5,003 matches
-
unul sau altul dintre termenii consumism și consumerism, unul dintre participanții la discuția pe teme de limbă afirma că l-aș fi folosit - și implicit recomandat - pe cel de-al doilea. Nu e un lucru grav, dar de cîte ori nimeresc peste acest pasaj îmi propun să produc un mic răspuns de rectificare. Pentru că termenul consumerism nu-mi place deloc; am scris despre el acum cîțiva ani ("Consumism/ consumerism", în România literară, 35, 2002) -, dar probabil că am făcut-o cu
Din nou despre consum(er)ism... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9427_a_10752]
-
de liceu, la Geneva, J. P. Borges, adolescent și el." De asemenea, merită pomenită recenzia lui Gelu Ionescu la cartea lui S. Damian, Trepte în sus, trepte în jos, în rîndurile căreia este deplîns conul de uitare în care a nimerit criticul stabilit la Heidelberg: "În primul rînd, S. Damian este un scriitor uitat: din 1976 și pînă după 1989, el nu a publicat nimic în presă sau în editurile din țară. O părăsise, în cele din urmă și într-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
La coada mea, se solicită reduceri pentru proteze sau medicamente protezice. Pînă îmi vine rîndul, aud, ca un verdict, "peste un an!", "peste un an". Ce-o vrea să zică asta? Simplu. Dau și eu actele, ridicîndu-mă pe vîrfuri ca să nimeresc ghișeul și ca să izbutesc să văd, cît de cît, ceva din chipul plictisit, rece, dezagreabil prin atîta acumulare de impolitețe, al funcționarei. "Peste un an!". Peste un an ce?", întreb. "Aprobarea". Degeaba se alătura explicațiile mele celor de dinaintea mea și
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
care un bărbat, fie el și de 45 de ani, se apropie de o femeie de care s-a îndrăgostit. Așa că trecea cu mașina prin fața casei farmacistului, la diferite ore, sperînd că fata lui a ieșit la fereastră. Cristina se nimerea din cînd în cînd să răspundă speranțelor lui și mîngîia cu privirea mașina lui americană a tuturor posibilităților și a ipotezelor maritale. După vreo lună, judecătorul știa la ce ore apărea ea la fereastră și începuse să creadă că și
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
Și cât s-a canonit, ce muncă să care peștele noaptea. A făcut contravenția și spun că s-a ars!... Doi răspunseră, dar nu se auzi ce, că scuipau amândoi cojile semințelor aruncate direct în gură, - erau dintre cei care nimereau. Popa și dascălul ședeau mai la o parte și spărgeau și ei semințe și o făceau normal, fiindcă aveau toți dinții în gură, scuipându-le delicat în palma îndoită în chip de cornet, - nu ca ceilalți, în pumn. Amândoi, și
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
ce este magia teatrului, a nopților, a frămîntărilor, a creației valoroase, a umanității. Iar în Grecia, lucrurile astea sună mai clar, mai puternic. Am plecat dintr-o stare conflictuală stîrnită de ediția de anul acesta a Galei Uniter și am nimerit, la Salonic, în alta. Tot neplăcută. Care a divizat adunarea. Peter Zadek a anunțat, și printr-o scrisoare destul de arogantă, cu cîteva zile înainte de seara decernării, că nu poate să fie prezent pentru că trebuie să înlocuiască urgent un actor din
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
din acei stricători de aer a căror flatulență psihică încrețește fiecare frunte și înveninează fiecare anturaj, comportamentul lui e unul toxic. Și, oricît de directe ar fi semnalele de retragere pe care le primește din partea celor care au nenorocul să nimerească în raza lui de acțiune, el continuă netulburat să-și exercite efectul perturbator. Lipsit de fler și preocupat excesiv de el însuși, nu realizează că limita suportabilității psihice a fost depășită. Și astfel, acolo unde apare, norii surescitării se adună repede
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
9:38, semăna așa de mult cu mine, mi-am dat seama că și el a observat, am schimbat un zâmbet recunoscându-ne unul în celălalt, oare câte sosii am? Facem toate aceleași greșeli sau o fi vreuna care-a nimerit-o sau măcar a greșit mai puțin, dar dacă sunt eu impostorul? Tocmai mi-am spus mie însumi cât e ceasul și mă gândesc la mama ta, cât de tânără și de bătrână e, cum își ține banii într-un
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
