1,775 matches
-
lui Newton ("mighty Spirit"), al cărui aport științific deficitar în ordinea propusă de eul creator este direct responsabil de tristețea metafizica și de deșertul spiritual care învăluie lumea: "A mighty Spirit leap'd from the land of Albion, / Nam'd Newton; he siez'd the Trump, & blow'd the enormous blast! / Yellow aș leaves of Autum the myriads of Angelic hosts, / Fell thro' the wintry skies seeking their graves; / Rattling their hollow bones în howling and lamentation" (E: 65). Europe oferă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
where the delusive Phantom / Departed & Urthona rises from the ruinous walls / În all his ancient strength to form the golden armour of science" (E: 407). Deznodământul este fericit: cunoașterea se impune, iar știință experimentală și coruptă, propagata de Bacon, de Newton sau de Locke, este abandonată în favoarea celei dintâi. Ultimul vers din Night the Ninth nu poate ascunde tonul optimist adoptat de eul creator, constituind, în opinia mea, cheia retorica și epigraful întregului epos: "The dark Religions are departed & sweet Science
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
rațiunii, preocupați doar de sădirea semințelor îndoielii: "I come în Self-annihilation & the grandeur of Inspiration / To cast off Rațional Demonstration by Faith în the Saviour / To cast off the rotten rags of Memory by Inspiration / To cast off Bacon, Locke & Newton from Albions covering / To take off his filthy garments, & clothe him with Imagination / To cast aside from Poetry, all that is not Inspiration / That it no longer shall dare to mock with the aspersion of Madness / Cast on the Inspired
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
locul meritat. Trezirea invocată în acest fragment vizează restaurarea viziunii cvadruple (singură care-i permite, de fapt, receptorului să transgreseze frontierele temporale) ca instrument al cunoașterii absolute, îndreptat împotriva tiparelor mentale abstracte și sterile, create de savanți precum Bacon sau Newton: "I see the Four-fold Mân. The Humanity în deadly sleep / And its fallen Emanation. The Spectre & its cruel Shadow. / I see the Past, Present & Future, existing all at once / Before me; O Divine Spirit sustain me on thy wings! / That
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
its fallen Emanation. The Spectre & its cruel Shadow. / I see the Past, Present & Future, existing all at once / Before me; O Divine Spirit sustain me on thy wings! / That I may awake Albion from his long & cold repose. / For Bacon & Newton sheathd în dismal steel, their terrors hang / Like iron scourges over Albion, Reasonings like vast Serpents / Infold around my limbs, bruising my minute articulations" (E: 159). Chapter 1 se încheie tot cu o rugăciune, adresată aceluiași Pantocrator, prin care se
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
De fapt, ideile nu se perimează, ci doar modelele de gândire și culturale. Marii gânditori din Antichitate nu sunt cu nimic mai prejos de cei moderni, și din orice clasificare nu ar putea să lipsească Platon, Aristotel, Galileo, Leibniz și Newton. Există, de altfel, o tendință a multor filosofi contemporani de a vorbi cu îngăduință și superioritate nedisimulată despre opera marilor înaintași și de a considera ideile și teoriile lor ca variante imperfecte și amendabile ale propriei lor gândiri. În seria
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
not the ideas are subject to limitation, but only the thought and cultural patterns. The great thinkers of ancient times are no less important than the modern ones and any classification could not leave aside Plato, Aristotle, Galileo, Leibniz and Newton. Besides, many contemporary philosophers tend to talk with condescension and undisguised superiority about the great works of the forerunners and to consider their ideas and theories as imperfect and amendable versions of their own thinking.| ||||| In the series we now
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
a naturii. Legea naturii este conținută în afirmația că durata de timp necesară unui obiect greu să cadă de la o înălțime dată este independentă de dimensiunea, materialul și forma corpului care cade. În cadrul celei de-a doua "legi" a lui Newton, aceasta se referă la afirmația că forța gravitațională care acționează asupra corpului în cădere este proporțională cu masa, dar independentă de dimensiunea, materialul și forma corpului care cade. Discuția precedentă este menită să ne reamintească, în primul rând, că nu
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
