint, și pe sărac pe o pereche de încălțăminte, și vom vinde codină în loc de grîu." 7. Domnul a jurat pe slava lui Iacov: Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor! 8. Nu se va cutremura țara din pricina acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
alimente (carne și cereale) țărilor care posedă, încă, o clasă țărănească, după care ni se rupe inima. Revenind la literatură îmi amintesc de un erou considerat de Moromete cu îngăduință, și pe care-l cheamă Năstase Besensac. Era un om nevoiaș din toate punctele de vedere. Asta se petrecea acum treizeci de ani, când Năstase trebuia să se însoare. Cum s-a însurat și cum a trăit acest erou nu e interesant. Astăzi, însă, Năstase Besensac, care e un personaj real
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sunt îngrijorat de seceta tot mai vizibilă. Sper să nu revenim la grozava secetă din 1946, mai ales că suntem în cu totul alte vremi. Consecința se va resimți în scăderea și mai drastică a nivelului de trai al populației nevoiașe. Parcă niciodată n-a fost atâta sărăcie în această țară cu satele măcinate de boli și lipsuri, în opoziție cu îmbogățiții din jefuirea avuțiilor țării, pe care le-au scos la mezat. Marți, 20 martie 2007. Se împlinesc patru ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
m-a făcut să-mi aduc aminte de făclierii întâlniți în cele cărți citite. Uneori, în chip de martori la cine știe ce judecată sau chiar în chip de vânzători sau cumpărători de case, dughene sau locuri. Mereu i-am crezut oameni nevoiași, care își agonisesc cu mare trudă cele trebuincioase traiului de pe o zi pe alta, până când am dat peste zapisul lui „Gheorghie făclieriul”. Nu pot să țin gândul numai pentru mine. Așa că îl dezvălui și bătrânului. Tocmai am în minte zapisul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Tolstoi a încercat să își trăiască filozofia, luptând pentru sprijinirea victimelor foametei, donând bani pentru protejarea celor oprimați, și susținând prin alte mijloace recucerirea păcii. Contele Tolstoi, neam de mari prinți ruși, tăia lemne la cei neajutorați, cosea cizme la nevoiași, mergea la coasă pe terenurile văduvelor. Tolstoi a fost excomunicat, adepții lui prigoniți și băgați la închisoare, tolstoismul declarat religie eretică, interzisă prin lege sub amenințarea cu pedepse aspre. Deci biserica, s-a văzut din nou pusă la locul ei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ca să fie poslușnici de slujba bisericii. Însă pără... a-și face casă acei oameni să fie în pace... iar după ce li s-a împlini sorocul cărții... mele, își vor da banii pe giumătate”. Mănăstirile au fost mereu socotite ca fiind nevoiașe. Faptul este adevărat mai ales pentru cele închinate Sfântului Mormânt sau la mănăstirile din Muntele Athos. Despre mănăstirea Bârnova, însă, pare că nu se știe să fi fost închinată nici unuia din aceste locuri... Dacă tot ești pornit împotriva obiceiurilor acelor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în apa caldă, asculta zgomotele casei cu ochii închiși.Era una dintre marile plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare. Simțea aroma cozonacilor abia scoși din cuptor. Aproape o sută de cozonaci pentru familie, slugi și nevoiași. Auzea tropăiturile și râsetele micuței Gaiané, iubita lui. Mai mult ca sigur șterpelise iar ceva bun de la bucătărie și acum alerga prin odăi, cu doica pe urmele ei. De undeva din curte răzbeau lovituri regulate de topor. Câteva slugi spărgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spună, Mirelo, că dacă ar fi făcut-o mai din timp, n-ar fi fost deloc o crimă? Adică el nu vroia să se umple de păcate, și cum se mai uita la tine, Mirelo, ca la o creatură nevolnică, nevoiașă, vrednică de milă și de dispreț... Un tip negricios, la treizeci și ceva de ani, cu sprâncene stufoase și antebrațe puternice și păroase de urangutan, acoperite de păr creț și des ca o blană. Se uită pentru o clipă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