Încet-Încet, noaptea se instalase binișor și Întinderea lacului Pușcași căpătă alte dimensiuni iar peisajul diurn se transformase și prinsese contururi noi. Umbrele nopții acopereau oglinda apei care se liniștise și scăpăra numai atunci când pe șoseaua ce duce spre Bacău se nimerea câte o mașină cu faruri puternice. Rică Olaru Îndrăgea să pescuiască noaptea, nu neapărat pentru capturi record cât pentru bucuria de a se afla În preajma apei, cu un foc alături de cort și ... „de vorbă cu mine Însumi”, cum spunea adesea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
progresele făcute. În următoarea sâmbătă-seară, Ger sosi cu un alt pachet, unul mai voluminos, era voioasă și radia de bucurie: Dragule, iată ce ți-a trimis soțul meu pentru că ... ai grijă de mine! Glumesc, desigur! Probează și vezi dacă am nimerit mărimea ta. Rică Olaru trăia ca Într-un vis plin de bucurii nemeritate, așa cum spunea el. Din pachet apăru un costum de bleu-jeans compus din pantaloni bleumarenînchis, cu o frumoasă curea Împletită, cămașă subțire și prespălată de aceeași culoare, o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ca o lovitură de pumn îl trânti de perete, apoi șocul primei dureri se domoli: o criză de apendicită îi produsese mai multă durere. Când deschise ochii, Carosse dispăruse, iar Thérèse stătea în fața lui. —Ești rănit? — Nu, nu m-a nimerit, uită-te la tablou, răspunse el. Împușcăturile veniseră prea repede, ea nu apucase să-și dea seama unde nimeriseră. Chavel își dorea să o trimită de acolo, mai înainte să vină momentul cu adevărat urât. Cu mare grijă făcu doi-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
îi produsese mai multă durere. Când deschise ochii, Carosse dispăruse, iar Thérèse stătea în fața lui. —Ești rănit? — Nu, nu m-a nimerit, uită-te la tablou, răspunse el. Împușcăturile veniseră prea repede, ea nu apucase să-și dea seama unde nimeriseră. Chavel își dorea să o trimită de acolo, mai înainte să vină momentul cu adevărat urât. Cu mare grijă făcu doi-trei pași și se așeză pe un scaun. În câteva clipe pata se va vedea pe haine. — Acum totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
O să dau telefon la un atelier mecanic, spune Tripp și se retrage într-o nișă unde e un telefon pe care nu l-a zărit nimeni. Cei doi se pregătesc să-l lovească. Am greșit numărul, spune Tripp furios, am nimerit la poliție. Când pune din nou receptorul jos, e lovit și-și pierde cunoștința. 6 Domnul Tripp n-a mai dat pe-acasă de câteva zile. Cobb și domnișoara Jixon sunt îngrijorați. Doamna Tripp este furioasă, dar știe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Fruit, turta dulce cu scorțișoară, totul comestibil și parfumat, înnebunitor, răvășitor, traumatizant. Colecționam fiecare bucățică de staniol, cu miresmele din altă lume prinse acolo, pe un petic de hârtie colorată. Eram aproape sigur că există alte lumi. Le auzeam când nimeream din întâmplare peste Europa Liberă, căutând muzică pe scala radioului Tehnoton. Le imaginam din cărțile poștale trimise de Crăciun și Paște de rudele din Canada. Le ascultam în poveștile sașilor plecați afară, întorși acasă de Sărbători. știam deja, la cei
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de sub pădure. Numele meu se trage de la numele satului... Departe de mine gândul de a te supăra. Ba chiar tare mult îmi place povestea. Si mai ales cum o spui. Si eu știu multe întâmplări și poate ne-om mai nimeri - aici la Crâșma din drum - și le-oi povesti stând la o ulcică cu vin... Cel care se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nici un soldat nu a scăpat fără să treacă prin prăpăd. Si, ca orice soldat, și nenea Jănel o trebuit să plece la luptă...Si cum se întâmplă că glonțul nu alege și nu iartă, într-o bună zi s-o nimerit că unul l-o pălit taman în coșul pieptului...Nenea Jănel o căzut cum cade un copac falnic doborât de furtună...După un timp, brancardierii au dat de el. Zăcea într-o baltă de sânge. Parcă nici nu mai sufla