din cauza imposibilității, la acel moment, de măsurare a intervalelor de timp scurte. Cu toate acestea, nu este surprinzător faptul că, în urma studiilor lor, savanții italieni în științele naturii s-au familiarizat cu modurile în care obiectele călătoresc prin atmosferă. Apoi Newton a pus legea căderii libere a obiectelor în legătură cu mișcarea Lunii, a menționat că parabola traiectoriei pietrei aruncate pe Pământ și cercul traiectoriei Lunii pe cer sunt cazuri particulare ale aceluiași obiect matematic al unei elipse și a postulat legea universală
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
cazuri particulare ale aceluiași obiect matematic al unei elipse și a postulat legea universală a gravitației, pe baza unei singure, și la acea dată foarte aproximative, coincidențe numerice. Din punct de vedere filosofic, legea gravitației, așa cum a fost formulată de Newton, nu plăcea nici timpului său, și nici lui însuși. Din punct de vedere empiric, ea s-a bazat pe observații foarte sărace. Limbajul matematic în care a fost formulată conținea noțiunea unei derivate de ordinul doi, și cei care au
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
care a fost formulată conținea noțiunea unei derivate de ordinul doi, și cei care au încercat să deseneze un cerc oscilator al unei curbe știu că a doua derivativă nu este un concept foarte la îndemână. Legea gravitației pe care Newton a stabilit-o cu reticență, și pe care ar fi putut-o verifica cu o precizie de aproximativ 4%, s-a dovedit a fi corectă cu o marjă de eroare de mai puțin de 1 la 10000 de procente și
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
devenit atât de strâns asociată cu ideea de acuratețe absolută, încât abia de curând fizicienii au îndrăznit să-și pună întrebări asupra limitărilor preciziei sale. [A se vedea, de exemplu, R.H. Dicke, Am. Sci., 25 (1959).] Desigur, exemplul legii lui Newton, citată iar și iar, trebuie să fie menționat mai întâi ca un exemplu monumental de lege, formulată în termeni ce par simpli pentru matematician, care s-a dovedit precisă dincolo de toate așteptările rezonabile. Să recapitulăm punctul nostru de vedere în privința
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mai multe asemenea miracole. Mecanica cuantică are, cu toate acestea, multe succese aproape la fel de uimitoare care ne dau ferma convingere că este corectă. Ultimul exemplu este cel al electrodinamicii cuantice, sau teoria transferului a lui Lamb. Întrucât teoria gravitației lui Newton are încă evidente conexiuni cu experiența, experiența intră în formularea mecanicii matriciale doar în forma rafinată sau sublimată a prescripțiilor lui Heisenberg. Teoria cuantică a transferului a lui Lamb, așa cum a fost concepută de Berthe și stabilită de Schwinger, este
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
succes efecte fizice necunoscute prin intermediul formulărilor matematice, de aceea nu mai trebuie să le repet aici. Rolul fundamental al invarianței este subliniat de Wigner. Este un fapt de bază pentru matematicieni, ca și pentru știință. Lipsa invarianței la ecuațiile lui Newton (nevoia unui cadru absolut de referință pentru viteze) i-a condus pe Lorentz, Fitzgerald, Poincaré și Einstein la extraordinara teorie a relativității. Și Wigner observă că aceleași concepte matematice se regăsesc în conexiuni total neașteptate. De exemplu, funcțiile trigonometrice care
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ani de calcule obositoare, el a găsit cele trei celebre legi ale mișcării planetare trei expresii matematice relativ simple care descriau mișcările aparent complexe ale planetelor. Galileo este cel care a spus că "legile Naturii sunt scrise în limbajul matematicii". Newton a folosit atât rezultatele lui Kepler, cât și pe cele ale lui Galileo pentru a deduce celebra lege newtoniană a mișcării, care, împreună cu legea gravitației, constituie poate cel mai celebru exemplu de eficiență irezonabilă a matematicii în știință. Ei nu
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
simplu prin gândire, prin raționament scolastic. Știu că manualele prezintă deseori legea corpurilor în cădere ca o observație experimentală; eu afirm că este o lege logică, o consecință a felului în care încercăm să gândim. După cum ați citit în cărți, Newton a dedus legea pătratului invers din legile lui Kepler, deși de multe ori lucrurile sunt prezentate exact pe dos; manualele deduc legile lui Kepler din legea pătratului invers. Dar, dacă credeți în ceva cum este conservarea energiei și gândiți că
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
putea exista și gânduri ce nu pot fi gândite. Dacă ne reamintim că știința modernă are doar 400 de ani, și că există între 3 și 5 generații într-un secol, atunci au fost cel mult 20 de generații de la Newton și Galileo. Dacă luăm în considerare 4000 de ani ca vârstă a științei, în general, atunci obținem o limită superioară de 200 generații. Considerând efectele evoluției pe care o căutăm prin selecția variațiilor de șansă mică, nu mi se pare