toate ținuturile Islamului, dar numai locuitorii Samarkandului merită această cinste. După știința mea, niciodată vreun călător n-a trebuit să plătească pentru găzduire sau pentru hrană, cunosc familii Întregi care s-au ruinat ca să-i cinstească pe oaspeți sau pe nevoiași. Cu toate acestea, nu-i vei auzi niciodată făcându-și din asta un titlu de glorie sau lăudându-se. Există mai bine de două mii de fântâni În acest oraș, făcute din teracotă, din aramă sau din porțelan, fântâni pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se afla în centrul atenției. Tata clocotea de furie la cuvântările tovarășului, iar mama lăcrima, pentru că Sue Ellen din serialul Dallas căzuse în patima beției. Cu ani în urmă, menajerei noastre i se umpleau ochii de lacrimi fiindcă o fată nevoiașă, de la țară, urma să facă un copil din flori. Sau fiindcă o iubire se sfârșea din pricina împotrivirii părinților. Tot pe atunci, eu am făcut o criză nervoasă cu țipete, pentru că un pui de căprioară se rătăcise și, când leoaica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă trezeam, Între două haznale. Partea ascunsă, de fante, A insului meu, Anulându-se cu timbre fiscale!" Pam-pam-pam-pam, pa-ra-pa-pam, pam-pam! Zece lei, deschiderea. Intri? Intru, cum să nu? Lui Boss nu-i mai cerem, că nu se cuvine. E prea nevoiaș. Îl împrumutăm fiecare, formal, cu câte douăzeci-treizeci de sarmale, ca să ni se lege jocul. Bine? Ei, alta acuma! Ce-oi fi devenit așa filantrop? Oricum, el e mazeta. La sfârșit, ori eu, ori tu. Albă sau neagră! Învingătorul ia și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
știm bine rânduielile. Ne-om duce și la cuconița când va aduce-o Dumnezeu și om stărui și ne-om ruga, c-ar fi păcat să ne ia alții pământurile pe care le muncim tot noi din moși-strămoși. Că suntem nevoiași de te miri cum mai răsuflăm dacă n-avem pământ destul... ― Destul nu-i niciodată! zise Miron Iuga mohorât, adăugând după o pauză: Dar până acuma cum v-ați ajuns? ― Am tot răbdat, conașule! strigă Marin Stan. Și tot mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mic, cu mare, cum au izgonit pe toți boierii și au ajuns ei stăpâni pe toate. ― Altfel de oameni sunt pe acolo, mormăi un glas amărât. Nu ca noi! Acolo oamenii au și pământ și nici nu-s flămânzi și nevoiași ca pe aici! ― Apoi norocul numai de cei îndrăzneți se ține, nu de neputincioșii cu inima-n izmene! ― Numai noi parcă avem terci în loc de sînge! ― Binișor, binișor, băieți! Plutonierul Boiangiu, în uliță, cu ochii în direcția de unde trebuiau să sosească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
teoriile asupra lui George“ sau „legendele despre George“. Când urmase filozofia la Londra, George fusese studentul lui John Robert Rozanov. Pe atunci, George avea douăzeci de ani și Rozanov cincizeci. Așa cum am mai arătat, Rozanov se trăgea dintr-o familie nevoiașă, care locuia în cartierul Burkestown. Bunicul lui, un socialist marxist, fugise din Rusia țaristă. (Erau rude, se pare, cu pictorul cu același nume.) A emigrat la Londra, la sărăcie, obscuritate și dezamăgire. Fiul său, tatăl lui John Robert, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unei restaurări generale, sub direcția lui Viollet- le-Duc. Pe parcursul timpului, poporul francez, și el mare creator de folclor, a produs numeroase legende în legătură cu această impresionantă construcție, valoroasă nu doar în plan religios. Lăcătușul Biscornet Biscornet provenea dintr-o familie nevoiașă, de oameni simpli. Dacă mama lui nu ar fi muncit din zori și până în noapte ca spălătoreasă și dacă tatăl său nu ar fi făcut la fel, ca angajat la fierarul satului, cei șapte membri ai familiei ar fi devenit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
ceva care să amintească și francezilor de începuturile erei creștine. Gândindu-se pe tot parcursul drumului de întoarcere acasă, vicontele a descoperit până la urmă soluția. în apropiere de Turenne, trecând printr-un sătuc care abia se înjgheba, cu oameni nevoiași dar cu credință în Dumnezeu, el a hotărât: - De azi înainte, acest cătun se va numi Nazareth. Oamenii s-au bucurat din cale-afară de idee și au preluat-o imediat. Din vrednici cum erau, ei și-au sporit și mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]