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mare lucru. Am tras și eu un foc de pușcă în satana care s-o cuibărit în pod, colea taman deasupra icoanelor.” Stii ce te-ar fi întrebat nevasta după ce se trezea din leșin? De unde să știu, Dumitre? „L-ai nimerit, bărbate?” Iar tu, mândru ca un vânător adevărat, ai fi răspuns: „Dacă nu crezi, du-te și vezi!” Cei din jurul mesei râdeau de zăngăneau geamurile crâșmei. Până la urmă, a început să râdă și Pâcu... Când le-a trecut cheful de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Amuzat, Vasile Hliboceanu a reluat povestea: -Nu știu când și cum cânta cocoșul ista despre care vorbeam, dar știu că amărâtul cela s-o dus la trunchi în fundul curții, cu gând să-l taie. După mai multe încercări, i-o nimerit gâtul. Când o văzut cum se zbătea bietul cocoș fără cap, l-o aruncat tocmai lângă grămada de strujeni. Cocoșul s-o zbătut cât s-o zbătut și până la urmă s-o liniștit. Amărâtul încă se zgâia la cocoșul fără
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să am eu grijă să te afum când ți-o fi lumea mai dragă. Piei Satană! Că bine zici, Dumitre. Ar cam trebui să mă fac nevăzut, pentru că tot degeaba stau... Adică cum degeaba, Pâcule? Tu nu vezi că am nimerit la tine ca țiganul vinerea la stână? Măi Pâcule, rău de gură te-am știut, rău de clanță ai rămas. Numai că nu ți-ai găsit omul. Crezi că nu am priceput încotro bați? Dacă nu pricepeam înseamnă că degeaba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
peste cap și aliluia! S-o bulucit doftorii pe lângă ea, o întors-o, o sucit-o, dar fimeia era moartă ca toți morții. Rece ca un sloi și țeapănă ca un stâlp din gard. Tocmai în ziua aceea s-o nimerit să treacă bărbatul ei pe la spital. „Ce mai face fimeia mea, domnule doftor?” „Face bine, bade. O ajuns în rândul celor drepți.” „Adică cum, domnule doftor?” o întrebat omul, nepricepând cum vine vorba asta. „Adică o ajuns în ceruri, bade
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să spună: „Află, domnule director, că eu sunt tot doctor, ca și dumneata, dar lucrez...lucrez în minister! Mă aflu în trecere prin târgul acesta și s-a întâmplat să întârzii cu prietenii la un pahar de vorbă. Așa am nimerit la balamucul de la morga spitalului dumitale. Mă întreb cum te-ai simți dumneata să te trezești în miez de noapte într-o morgă? Ia măsuri de menținere în viață a bolnavei și, când mă întorc de unde sunt pornit, mai stăm
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și chiar m-am gândit la cineva, dar voiam să știu dacă și tu... Păi care dintre cărăuși îi mai destoinic, gândește mai repede și mai bine, Dumitre? Eu aș zice că Hliboceanu ar fi acela. Tu ce zici? Ai nimerit-o, Dumitre...Si la iarmaroc când mergem? Pentru ce, Pâcule? Cum pentru ce? Pentru ce? Da’ scurtă minte mai ai, Dumitre! Păi nu spuneai tu că?... Ce spuneam, omule? Că atunci când ne lăsăm de cărăușie ne ducem la iarmaroc și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Racheții îl privesc stană de piatră. După ce l evaluează pe fiecare, Roman ia o poziție de primitor la baseball, ochește mingea de pe birou și-i aplică o lovitură cu toată forța. Din păcate, ratează mingea, dar stinge flacăra chibritului și nimerește în plin antebrațul lui Vaniușka. Spre norocul acestuia, pentru că flacăra începuse să-l frigă la degete. A fost singurul lui noroc: pârâitura care s-a auzit a confirmat ruperea osului. Ca tacâmul să fie complet, de durere, Vaniușka a dat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în genul Brad Pitt după douăzeci de ani? Sau Robert Downey Junior după dezintoxicare? — Știu și eu... ezită Lionel, care nu prea le are cu filmele. — Gata, știu: o combinație de Danny Boon cu Kad Merad! Este că v-am nimerit? E cea mai cerută de bărbații cu personalitate. — E prea la modă. Profesorul îi întinde un album gros, cu poze. — Ca să câștigăm timp, ne-am gândit să le propunem clienților noștri combinații de fețe de masculi consacrați, cu care să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
știu să înot. M-am dus la fund. Ca un pietroi m-am dus. Și m-am trezit pe mal. Vă rog să mă scuzați, domnișoară. — Corect, îl încurajează fata mai mare, ajutându-l să-și pună haina. M-ați nimerit. — Mă bucur. E clar, orice aș face, o să mor duminică, de ziua mea. Clarvăzătoarea a văzut clar. — E o prostie, o nouă coincidență, nu se dă bătută Liliane. — Și dacă mă mai sinucid o dată și scap iar? — Lionel, nu te
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]