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în studiul oglinzilor parabolice. În 1606, a făcut observația genială (imposibilă fără funcția focală a vechii teorii) că orbitele planetelor ar trebui descrise ca elipse, și nu cu ajutorul cercurilor și epiciclurilor, așezând astfel principalul fundament la legea gravitației a lui Newton de mai târziu. Exemplul este oarecum extravagant, deoarece cele mai importante progrese în matematica pură așteaptă rareori 1800 de ani pentru aplicarea lor. Și totuși, în acest caz, putem spune cu certitudine că însemnătatea acestei aplicații a meritat așteptarea. Ca
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de exemplu, algebra categorială, o formă de logică algebrică foarte generală derivată din aplicarea algebrei la topologie. Un al doilea exemplu este relația dintre topologie și studiul proprietăților asimptotice sau, pe termen lung, al ecuațiilor diferențiale. Încă de pe vremea lui Newton, legile de bază ce descriau procesele fizice au fost stabilite în forma ecuațiilor diferențiale adică a ecuațiilor ce prescriau rata de schimb a variabilelor de stare ale sistemului fizic în termenii stării date a sistemului. Să considerăm, de exemplu, sistemul
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
personalități ca Vieta sau Descartes a mers mână în mână cu programul revoluționar al lui Copernic în astronomie și cu cel al lui Galileo în fizică, care apoi s-au contopit în marea realizare a secolului cosmologia matematică a lui Newton bazată pe mecanica lui Newton. Știința "modernă" a secolului al XVII-lea a fost modernă chiar în caracterul său matematic și rămâne paradigma permanentă și de neînlocuit a ceea ce ar trebui să fie cunoașterea științifică în zilele noastre (nu contează
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
a mers mână în mână cu programul revoluționar al lui Copernic în astronomie și cu cel al lui Galileo în fizică, care apoi s-au contopit în marea realizare a secolului cosmologia matematică a lui Newton bazată pe mecanica lui Newton. Știința "modernă" a secolului al XVII-lea a fost modernă chiar în caracterul său matematic și rămâne paradigma permanentă și de neînlocuit a ceea ce ar trebui să fie cunoașterea științifică în zilele noastre (nu contează ce mică asemănare există uneori
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
cunoașterea științifică în zilele noastre (nu contează ce mică asemănare există uneori între această cunoaștere științifică și această paradigmă). Matematica "modernă" a secolului al XVII-lea programul analiticului ce a culminat cu studierea sistematică a calculului diferențial și integral de către Newton, Leibniz și succesorii lor a fost modernă în chiar concentrarea pe rezolvarea problemelor și atingerea necunoscutului în spiritul proiectat să pătrundă și să clarifice conceptele nou-apărutei fizici matematice. Cunoaștem și apreciem foarte puțin cât de serios s-au implicat câteva
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
serioasă, o teoremă care unește idei semnificative, este probabil să conducă la un progres important al matematicii înseși, și chiar al altor științe. Nicio problemă de șah nu a afectat vreodată dezvoltarea generală a gândirii științifice: în vremea lor, Pitagora, Newton, Einstein i-au schimbat în întregime direcția. Seriozitatea unei teoreme nu stă, bineînțeles, în consecințele sale, care sunt pur și simplu dovada seriozității sale. Shakespeare a avut o influență enormă în dezvoltarea limbii engleze, Otway aproape niciuna, dar nu de
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ale raționamentului matematic, comparate de autor cu cele ale limbajului poetic. Geometrie și adevăr 24 Morris Kline Importanța geometriei neeuclidiene în istoria generală a gândirii nu poate fi exagerată. Ca și teoria heliocentrică a lui Copernic, legea gravitației a lui Newton sau teoria evoluției a lui Darwin, geometria neeuclidiană a afectat radical știința, filosofia și religia. Trebuie să precizăm că niciun alt eveniment atât de catastrofal nu a mai avut loc în toată istoria gândirii. Mai întâi, crearea geometriei neeuclidiene a
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mai scăzută vârstă medie a celor aleși în Societatea Regală este la secțiunea matematică. Desigur, putem găsi exemplificări și mai frapante, cum ar fi cariera unui om care a fost cu siguranță unul din primii trei mari matematicieni ai lumii. Newton a renunțat la matematică la 50 de ani, după ce-și pierduse interesul cu mult timp înainte; fără nicio îndoială, a trebuit să admită încă de pe la patruzeci de ani că perioada sa creatoare se sfârșise. Cea mai importantă idee a
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]